Monday, March 12, 2012

The Good Life

Just In Time For Brunch


Every time i put something on a plate between breakfast and lunch and look on the window, i see the garbage truck hitting the bumps, shaking the building and picking whatever.


Sunday, March 11, 2012

Nimeni nu gândeşte pentru tine...

http://www.jurnalul.ro/usr/casete/31283/01-5872.jpg

În schimb gândeşti tu pentru ei... Gândurile noastre împing puterea mai departe... Gândurile nu se pot cenzura dar se pot minerí şi exploata, o nouă materie primă din care se croieşte ziua de mâine, chiar înainte de a ne trezi noi ei ne aşteaptă să ne servească antidotul pentru speranţe, la ştiri sub formă de subliminale, bâlbâieli, greşeli, evenimente şoc concepute special pentru ştiri care se exploatează zile în şir cu noi detalii în funcţie de necesităţi. Eu nu am fost în România, dar cine ar avea timp ar putea analiza serialul nesfârşit cu Elodia, şi ce au realizat cu chestia aia... Tot filmul Revoluţiei... Sau evenimentele de săptămâna trecută... Prea puţini au ieşit de acolo ca să credem că s-a întâmplat chiar aşa iar omul spune că nu îşi aminteşte şi a fost discreditat chiar de avocată... Cine a fost acolo, nu s-a băgat sub masă după ce a auzit prima împuşcătura, a mai văzut ceva? Acu s-a făcut linişte, au apărut suspiciuni şi sunt prea greu de acoperit? Nu-i iau apărarea, a fost samsar, poliţist român, fiu-su mafiot, tipic, dar nu cred că nu mai avea nici o plăcere de la viaţa asta ca să se autodistrugă... E adevărat că a avut creditul ăla? Prietena ei care ştia toate cele scrise în presă e moartă...

Episodul cu internarea a fost o pregătire, i s-a provocat psihoză acută şi după aia pasivizare cu antidepresante... Un "mini-terorist" pentru a termina o "mini-revoluţie"...

S-a vorbit un timp în România, imediat după dec 89 de ”război electronic”, ţinte inexistente pe radar, (odată mergeam pe Rarău şi un localnic mi-a arătat o cutie de aluminiu spartă cu nişte fire probabil fusese agăţată de un balon, vopsită kaki cu nişte electronică şi inscripţii chirilice în ea găsită după 89), arme psihotronice, un rus care putea să provoace orgasm în masă femeilor doar vorbind la televizor etc.

Acu unii spun că se face cu senzori pasivi, în paralel pe fibra optică deja instalată pentru alte scopuri normale, gajeturi, 3G, 4G, supercomputere, draci, laci, alţii spun că se făcea înainte chiar cu reţeaua electrică, radiouri şi televizoare... Chiar unele VIP-uri din România spuneau că nu mai ţin nici un fel de gajet în buzunare...

Nu mai caut acum dar am impresia că brevet de invenţie pentru dispozitiv de citit gânduri a existat de acu vreo sută de ani, pe numele lui Tesla...

Puţină lume care are iPhone etc. realizează că ţin în buzunar ceea ce în anii 80 sau 90 era numit supercomputer, o putere de calcul colosală care nu poate fi controlată sau verificată...

Mai ”nou”, pentru unii, mai puţini, feed back cu scene inserate în filme sau reclame generate pe supercomputer (da normal din ăla din zilele noastre, 40 ani mai târziu, sute de procesoare şi viteză de gigaherţi), în timp real,  la TV... Foarte greu de dovedit dacă stai şi te uiţi singur la televizor pe unul din sutele de canale disponibile. Cui să spui ce ai văzut în 2-a secundă din a 7-a reclamă din al 20-lea canal răsfoit cu telecomanda?

Iar pentru alţii şi mai puţini, zgomote sincronizate în vecini...

Eu după ce am venit în Statele Unite, în ianuarie 96 un ”prieten” mi-a spus că ”gândeşti prea repede” habar nu aveam ce vroia să spună şi m-a dus de mânuţă la un job, la Electronic Specialty şi m-au normalizat dar puţin cam mult şi ani de zile am fost ca un zombi.

Şi cine ar avea curajul să deschidă subiectul într-un legislativ sau oriunde să încerce să vorbească despre asemenea chestii fără riscul serios de a se autodiscredita, a fi băgat la cămaşa de forţă sau pe antidepresante sau mai rău? Şi acum stau cu mouse-ul pe Update şi mă gândesc, să fac clic sau nu?

Thursday, March 8, 2012

∞ Martie

Simbolurile şi aniversările atâta timp cât nu se transformă în obsesii, prilej de a vinde sau de a face propagandă, sunt chestii care pot să ne amintească, pentru un moment, cine suntem şi de unde venim.

Întotdeauna am crezut că 8 Martie a fost sărbătorită numai în interiorul cortinei de fier, fiind o sărbătorare comunistă şi am crezut că nu e politic corect să o amintesc într-o ţară în care nu vedeam nimic pe la news în acea zi.

Dar iată că anul acesta (şi poate şi în alţi ani) dl Google a ţinut să ne amintească prin logo-ul dumnealui.
Deci să plătim şi noi în această zi de primăvară tribut acestui simbol şi să sperăm încă o dată că în viitor nu vom mai avea nevoie de simboluri şi aniversări ca să comemorăm ce trebuie să conştientizăm.