Vârsta lui Mircea Baniciu

Astăzi m-am trezit în fum. Ieri am pus bandă adezivă la toate geamurile și fiindcă rezolvasem de mult toate găurile din pereți, am început, după vreo 2 ore să am simptome de asfixiere. Nu aș fi știut dar mi-am amintit cum, de atâtea ori când plecam de la cazino, aveam probleme cu vorbitul. Credeam că eram atât de obosit încât nu puteam vorbi. În realitate cred că era vorba de lipsă de oxigen. Câteva mii de oameni într-o clădire, care deși e înaltă, dacă se pune AC pe recirculat, nu mai are altă sursă de aer proaspăt decât ușile care se deschid. Deci am antrenament. Să vedem cât mai rezist, spun ăștia de la meteo că azi va bate puțin vânt și va împrăștia fumul iar mâine va ploua puțin.

Deci până la urmă am ridicat banda de la un colț de geam și am pus filtrul pe aproape, făcând un compromis. Puțin miros de fum, puțin oxigen. Afară din nou fum peste 400, cred că e aproape de limită, cel mai mult până acum am văzut 500 și ceva. Sunt câteva focuri de păduri enorme la sud est de Portland, sute de mii de hectare spun ei, rămâne de văzut, ca rezultat a unor vânturi incredibile de câteva zile, care pot avea o cauză artificială despre care am mai scris. Simptome de asfixiere, în afară de cele vechi de greutate la respirație, cu care m-am obișnuit totuși peste ani, care sunt cauzate de o combinație de nas înfundat și gaze intestinale care ridică diafragma (mușchiul care separă cavitatea abdominală de cea toracică și contribuie la respirație).

O mare parte din știrile pe care le-am citit nu fac decât să încerce să acopere ce am încercat eu să arăt. Noi și vechi povești din trecutul personajelor care încearcă să arate că au existat în România, mai ales prin faptul că au fost corupți.

Deci reușesc să uit de greutatea la respirat și încerc să rezolv încă un mister posibil din viața mea. Ce vârstă are Mircea Baniciu în realitate. Dacă aș putea rezolva acest mister, multe altele s-ar rezolva de la sine.

Am încercat mai întâi pe fb și pur și simplu nu m-a lăsat (probleme cu browserul meu bineînțeles) să ridic pozele. Așa că le pun aici. Prima dată o poză cu Phoenix din "72-73",  spun ei. Au ales să facă poze pe niște trepte unde nu li se văd picioarele deși se vede ușa mult mai sus (poza originală din Wikipedia, clic pe poză). Baniciu pare cel mai mic din poză. Mult mai mic decât Joseph Kapl de la dreapta, care era tipul cel mai înalt dintre ei. Kovaci e pe o treaptă mai jos. Apoi o poză mai recentă cu trei din cei de deasupra. Diferența de înălțime între Kappl și Baniciu este mult mai mică. Amândoi par că se apleacă.
În sfârșit o poză cu Mircea și Ana Baniciu. Nu am găsit nicăieri scrisă înălțimea lui Baniciu, în schimb am găsit-o pe cea a Anei. 1,68.
Poza din grădiniță. Eu aveam probabil 6 ani. Era un tip lângă educatoare (la dreapta ei dpdv privitor) care era mai scund decât mine (dreapta) care s-a menținut totdeauna mai scund, dar în liceu am ajuns la aceeași înălțime, vecinul și prietenul cel mai bun, Mihai.
Poza din clasa I-a sau a II-a.  Eu eram la dreapta învățătoarei rândul de jos iar el era al treilea din stânga rândul de sus. E un tip acolo pe rândul de jos dreapta (Vasile) care pare să fie evident mai mic decât toți ceilalți și cred că de fapt era născut în Ungaria în 62. Pe 7 din colegele mele le chemau Mariana. Învățătoarea, am mai spus, am auzit șoapte prin Câmpulung că ar fi semănat cu Claudia Cardinale. Fiul ei, Sorin Mihalea, semăna foarte mult cu Ioan Luchianu Mihalea sau George Michael. Tipa cu boandă de dihori (o modă locală) de la umărul din stânga al învățătoarei cred că a apărut în video-ul cu AHA, Take on me. Deci eu am luat lecții de pian între 5 și 7 ani. Taică-meu a lucrat ceva tâmplărie pentru o tipă, doamna Redlov, și ca plată ea mi-a dat lecții de pian timp de doi ani, după care mi-a zis că trebuia să-mi iau pian ca să continui. Fiindcă nu aveam cum să-mi iau pian (nu aveam unde să-l punem), mi-au luat un acordeon. Fiindcă nu vroiam să cânt la acordeon (știam la pian numai pe note, acum am uitat și nu mia pot să cânt cu mâna stângă), mi-a adus bunicul un profesor de acordeon orb, unul Merilă. Și uite așa cu Merilă și cu bunicu (care cânta la vioară) am început să cânt la acordeon. Am progresat și a apărut la Casa Pionierilor unde eu îmi petreceam cealaltă jumătate de zi, un tip, profesor de română la Pojorâta (o comună la vest de Câmpulung), care era foarte bun la acordeon, avea un frate student la Conservator, care m-am adus la un nivel foarte avansat, aproape de ce se cânta la radio de celebrități gen Marcel Budală. Mergeam la cercul de taraf, aveam chiar o colegă din clasă cu surorile ei care cântau la vioară, un tip din Pojorâta la trompetă, foarte bun, aveam și contrabas, la un moment dat, în clasa VI-a cred, am fost la București, am înregistrat pentru televiziune și am apărut la emisiunea aia pentru pionieri de duminică, unde m-am și văzut câteva secunde la alt vecin pentru că noi nu aveam semnal la TV.

