Călugării de la Maryhill

Nu știu cum să descriu chestia asta. Mi s-a întâmplat de două ori în aceeași zi la "castelul Reginei Maria" de la Maryhill, Washington care este normal, muzeu, și unde am mers să mai fac niște poze fiindcă prima dată nu am făcut suficiente.

Prima fază. Am urcat niște scări și sus la capăt pe terasa de la intrare era un ghiveci mare de flori plin cu pietre. Aveam camera aia bună în mâna dreaptă, am căzut ca la judo, cu rostogolire și am evitat distrugerea camerei sau rănirea personei mele. A doua oară, în aceeași zi, pe scări, m-am întâlnit cu doi călugări budiști, îmbrăcați în portocaliu, tot tacâmul. Unul din ei a început să se miște sincronizat cu mine, parcă mi-a "furat" deciziile de mișcare din creier și era să mă facă să cad pe scări.

Era pe vremea când nu luasem suficiente măsuri și eram copleșit de fumul din jurul clădirii. Eram tot timpul pe jumătate amețit, și am mai și condus 100 mile până la castel. În aceeași zi am remarcat statuia de pe terasa care a fost adăugată mult după completarea clădirii (care nu a fost terminată pe timpul lui Sam Hill, prietenul american al Reginei).

Și nu mi-a plăcut ceea ce am văzut. De fapt, oricine poate înțelege. Maryhill, Sam Hill, Mary. Pe soția lui Sam Hill o chema tot Mary. Să fie o obsesie similară cu a lui Chapman, "asasinul" lui John Lennon, care s-a însurat tot cu o japoneză cu 6 ani mai în vârstă? Nu cred, e mult mai complicat dar nu pot să dezvolt acum pe subiectul ăsta fiindcă sunt în starea în care sunt iar ideea inițială era alta, deja am deviat prea mult de la subiect. Am trimis niște emailuri, inclusiv la guvernatorul Statului Washington, până la urmă cineva, un sculptor, mi-a dat o explicație care nu este totuși destul de satisfăcătoare. O tipă într-o poziție yoga, curly nu știu cum. Nu am avut suficientă inspirație în ziua aia să fotografiez împreună statuia următoare (de fapt m-am gândit dar m-am rușinat). O plantă în vânt, la câțiva metri în afara terasei, îndoită în direcția din care bate vântul normal, spre statuia cu tipa în poziția respectivă.

Bineînțeles aici gândul mă duce întotdeauna la melodia lui Jimmy Hendrix, care era tot din Seattle, Washington.

A fost în perioada aceea, când am început să-mi fac niște idei despre acest stat. Niște căutări m-au dus la niște ciudățenii. George Washington, primul Președinte al Statelor Unite al cărui nume a dat numele capitalei SUA dar și a Statului de pe coasta de vest la nord de Oregon (ultimul adăugat la Uniune) a fost ridicat la rang de zeu de o sectă Shinto din Hawaii. Și a fost pictat ca atare pe cupola... Capitoliului din... Washington bineînțeles.

Mai am câteva elemente și ajung la concluzie. Shinto este una din religiile predominante în Japonia. Cealaltă este budismul. Din ce am auzit, japonezii cheamă preotul Shinto la nuntă și pe cel budist la înmormântare. Nu știu exact cât de mult s-au influențat una pe alta sau cât de mult s-au amestecat cele două religii în Japonia, dar cred că în budism s-au acumulat suficiente elemetne de Shinto, care au unele chestii care nouă  ni s-a părea cred supranaturale (bine, vorbim de religii). Etimologic, numele Washington, care sună ciudat chiar în engleză (mie cel puțin, adică de la rădăcina wash, a spăla, gerunziul plus sufixul ton, care poate însemna mult sau sunet, cine a citit cartea Shogun știe, Japonezii erau șocați de faptul că europenii nu se prea spălau pe vremea aceea), conține rădăcina shinto, cu o mică variație de transliterație, dar aceeași pronunțare. Washington ar putea fi ușor înlocuit în pronuțare de White Shinto.

Stăteam ieri liniștit într-o cadă (mică) cu apă fierbinte și îmi revizuiam în minte ce s-a mai întâmplat, așa cum fac mereu când nu scriu sau nu citesc, și la fiecare idee, o pocnitură într-un apartament vecin, căci sus nu mai este nimeni de la 1 ianuarie (au fost două excepții, două zile de iad când au venit iar și au făcut iar și iar curățenie, dând de mai multe ori cu aspiratorul, în ultima seară vecinii de alături, de unde se mai aud ușoare pocnituri, "au spălat rufe și au uscat normal în mașina de uscat cu rezistență electrică" și au băgat niște deodorant iar la urmă chiar parfum pe bază de ulei de trandafiri, lucram la mașină, a trebui să-mi spăl hainele după, miroseau prea tare a parfum, iar a doua zi miroseau și tufele, totul a parfum, a venit tipa de la birou în inspecție, deci putem să ne imaginăm cum puțea sus, chiar, ieri a venit tipul de la maintenance și a schimbat boilerul sus, deci tipele spălau haine de culcuș de câine și alte rufe cu apă rece? după care le uscau și aburul venea la noi etc..)

Știu de mult că așa fac când vor să influențeze pe cineva. Mici pocnituri, zgomote din vecini, sau chiar zgomote de mașini la distanță iar dacă ești curios și te duci să vezi, ai să vezi că vin de la activități obișnuite, sau simulate obișnuite, care îți influențează ideile, deciziile. Micile decizii dintr-o zi obișnuită. Așa s-a întâmplat și azi dimineață, eram pe jumătate treaz, când m-am gândit să merg să închid și să blochez  ușa, am fost la baie dar nu la ușă. Mi-e groază să mă gândesc, dacă a fost cineva aici, a intrat și a ieșit, ca să apară azi să pretindă că a vorbit ceva cu mine, sau ce s-ar mai putea întâmpla în timp ce eu dorm cu ușa deschisă.

