9:03 AM Am deschis știrile din România și am văzut aceleași figuri de oameni handicapați pe care noi îi numim politicieni și mi-am amintit de o fază de ieri.
Era televizorul pornit dar eu îmi făceam treaba pe PC și am zărit cu coada ochiului o fază. Un jurnalist american, parcă de la CBS, a avut un interviu cu un analist politic din Bulgaria pe tema alegerilor din Ungaria iar eu m-am mirat puțin dar mi-am văzut de treabă în continuare. Nu aveam ce să văd fiindcă știu totul despre Ungaria și teatrul de acolo și cel din lumea mare realizat tot de ei.
Dar pe măsură ce minutele treceau, am început să fiu atras de vorbirea fluentă în engleză cu un accent aproape inexistent, stilul literar, dar și multitudinea de probleme abordate în puține cuvinte, toate rostite la locul lor în cea mai bună engleză pe care am auzit-o vreodată de pe continentul european.
Măi să fie. Mă gândeam la persoana cu față familiară ca de pe la noi și stil de gentleman european și mă întrebam, oare de ce nu am avea și noi românii asemenea persoane vizibile în media? Cel mai aproape la care mă pot gândi, profesorul Vladimir Tismăneanu, deși trăiește în Statele Unite are un accent mult mai gros și un stil tenebros, aservit lui Băsescu și mereu supărat și blocat într-un trecut care nu prea ne mai ajută cu nimic.
Puteți urmări interviul aici.