Dar asta e altă poveste. Mihai nu putea cânta, era afon. Odată însă am fost la ei acasă și am găsit un acordeon similar cu al meu. Altă dată, în liceu, tipul avea o chitară, la care am cântat totuși numai eu când am avut noi o petrecere cu două tipe. Culmea e că știam și sigur am cântat o versiune modificată a melodiei Andri Popa.

La școală eu eram totdeauna cel care cânta la acordeon și ceilalți dansau când ne pregăteam pentru serbări. Îmi amintesc totuși că la un moment dat am avut o profesoară de muzică cu conservator, prin clasa V sau VI, care ne-a făcut toată clasa un cor pe 4 voci, din care unii erau bași. Și ne-a învățat cum să cântăm note joase, prin expirarea a mai mult aer.

Aici am locuit în Câmpulung, două familii într-o locuință mică cu 4 camere mici. Mihai locuia în vila din dreapta care a fost terminată când eram eu în liceu. Gardul e nou, curtea are iarbă, acoperișul era din tablă. Am sunat de multe ori în anii 2010 - 2015 la ei (tatăl lui Mihai îmi era naș de cununie) dar niciodată nu l-am găsit pe Mihai acasă.
Este important pentru că în Ungaria există un cântăreț născut în 63 deci cu 3 ani mai mic decât mine care seamănă foarte mult cu Baniciu. Asta ar însemna ca în primele înregistări și poze Baniciu ar fi avut... 10 ani? Nu ar fi primul caz, îmi amintesc de Paul McCartney care totuși avea vreo 16 ani la primele apariții. Dar el era și mult mai scund.

Joe Rudan, născut în 63. Greșesc?

ca și melodia lui "Baniciu" și cea a formației AHA se bazează pe una din melodiile pe care le cântam noi la taraf, de fapt vechi melodii populare locale. Desenele de la început par să fie ale tipului cel mai mic din poza de mai sus dreapta, împreună cu el în ultima zi de școală din clasa VIII am montat niște bănci noi și am folosit chei franceze, motocicleta și apoi mașina lui tacă-meu le birjăream sute de km pe micul aeroport de lângă fabrica de lapte praf (da, Rarăul) pe unde presupun că veneau și plecau mulți, inclusiv Roman Polanski, profesorul de cineclub de la Casa Pionierilor. Melodia se bazează și pe o discuție în timpul unei scurte întâlniri "întâmplătoare" cu fosta mea colegă Mariana, acum la liceu, la un sfârșit de vacanță după care eu plecam înapoi la Iași. Morten și Mariana, devenită Therese "Bunty" Bailey, au apărut din nou în viața mea, ea ca operatoare la oficiul de calcul la CPL, am lucrat împreună, am fost cu ei la petreceri la șefa de oficiu Nuți (Madonna) și habar nu am avut că era ea. De fapt habar nu am avut de nimic până acum câțiva ani și după cum spuneam, totul a început de la o melodie pe care am auzit-o la radio unde vocea semăna cu a "Corinei Chiriac".
Capisci?