Friday, May 31, 2013

Segment A3 - alternativa 2

(DIY - Today, Freeway design)

O zi. Atât mi-a luat să fac acest "design". Am făcut 8 versiuni până la aceasta, numai azi. Principala problemă e altitudinea, max 742 metri faţă de 582 m versiunea construită. 3-4 curbe mai adânci. Cea mai strânsă curbă are rază de 320 m şi e pe înălţimea maximă. Se putea face acolo în vârf lângă Casele Miceşti un tunel de 600 metri, şi se economisea vreo 40 metri în altitudine şi vreo 2 km în lugime şi elimina această curbă (adik s-ar fi putut dar nu se va face niciodată nu-i aşa pentru că Les Jeux Sont Fait, already, remember?).

Se putea face joncţiunea cu 1N şi unul, două exit-uri chiar în buricul Clujului. Era mult mai aproape de zona industrială din estul Clujului şi Apahida. Fiindcă se încadrează în standarde şi are practic aceeaşi lungime cu segmentul existent, nu ar fi fost o inconvenienţă majoră (160 metri mai sus) pentru cei ce tranzitează, destul de departe şi ascunsă în dealuri ca să nu deranjeze cu zgomotul pe clujeni. (Dar să nu uităm, unde este mai sus este şi mai jos, adică ce urcă şi coboară, combustibiul folosit la urcare se mai recuperează din el la coborâre).

Deşi sunt zone unde panta atinge >6% pe distanţe scurte, prin săpări şi nivelări acestea se pot aduce în standardul american de max 6% (nu ştiu cât e cel european). La fel şi curbele, acum arată mult mai rău pe teren neprelucrat. Costurile, mai ales alea variabile, bănuiesc că sunt mai mult în aceste lucrări de nivelare a terenului. Deci un proiect trebuie comparat cu altul după volumul de material mutat din deal în vale. LOL. Dar în acest caz, aceasta e singura versiune alternaivă posibilă în afară de cea existentă, care probabil la un moment dat au fost pe masa de lucru a cuiva. Probabil însă l-ar fi contat mai mult pe constructor, care în cazul celei existente nu a avut prea mult de săpat, practic el construind pe teren drept! (Ar fi trebuit să fie cea mai ieftină nu cea mai scumpă autostrada!).

Distanţa e 33.6 km. (Clic pe oricare din imagine pentru a mări.) Deşi acest proiect nu va fi executat niciodată, prin simplul motiv că este deja acolo altă versiune, LOL de aia l-am şi ales, pentru că nu vreau să intru în "competiţie" cu design-uri în lucru pe alte trasee, poate să demonstreze cât de simplu şi cât de ieftin este trasarea unei autostrăzi. Mai mult, cât de simplu ca un proiect să fie supus dezbaterii publice în era internetului.

Restul proiectului, care merge până la alegerea materialului şi studiul terenului, este altă treabă, dar sincer, eu nu am văzut până acum teren pe care să nu se poată construi o autostradă. Iar materialele sunt cam standardizate pe firmă şi cred că tot un soft le alege.

Cineva poate să facă o investiţie şi să dea să zicem câteva sute sau mii de euro să cumpere un soft profesionist şi să bage acolo numai nişte indicaţii şi să-i apară autostrada frumos după cerinţe. Am auzit însă că unii au luat milioane pe un simplu proiect din ăsta făcut pe calc în ore sau minute.

Îi invit pe toţi cei care au Google Earth şi au timp (în special tinerii) din România să încerce să redeseneze autostrăzile propuse, mai ales cele încă neîncepute! Alegerea traseului este crucială pentru cost, şi accesibilitate.








Deci. În Google Earth se alege din meniu opţiunea Tools/Ruler şi se alege tab-ul din dreapta, path. Se alege punctul de început şi sfârşit al segmentului (care pot fi mutate ulterior). (path în Google Earth nu este altceva decât o înşiruire de puncte prin coordonate). Se salvează cu un nume şi va apare în panoul din stânga la Places).

Se dă clic dreapta pe numele segmentului abia salvat în panoul din stânga şi se alege Show elevation profile. Va apărea ca în imaginea de mai sus. Se dă din nou click dreapta pe segment în panou şi se alege Properties după care cele două puncte pot fi mutate, adăugate mai multe puncte sau şterse. Pe elevation profile va apărea diferenţa de altitudine între puncte şi panta, în mod dinamic, când un punct este tras.

După ce se mută un punct sau se adaugă mai multe, se dă OK pe dialogul Properties după care toată imaginea se poate trage cu mouse-ul şi rearanja, rotiă în 3D, zoom-a, cu elevation profile încă acolo dedesubt. După care se dă din nou clic dreapta pe numele segmentului în panoul din stânga şi se alege iar Properties şi se pot rearanja punctele până la satisfacţie sau frustrare totală.

