Motio: I may be dumb but i'm not stupid.
După un guvern și una moțiune per annum, două suspendări cu referendum per
kapala de un președinte, multe schelălăieli per Ponta, somnul veșnic al lui Căcărău și venirea Dăncilei, ce variație a circului Budarest de pe malurile Dumboviței putea să mai impresioneze decât niște alegeri anticipate. Adică înainte de termenul de 4 ani care se împlinește la iarnă (faza îmi amintește de impeachemt-ul lui Trump aproape de sfârșit de mandat). Cu vreo 6 luni înainte,
În sfârșit, o mult anticipată încordare a mușchiului prezidențial pe un exercițiu constituțional pe care nici un președinte de până acum nu l-a mai încercat, sunt sigur că va putea atrage sau distrage atenția publicului prea iubitor de circ de la subiectul bugetului îndoit, va face să curgă mulți biți pe canalele de fibră optică ale lui Gugalanna și degaja multă căldură din creierele deja prea încălzite de multele bunăciuni de la meteo, horoscop și chiar de la știri și-i va face pe români să uite mereu de salariul lor îndoit care rămâne la dispoziția scamatorilor, parte obligatorie, integrantă din circ, împreună cu clovnii și saltimbancii.
Ce l-a făcut pe Iohannis să nu vină cu un candidat liberal acum 2 sau 3 guverne pentru a declanșa anticipate? Răspunsul ar fi, s-a bucurat la coabitare, timpul a trecut, bugetul s-a dus pe apa sâmbetei.
ARTICOLUL 89
(1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.
(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.
(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.
Dar eu sunt sigur că, după ce toată confuzia și discuțiile vor fi trecut, adică după 120 de zile, timp în care România nu va avea guvern, nu că ar fi mare diferență (de aceea au dat acum o căruță de ordonanțe să ajungă până atunci), oricâți noi atleți ai legilor vor fi aleși din neghină pentru a fi plantați în scaunele moi din cea mai mare sală din partea ocupată a Palatului Parlamentului, bugetul, nevoile vor fi mereu aceleași, crescătoare de la an la an și fără mult sens contabil sau chiar bun simț.
PSD, Ciolacu (vă gândiți și dvs la ce mă gândesc eu de câte ori aud, văd numele acesta), ar avea avea bineînțeles un mod să evite toate acestea,... aprobând guvernul Orban 2!, care și-ar da iar demisia a doua zi etc. ceea ce demonstrează că aceste anticipate forțate nu se pot declanșa fără ajutorul PSD (blat).
Da, știu PSD nu are majoritate absolută dar... oare PNL ar vota împotriva propriului candidat?
Ceea ce mă face să mă gândesc. Oare cine a scris și votat Constituția s-a gândit ca prin articolul 89 să-i dea unui președinte de rea credință un instrument să dizolve Parlamentul când vrea el sau doar a vrut să rezolve o situație fără ieșire? Adică este în spiritul Constituției ca Președintele să abuzeze acest articol numind la nesfârșit același Prim Ministru?
...
Și dacă tot veni vorba de exerciții constituționale, eu vă propun spre meditație o temă pentru acasă, serioasă. Are sau nu are Președintele României drept de veto?
ARTICOLUL 77
(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.
(2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.
(3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.
O singură dată, reexaminarea legii. Adică doar așa să o re-citească (după ce au dezbătut și votat și comisii luni de zile) și să i-o trimită înapoi? Asta ar goli de sens acest alineat din Constituție. Parlamentarii ar trebui așa de dragul logicii constituționale să modifice ceva din lege, un punct, o virgulă înainte de a i-o trimite înapoi însă noi știm de acum că o virgulă poate să modifice unul din sensurile unei fraze. Ceea ce ar face ca legea să nu mai fie aceeași ce a fost trimisă prima dată spre promulgare. Ceea ce i-ar permite Președintelui să o trimită iar înapoi în Parlament pentru re-examinare, nu?
