Organizarea referendumului

La articolul 2 din Constituție avem

ARTICOLUL 2
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

Înețelegm din acest articol că referendumul nu poate fi decât național.

De ce legea 3/2000 text aici are un întreg capitol, III, numit Referendum Local precum și multe alte referințe la acest tip de referendum? Spre deosebire de Capitolul II care se numește Organizarea Referendumului Național, capitolul III se numește doar Referendumul Local (Întreaga lege se numește de Organizare a Referendumului). Pentru că mai înainte de organizare el trebuia să fie definit, iar prin definirea tipului separat de referendum local legea își depășește astfel limitele constituționale de organizare a referendumului.

Articolul 73 menționează o singură dată în întreaga Constituție legea privind organizarea și desfășurarea referendumului ca lege organică.

ARTICOLUL 73
...
(3) Prin lege organică se reglementează:
...
d) organizarea şi desfășurarea referendumului;

Tot în Constituție la articolul 150 se spune.

ARTICOLUL 150
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.

Cine sunt cei cu drept de vot?

În legea electorală 208 2015 text aici se vorbește despre cei cu drept de vot și listele electorale suplimentare.

La articolul 51 se spune

(5) În cadrul secțiilor, secțiile de votare organizate pe lângă misiunile diplomatice, oficiile consulare, secțiile consulare sau institutele culturale din străinătate se utilizează numai liste electorale suplimentare, cu excepția situațiilor în care la aceste secții de votare sunt arondați alegători conform art. 23 alin. (3).

Nu există în această lege nici o referire directă în lege la niște liste electorale permanente dar ele se sunt menționate o singură dată în Constituție la Articolul 81 și sunt folosite în practică. Nu găsesc însă pe site-ul Camerei Deputaților, adică în nici o lege nimic despre cine cum se întocmesc, mențin, cine poate avea acces, etc..

ARTICOLUL 81
(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale.

Poate din cauză că ele sunt reglementate prin Hotărâre a Autorității Electorale Permanente. Autoritatea Electorală Permanentă este organizată prin legea 208 2015 text aici. La Capitolul V începând de la articolul 24 găsim Listele Electorale. În procesul legislativ al legii nu găsesc că ea ar fi completată sau modificată de vreo altă legislație.

Am găsit o listă lungă de legislație electorală pe site-ul AEP.

Din observații știm că și cum sunt folosite în practică. Oricine a votat a semnat pentru primirea unui buletin de vot. Putem spune că cei cu drept de vot sunt trecuți în niște liste electorale menținute curente de către Biroul Electoral Central sau Autoritatea Electorală Permanentă.

În practică cetățenii cu drept de vot sunt cei înscriși în listele electorale menținute de Autoritatea Electorală Permanentă. Legea electorală are un număr de prevederi privind organizarea și desfășurarea alegerilor.

Am găsit în sfârșit legea care prevede modul de desfășurare a unei inițiative cetățenești dar am impresia că multora nu le va place. Este o lege veche din 1999 cu câteva completări ulterioare.

Articolul 2
(5) Comitetul de inițiativa trebuie sa asigure înregistrarea propunerii legislative la una dintre Camerele Parlamentului, în termen de cel mult 3 luni de la data publicării acesteia. După împlinirea acestui termen propunerea legislativa nu mai poate fi prezentata decât ca o noua inițiativă, în condițiile prezentei legi.

Nu cred că modificările ulterioare arătate în procesul legislativ al acestei legi au modificat mult acest termen.

Constituția din 2003 a fost votată cu o majoritatea de 50% din cei înscriși pe listele electorale.

Iată rezultatele votului la referendumul din 2003.

Alegători: 17.842.103
Au votat: 9.938.441 (55,7%)
DA: 8.915.022 (89,70%)
NU: 875.172 (8,81%)
voturi nule: 148.247 (1,49%)

Interesant este rezultatul împărțirii 8.915.022/17.842.103 adică 49,966%.

Re-definirea procentului de aprobare pentru un referendum nu înseamnă organizarea lui. Această lege și 3/200 și următoarele așa numite de organizare a referendumului și-a depășit menirea constituțională de lege de organizare a referendumului deși nu au desăvârșit exact ceea ce trebuia să facă, adică organizarea lui.

Conform legii așa zise de Organizare a Referendumului 341/2013, text aici, prezența necesară validării referendumului este de 30% cu un număr valid de voturi de 25% ceea ce în legea inițială 3/2000 text aici valabilă la data aprobării Constituției a fost jumătate plus unu adică exact dublu.

Art. 5.

(1) Referendumul naţional şi referendumul local se organizează şi se desfăşoară potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.

(Sintagma referendum local a fost scoasă din articol precum și sintagma "în toată țara" din articolul 7)

Voturi valide pot fi da sau nu. Deducem că un referendum poate fi aprobat și cu 12,5% din electorat. Constituția din 2003 în vigoare a fost aprobată cu aproape 50% din cei înscriși pe listele electorale. Nu este etic ca ea să fie modificată cu 12,5%.

Și referendumul programat pentru inițiativa curentă poate trece cu asemenea procentaj sau chiar mai bun. Ce este important este că un pentru un referendum viitor pe alte teme cum ar fi regionalizarea României care ar putea trece în lipsa unei prezențe masive, cu o majoritate puțin peste 12,5% este necesară o lege adevărată de strângere semnături și organizare a referendumului, deși sunt câteva cu acest nume.

În această pagină a site-ului Camerei Deputaților, în stânga este lista cu modificările aduse legii inițiale a Referendumului prin diverse alte măsuri legislative (legi și OUG) deși această lege este organică și conform Constituției nu poate fi modificată prin OUG. Cu toate acestea nici una din legiferări nu reușește să introducă măsurile organizatorice minime necesare strângerii de semnături și desfășurării referendumului, ca de exemplu formulare, cine strânge semnături, pe ce liste se merge la semnături și la referendum. (Evident că în doi ani listele electorale s-au modificat substanțial prin decese și plecări).

Articolul 115 din Constituție definește delegarea legislativă și stabilește limitele OUG.

ARTICOLUL 115
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.