La sfârşit se dă din nou clic dreapta pe segment în panoul din dreapta şi se salvează cu alt nume într-un fişier undeva. Se poate crea în panoul din stânga al Google Earth un folder şi uni (trage acolo) mai multe segmente care se pot salva simultan. Dacă s-a salvat astfel, când se închide programul nu mai necesită salvare.

La Tools/Options este o opţiune Elevation Exageration. Eu cred că este mai uşor să lucrezi cu ea la maxim, 3 pentru că se vede într-adevăr, exagerat. Toate imaginile de mai sus sunt realizate astfel.

Ultimele două imagini reprezintă ultima versiune, din două segmente. 9,66 + 24 = 33.66 km. Tremurăturile reprezintă denivelările ce vor fi nivelate. Nu va arăta aşa în zig-zag la final! Dacă se face tunelul de 600 m şi se scurtcircuitează curba de lângă Feleacu (casele Miceşti) , se scurtează vreo 2 km şi se elimină această curbă, cea mai periculoasă, de 180 grade cu o rază de aprox. 320 m. Ultima versiune a fişierului, cu două segmente se află aici. După ce se deschide în Google drive se salvează cu File/Save undeva pe desktop şi dacă este instalat Google Earth se dă dublu clic pe el şi se poate vedea în 3D interactiv. (Mâine le voi uni într-un singur segment. Poate!).

Iată şi cum ar arăta fără exagerare de înălţime, adică în realitate.




Thursday, May 30, 2013

Segment A3 - alternativă

Deci ce am făcut. M-am jucat jumătate de zi cu Google Earth. Pe calc. meu pe Linux merge destul de bine, adică animat fără întrerupere. Oare ce softuri aveau acu 10 ani când au proiectat această autostradă şi cât a costat? LOL.

Ca alternativă. Mi-au ieşit altitudini mai mari cu 150 metri. Cam tremurată linia, Google Earth e totuşi o sculă gratuită şi nu e făcut pentru aşa ceva. Acu eu nu ştiu cât de mult pot ăia să sape şi să mai taie dealuri şi să mai pună poduri ca să nu ocoloească toate alea aşa cum am făcut eu. Linia roşie mi-a ieşit de vreo 37 km.

Singura problemă e cu zgomotul, la vreo 2 km se aude un zumzet continuu. Dar cred că ar fi fost mult mai bine decât cum e acum şi nu cred că ocoleşte mare lucru. Sunt curios dacă s-a venit şi cu versiunea asta la guvern atunci. Eu cred că ei au programe de proiectat autăstrăzi ca jocuri şi pot să facă n-şpe versiuni aşa cum un clicăit de mouse. Se poate da click pe oricare din poze pentru a se mări. Mâine o să mai îndrept linia aceea şi pun poze cu mai multe detalii. Link la fişier aici . Pentru a vizualiza în Google Earth, cine îl are instalat, după ce aţi dat clic pe link şi s-a deschis în Google Maps, salvaţi fişierul undeva în calc. şi apoi daţi dublu clic pe el.






Reţetă chec - expert

După aproximativ 10 ani de când fac chec, pâine şi cozonac, am ajuns la un nivel la care mă auto-numesc expert. Nu ştiu, poate de aceea de câte ori dau drumul la cuptor, vecina mea, de oriunde ar fi, apare şi ea acasă. (Glumesc, nu vorbesc cu vecina, dar aşa se întâmplă, a venit şi acum). Deci am pus checul în cuptor, cu aceleaşi cantităţi, (nu, greşesc, am adăugat faţă de ultima dată 50 gr de lapte) şi tăviţele erau deja pline şi acu mă tem că or să curgă în cuptor. Mai am 15 minute până la 30 deci voi simţi îndată mirosul de ars dacă vor curge. Nu am ce să fac. Reţeta e prea bună. Data viitoare voi folosi alte tăviţe sau ceva mai mare.

Un alt motiv pentru care scriu aici este ca să nu uit nici eu, căci câteodată fac pauze de o lună două până data viitoare.

(Cozonac nu mai fac că are mult prea multe calorii şi trebuie să faci o cantitate destul de mare ca să-ţi scoţi munca cât de cât şi devine o povară să-l consumi dacă nu ai cu cine).

Deci după atâţia ani de experimente, am ajuns practic la reţeta clasică. LOL se putea altfel? Dar întotdeauna am încercat să abordez fenomenul inginereşete şi să-l înţeleg, şi pot să spun acum cu precizie de ce trebuie fiecare ingredient, mai ales în ce ordine se pun ingredientele şi de ce şi care din ele sunt opţionale.

Am uitat să spun că nu folosesc praf de copt, cel puţin ăsta american are aluminiu în el. Deci numai bicarbonat, şi m-am chinuit mult până am ajuns aici. Foarte puţin ulei sau deloc (opţional).