Nu știu, cineva odată, prin 2002, o persoană din România, foarte lucidă și pragmatică de altfel, mi-a spus la telefon că e vorba de sute de mii de actori care acționează toți în zonă. Pentru mine? Nu pentru mine ca persoană, probabil pentru personajul sau cumulul de personaje pe care am ajuns să cred că le reprezint, într-un context general, clădit cu grijă de zeci de ani, sigur dinainte de a mă naște.

Întrebarea următoare, care m-a motivat să scriu totul, dintr-o dată nu mai are așa de multă importanță, după fraza de mai sus. Cum fac tovarășii? Cum știu adică la ce mă gândesc și când să pocnească în perete ca să-mi schimbe ideile și deciziile? E vorba de o tehnică străveche, un fel de telepatie, bazată pe comunicații de vibrație sau tehnologii noi, modularea ultrasunetelor de mișcarea limbii în timp ce te gândești la ceva? Vine din budism, din Shinto, de la Tesla sau de la masoni? Ar avea o importanță dacă aș ști, poate aș găsi o metodă să scap de asta sau poate să mă ajute să dovedesc că așa se întâmplă?

Și iată, dacă deschid link-ul de mai sus, dau iarăși de... o cârtiță.

Iar afară plouă cu draci, parcă vine potopul, nu pot să mă duc măcar la o plimbare în parc.

January 31

5:32 Cândva am scris o postare numită "Mic eseu despre țigani". Nu prea aveam experiență, postarea e prea stufoasă pentru a fi prezentată acum. Am să scriu câteva cuvinte încercând să rezolv misterul, dar cu prețul introducerii altui mister.

Oricine din România a auzit de cuvântul mameluc. Însă nu oricine știe ce înseamnă. Mamelucii au fost reali. În limba arabă mameluc înseamnă sclav.

În Imperiul Otoman sclavii puteau avea statut social ridicat, să fie bogați, să facă parte din organizarea militară. Educația lor era similară cu a spartanilor, fiind separați de familie de la o vârstă fragedă și locuind în barăci militare.

La un moment dat, un număr de sclavi musulmani s-au desprins din Imperiu și au format propriul lor sultanat, dar atenție, simultan în India și Egipt (și Irak), introducând religia musulmană în India, unde în prezent 14% din populație sunt musulmani. Un (alt) mister al istoriei.

Untouchables - de neatins - sau daliții, sunt indienii din afara celor 4 caste, intelectuali, militari, comercianți și lucrători. Ei făceau/fac job-uri de curățenie, lucrau în abatoare, etc..

Sultanatul mameluc din Egipt s-a terminat în 1517, la începutul unui secol cu multe evenimente și schimbări de direcție în istoria lumii (reîntoarcerea păsării Phoenix, cu un ciclu complet de 500 de ani).

Sclavii indieni, daliții, s-a răspândit în tot Imperiul Otoman iar unii au scăpat în Europa. Restul îl știți din articol.

Nu de la țigani avem fondul sanscrit în limba Română, deși ei unele cuvinte importante, ca șucar (care nu a intrat în fondul lexical al limbii române) sau mișto (intrat recent). Aceste cuvinte sunt mult mai vechi, ne vin de la daci. În Bucovina de exemplu, au existat puțini robi țigani iar limba (așa cum o vorbeau bunicii noștri) este similară celei din alte zone ale țării.

Însă nu putem nega o anumită influență, uneori în bine, a acestei comunități, din care destui s-au integrat în mainstream-ul românesc.

O minoritate care trăia izolată, uneori în sate întregi (din care unele se păstrează până astăzi), controlată de boieri, legată de glie, apărută (conform acestei teorii) masiv abia după 1517 (cu o întârziere necesară migrării) nu aveau cum să schimbe fondul lexical al unei limbi, așa cum o știm de la Dosoftei sau Cantemir.

Însă eu personal cred că majoritatea țiganilor din România provine din veșnica lor rătăcire de-a lungul și de-a latul Europei, nu din robii țigani eliberați de Cuza. Un număr la fel de mare de țigani există și în Ungaria, cu o populație totală de jumătate din cea a României iar în Turcia sunt de două ori mai mulți decât în România, etc..

Amplasarea lângă Dalles, Oregon a muzeului de la Maryhill, o construcție dedicată Reginei Maria a României este la fel ca și acest articol capcană și multe multe altele, parte dintr-o lungă și încăpățânată campanie anti-românească și noi știm cine se află în spatele ei, o forță care este din păcate acum la apogeul său și controlează practic întreaga lume.

Apropo, eu prima dată când am venit în SUA și Oregon am stat la un fost coleg de birou, Iulian Mârț, care locuia într-o căsuță închiriată în Dallas, Oregon (lângă Salem, capitala, a nu se confunda cu Dallas, Texas, ori Salem, Massachusetts, legat de film).

9:15 Gafa de care spuneam că Georgescu o va face și îl va face ineligibil cedând locul candidatului sistemului a venit mult mai devreme decât mă așteptam (un indicator al noii dinamici în scena politică românească). Însă el va continua să polueze peisajul politic românesc mai mult decât toți ceilalți la un loc până la "alegeri".

9:46 Market level is kept high by a daily permutation of three of the seven trillion magnificent samurai. Apple, Nvidia and Tesla.  
2:10 PM Patru