Respirația gastro-pancreatică

Și totuși nu am să las acest post nescris doar fiindcă nu sunt doctor sau măcar doctor de sport sau ceva de genul ăsta. Nu știu dacă există meseria de fiziologist. (Cred că da fiindcă google nu îmi subliniază cuvântul cu roșu). Eu cred că viitorul medicinei ar trebui început de la medicina celor sănătoși care merg puțin mai departe decât noi, adică medicina sportivă.

Am cunoscut odată un tip care a fost ciclist de performanță. Când "alerga" la un concurs, tur ceva, venea doctorul sportiv (Steaua) și îi lua seara o "analiză" adică puțin sânge și îi da a doua zi o biluță, o pastiluță făcută așa cu mâna care conținea cred eu mineralele lipsă. Pentru că în timpul orelor de "alergat", care puteau merge până la 10 în zilele acelea, tensiunea se menține la niște valori la care rinichii pompeză vrând nevrând toate mineralele din corp.

La 50 și omul avea gută. Picioarele se umflă și sunt dureroase. Guta este o acumulare urmată de cristalizare a ureei în picioare. Pentru că rinichii nu mai sunt capabili să o filtreze. Pentru că au fost prea mult chinuiți la viața lor. De unde rezultă că sportul de performanță poate fi și o tâmpenie.

Dar ce am vrut să spun. Am avut azi o idee, am căutat pe niște site-uri și nu am găsit ceva ce să pot pune la un loc în mod evident. Pentru că de multe ori cercetarea rezultă în confirmarea sau nu a unor idei, bănuieli, inspirații. Oamenii au avut idei, au căutat și au găsit niște răspunsuri. Dar nu cred că au avut ideea mea așa că nu găsesc direct rezultatele pe care le caut.

Ce se întâmplă. Toată lumea știe că stomacul produce acid clorhidric. Niște celule acolo pompează ioni de hidrogen și clor care se combină și formează HCl. Nici un secret până aici. Stomacul are o membrană groasă care este  protejată de un mucus și rezistă. Acidul are mai multe funcții în stomac. Contribuie la începerea digestiei, adică dizolvă chestii ca bucățelele mici rezultată din mestecare până la molecule. Reacționează cu minerale precum bioxidul de calciu și magneziu. Sterilizează alimentele. Dar acest amestec care coboară mai departe în duoden te-ar omorî într-o oră fiindcă intestinul subțire (numit subțire din cauza diametrului, mai mic decât al intestinului gros) este și subțire și în perete, toată lumea știe de la făcut cârnați de porc. Nu are acea membrană groasă (ca în ciorba de burtă) acoperită de un mucus.

Aici vine în ajutor pancreasul, un organ puțin înțeles de mulți. Pancreasul secretă exact opusul HCl, adică bicarbonat de sodiu. Adică ioni de bicarbonat în general care se combină cu ioni de sodiu și în final bicarbonatul de sodiu se combină cu acidul clorhidric din pasta alimentară care coboară din stomac și o neutralizează. Rezultă din reacție bioxid de carbon, care este absorbit din intestin înapoi în sânge și sare, care de asemenea este absorbită înapoi în sânge. Nimic nou până aici, doar poate ignorat.

Urmărește cineva? Ce se întâmplă cu acel bioxid de carbon care intră în sânge? Foarte simplu, se adaugă la bioxidul de carbon rezultat din metabolismul celular prezent în hemoglobină și este eliminat prin plămâni. Să fie asta una din cauzele somnolenței provocate de digestie? Adică organismul coboară metabolismul celular prin coborârea nivelul de insulină (secreția insulinei, a treia funcție a pancreasului, a doua fiind producerea celor trei enzime digestive iar prima producția bicarbonatului de sodiu pentru neutralizarea acidului gastric).

Ok dacă e așa, există oare și fenomenul invers, adică o creștere a nivelului de oxigen în momentul producerii acidului clorhidric precum și o scădere a bioxidului de carbon în timpul producției (secreției) bicarbonatului de către pancreas?

Foarte posibil, căci în ciuda tuturor diagramelor pe care le-am văzut astăzi, bilanțul general e așa. Acid clorhidric rezultă prin combinarea ionilor de clor și hidrogen. Clor nu există în sânge (nu poate exista în sânge în stare liberă sau ionică) decât ca și clorură de sodiul - sare. Prin descompunerea sării în ionii săi de sodiu și clor și combinarea clorului cu ionii de hidrogen rezultă acid clorhidric, iar sodiul rămas trebuie să meargă la bicarbonatul de sodiu eliminat în pancreas pentru neutralizarea acidului clorhidric.

Hidrogen poate rezulta și din bicarbonat dar și din apă. Există în sânge bicarbonat (H2CO3) ca rezultat al metabolismului dar și pentru echilibrarea ph-ului dar nu prea are sens să scoți hidrogen din bicarbonatul din sânge fiindcă schimbi balanța și devii... mă rog, acid ca în acidoză diabetică.

În orice caz. Se poate crea o ridicare a nivelul de oxigenului în sânge prin pomparea hidrogenului în stomac (pentru a se combina cu clorul rezultat din disocierea sării).

Imaginați-vă acest scenariu. O persoană în stare de flămânzire (înainte de masă) se enervează sau se stresează. Se știe că în acel moment crește aciditatea stomacului fără a exista în stomac alimente pentru a fi digerate. Este oare posibil ca asta să fie o funcție fiziologică pentru scăderea bioxidului de carbon împreună cu o ușoară creștere a nivelului de oxigen, care să dea un plus de... reacție la stres, adică alertă?

"Hydrogen ions are generated within the parietal cell from dissociation of water. The hydroxyl ions formed in this process rapidly combine with carbon dioxide to form bicarbonate ion, a reaction cataylzed by carbonic anhydrase (HCO3-)."

Nu știu dacă acest ion de carbonat ajunge în sânge sau se poate disocia cu eliberare de oxigen sau poate atrage în mod catalitic un hidrogen din apă, dar în mod evident, producerea ei rezultă în scăderea bioxidului de carbon din sânge. Cel puțin tranzitoriu, până când acidul din stomac ajung în duoden și ciclul se închide, cu neutralizarea acidului și ajungerea înapoi în sânge a bioxidului de carbon și clorurii de sodiu. Deci organismul "împrumută" o cantitate de bioxid de carbon din sânge pentru a crea un surplus de acid clorhidric în moment de stres.

http://www.vivo.colostate.edu/hbooks/pathphys/digestion/stomach/parietal.html

Toată lumea știe că nimeni nu poate trăi fără oxigen mai mult de câteva minute, iar coma sau leșinul intervine la 1-2 minute pentru scoaterea din circuit al unui mare consumator, creierul.

Există persoane care își pot ține respirația până la 20 minute, și asta nu poate fi explicat doar prin folosirea cantității de aer reziduale din plămâni (cred eu). Probabil un truc ce implică o creștere treptată a stresului, cu producerea oxigenului din apă și pomparea bioxidului de carbon în secreția pancreatică. Chestia ține până aceste două se recombină.