Deci cantităţile sunt acestea (am cântar digital de bucătărie, sorry, nu ştiu în căni şi chestii din alea decât pe ici pe colo).
6 ouă
200 gr zahăr
8 gr (o linguriţă rasă şi un pic mai mult) de bicarbonat (o linguriţă cu vârf are 10 gr)
400 gr făină
50 gr ulei - opţional
150 gr lapte sau lapte de alune
o lămâie (toată coaja şi numai jumătate din zeamă)
alte arome (opţional), zahăr pudră la sfârșit, etc.
(Am încercat cu stafide întregi dar se lasă la fund, am încercat cu prune uscate tăiate mărunt şi iese mai bine. Deci ar trebui să încerc cu orice dar tăiat mai mărunt, inclusiv stafide).

Mai trebuiesc două castroane medii, de preferat de plastic fiindcă cele de ceramică sunt mico-abrazive şi desprind metal de pe rotoarele mixerului, (am văzut eu urme).

(Am fost şi m-am uitat la cuptor, nu au curs, a crescut iniţial şi s-a format o crustă, cuptorul e la 400 gr F sau 205 Celsius. Cu o folie de aluminiu sub tăvi (nu chiar imediat dedesubt, pe un grătar cu un nivel mai jos (şi deci sub termostat) ca să nu se ardă.)

Deci.

Mai uşor cred că e să începi cu chestiile mărunte. Dai drumul la cuptor. Razi 1-2 mm din coaja de lămâie ca să poţi să o mai şi storci. Tai lămâia în jumătate, storci jumătate iar restul o înveleşti în folie de bucătărie şi o pui în frigider. Separi ouăle. Cântăreşti uleiul şi laptele. (O lingură rasă de ulei are cam 10 gr). O cană americană mică de lapte are cam 250 ml.

Cântăreşti zahărul şi bicarbonatul. Baţi albuşurile (atenţie, nici o urmă de gălbenuş în albuş, că nu mai cresc niciodată la bătut!) (am impresia că nu contează dacă baţi albuşurile întâi fără zahăr, azi am pus din greşeală tot zahărul amestecat cu bicarbonat şi s-au bătut la fel dacă nu mai repede, până au crescut de vreo 10 ori în volum). Deci învăţăm din greşeli că de aia avem memorie.

Cântăreşti făina. Amesteci zeama şi coaja de lămâie, laptele, uleiul şi gălbenuşurile în al doilea castron. Adaugi din făină până ce acest al doilea component capătă aceeaşi consitență cu albuşurile bătute spumă - şi acesta este marele secret!

Ungi tăvile cu ulei şi apoi presari făină (din pungă, nu din cantitatea măsurată, e vorba de vreo 50gr).

Acum vine momentul decisiv. Amesteci cele două componente de mai sus (deci unul format din albuşul bătut cu zahăr şi celălalt cu gălbenuşurile, făina şi restul) cu o lingură uriaşă de plastic, deci albuşurile bătute cu zahăr şi gălbenuşurile cu făină şi restul. Se va lăsa dar bicarbonatul din albuşuri va reacţiona cu zeama de lămâie din gălbenuşuri şi va creşte imediat la loc dacă nu şi mai mult, văzând cu ochii. Se adaugă şi restul făinii şi se amestecă cu aceeaşi lingură (nu cu mixerul că se lasă instant). Se va lăsa din  nou, aici trebuie să faci un compromis (of!) între omogenitate şi volum. Se pune în tăvi şi la cuptor, la 30 minute se verifică cu o spaghetti dacă este umed înăuntru.

Chiar acum am verificat. La 30 minute aluatul era umed şi am mai adăugat 3 minute. A ieşti ok dar s-a lăsat mai mult decât mă aşteptam. Am redus în reţetă cantitatea de lapte care în ceea ce vedeţi a fost 200 ml la 150, acesta a fost şi ultimul experiment. Cred că aşa va ieşi cel mai bine data viitoare! Oricum, checul din poză are în volum la final de 3 ori mai mult decât ingredientele dacă ar fi simplu amestecate, adică fără să baţi albuşul. Chec, nu cake. Bon Apetit!



Tuesday, May 28, 2013

Pictures From The Streets 3

05/28/2013 12:52:56 PM Schols Near Kruse, Lake Oswego
Fallen Tree. No wind no nothing.

05/28/2013 01:08:52 PM Barbur towards I5S ramp
The AssHole With Wings. Almost hit me

05/28/2013 01:52:04 PM I5N after Wilsonville
Load wider than platform, afraid to pass, earlier was touching line.

Rediscovering Songs' Lyrics

"I get high with a little help from my friends"

"What do you see when you turn out the light?
I can't tell you but i know it's mine..."