January 14

1:17 PM Una din numeroasele diferențe lingvistice între română și alte limbi europene. Legumele. În franceză și engleză sunt limitate la toate boabele, adică semințe care cresc în teci. Mazăre, fasole, linte, etc. în timp ce toate legumele noastre, inclusiv "legumes" sunt vegetables.

Mă gândeam mai demult că ar fi așa însă azi am dat niște căutări ca să fiu sigur. Până acum 10-12 mii de ani oamenii consumau orice mai puțin grâne (grains în engleză). Grânele sunt foarte tentante fiindcă se pot cultiva relativ ușor, mai ales la început în zona inundabilă a Nilului, Mesopotamia unde era suficient să arunci niște semințe după retragerea apelor, au o concentrație energetică foarte mare și sunt ușor de păstrat.

Deci a fost o găselniță mare pe drumul lung și întortocheat al civilizației. Astăzi a apărut un tip de dietă în lumea vestului numită paleo, care încarcă să corecteze toate acestea.

Nevoile nutriționale are oricărui organism sunt modulate de mediul în care trăiește specia pentru foarte mult timp. Organismul uman s-a adaptat la cantitățile de fibră, vitamine, proteine, hidrați de carbon are sunt recunoscute ca optime în ziua de azi. De notat aici pierderea capacității de sinteză a vitaminei C, datorită abundenței din surse ca fructele.

Ați ars vreodată din greșeală o bucată de pâine? Dacă este arsă, adică expusă la o temperatură mai mare pâinea devine un burete negru și tare. Se pierde hidrogenul și oxigenul din carbohidrați (hidrați de carbon adică amidon) și rămâne doar carbonul (cărbune, grafit, negru de fum). Asta este pâinea. Mult carbon și ceva proteine (10-13%) sub formă de gluten. Foarte puțină fibră, vitamine și minerale.

Amidonul (starch în engleză) sau principalul hidrat de carbon din pâine este energetic (4 calorii pe gram) dar pâinea albă obișnuită nu are nutrimentele pe care oamenii erau obișnuiți să le primească din alimente înainte de epoca agrară.

Omenirea nu a avut timp să se adapteze prin evoluție la această schimbare de dietă radicală. De fapt nu știu dacă e posibil să trăiești numai cu pâine. Poate integrală, care conține hidrați de carbon mai în mai puțin de jumătate din greutate.

În zilele noastre pâinea este printre alimentele cele mai ieftine și de ce nu atractive prin gust și prezentare. Nu necesită nici o pregătire în bucătărie. Ușor de digerat, "ține de foame". Poți face un sandviș cu ceva mezel sau alte preparate cu carne. Se adaugă, cel puțin la români, aproape la toate felurile de mâncare.

Mai există și o multitudine de gustări ca de exemplu biscuiți, plăcinte, prăjituri care mai au și un adaus de zahăr, hidrat de carbon pur (rafinat sau procesat tehnologic), care nu conțin nimic altceva decât carbon și hidrogen. Nu mai vorbesc de zahărul concentrat din bomboane de toate felurile, ciocolata cu mult zahăr.

Pâinea nu este singura sursă de cantități mari de hidrați de carbon. Mai este mămăliga, orezul, cartoful.

Mai apare și supraconsumul pe bază de stres. Unii oameni, când sunt stresați, mănâncă iar pâinea este cea mai la îndemână. Și pentru a-și calma aciditatea din stomac.

Asta este. Dacă duci o viață fără consum mare de energie, acești hidrați de carbon care sunt transformați de ficat în glucoză ajung să te sufoce fiindcă celulele nu mai pot accepta acea glucoză (nu mai au ce face cu ea) și concentrația de glucoză începe să crească în sânge peste limitele considerate sănătoase, și începe să afecteze toate țesuturile organelor, începând cu rinichii, care încearcă să o elimine (la peste 140 mg/dl în sânge urina devine dulce la propriu), nervii, unde glucoza se cristalizează și împiedică semnalele nervoase, etc..

Insulina este un hormon produs de pancreas care dictează celulelor să accepte glucoză. Dar dacă celulele sunt pline de glucoză ce mai poate face insulina? O chestie interesantă pe care am observat-o, o doză de insulină crește ritmul respirației deci nivelul de oxigen în sânge și celule, deci metabolismul.

Până la o limită se poate compensa creșterea glicemiei (glucozei din sânge) cu insulină. E un mecanism foarte naiv dacă vreți.

La un anumit nivel care depinde de fiecare persoană și istoria lui medicală, insulina nu mai face nimic altceva decât să-ți îngusteze vasele de sânge și să-ți crească tensiunea, ceva ce doctorii nu îți spun când îți dozează insulina.

Există alte medicamente, din care unele foarte vechi, ca de exemplu metformin, care scad glicemia la fel de mult ca insulina, în mare parte prin scăderea absorbției și prin alte mecanisme însă au efecte secundare ca de exemplu diareea.

Menținând glicemia între anumite limite cu insulină și alte medicamente poate conduce la încetinirea apariției complicațiilor ca de exemplu răni care nu se mai vindecă (ulcere) din cauza prezenței glucozei în toate țesuturile, care glucoză hrănește și mai mult bacteriile, în general în zone cu circulație strangulată de statul pe scaun (picioare) însă asta nu înseamnă că problema se rezolvă.

Singurul lucru care poate rezolva problema este limitarea ingestiei hidraților de carbon, în principal pâinea. Dar asta este foarte greu pentru cei obișnuiți să mestece pâine sau alte produse asemănătoare când sunt stresați. E atât de ușor, întinzi o mână și iei un biscuite sau altceva.

Și mai apare un fenomen. După ce organismul se obișnuiește cu cantități mari de pâine, limitarea aportului de hidrați de carbon și în general scăderea glicemiei spre limite normale (80-120 mg/dl) duce la anxietate și alte simptome specifice unei glicemii scăzute la oamenii sănătoși.

Un monitor pentru glucoză este foarte ieftin și îl recomand oricui, însă cel mai ușor test pentru persoanele care suspectează este mirosul urinei (ca de fructe), pete pe picioare și bețișoarele pentru glucoză în urină. (Se udă un bețișor cu urină și se compară culoarea cu tabelul de pe cutie).

Nu în ultimul rând aportul de oxigen în organism influențează metabolismul, deci consumul de hidrați de carbon în celule. Un aport de oxigen scăzut, datorat în mare parte problemelor respiratorii ca de exemplu congestia nazală cronică datorată mediului (poluare, proximitatea gunoaielor, alte surse de bacterii) poate duce la un metabolism scăzut deci arderea mai lentă a glucozei în celule.

Lipsa cronică de oxigen conduce și la o multitudine de alte probleme ca de exemplu creșterea tensiunii arteriale.

Inflamația. Tot din cauza poluării, dietei, ingestiei de alcool și carbogazoase, stresul, inflamația poate conduce la reducerea metabolismului.