Cel mai ușor mod de a suci mințile unui popor pe termen lung este cu ajutorul cuvintelor noi și a trend-urilor lingvistice. Autori care sunt ridicați la nivel de idoli de alți frumoși și frumoase tot de-ai lor ne îmbogățesc mereu cu noi și noi idei crețe care ne unesc în trenduri. Mult înainte de "hackerii" din Râmnicu (mda, bună alegere, și ăsta e unul din cuvintele acelea dar nu vreau să schimb subiectul), care probabil sunt doar o fâță urâtă de altfel sub care operează niște puiuți binari de-ai pinguinului fino-ugric Linux, derivat din Unix, limba română, engleză (de care știu eu adică) au fost hacherite la greu și dovezi sunt atât de multe încât, dacă m-ar plăti cineva, aș consuma în liniște tot restul vieții mele și nu aș termina lista. Dar câteodată, când văd răspunsuri indirecte la unele postări ale mele și sub forma asta, răbufnesc (tantrum în engleză, altă tâmpenie de cuvânt). Și atunci când o fac, trebuie să fac slalom printre aceste capcane, atât de dese încât nu pot fi evitate, adăugând și eu puțin la haosul și confuzia generală care iată merge la vale prin propriul momentum, ca o avalanșă.
Cine nu știe că în Moldova, aia care dispare pe zi ce trece în neantul diasporei și mocirla mediei, cuvântul pentru bine era "ghine" (mda sună ca guignon adus din franceză, alt subiect, la Americani un nume francez nu contează ce înseamnă în limba respectivă, important e că e francez). Mă uitam acum în DEX pentru a vedea etimologii de-a dreptul șocante pentru cuvântul desbinare, a cărui formă veche și o spun chiar ei, este "desghinare". DEX online care este o formă completată a unui DEX haotic, unde se introduc zilnic noi definiții, trimise sub pseudonim.
Dar nici cu cele vechi, con-sacrate de niște nume lustruite nu mi-e rușine.
Francezii au un dicționar online unde se specifică anul și publicația când vreun muncitor al condeiului a introdus o nouă formă. La noi, DEX-ul se completează pe bază de voluntariat.
Până vom avea și noi unul (plătit poate din bugetul ICR, al Ministerului Culturii, din alte bugete și bugețele care se duc pe fălcile celor care ne ruinează cultura, limba și psihicul colectiv) dăm din umeri și ne întrebăm, oare care scriitor a introdus prima data acest cuvânt și în ce context?
Cât de ușor e? Acum când avem o mare parte din cărți scanate, tot ce trebuie să faci e să introduci toate aceste cărți într-o bază de date, să dai un query și... voila! dicționar istoric, dintr-un supercomputer care costă acum nu mai mult de un milion de dolari, un fir de praf din muntele bugetelor respective.
Sau pur și simplu să-i întrebăm pe francezii respectivi cum au făcut, sunt sigur că ar împărtăși totul fără bani.
Friday, January 15, 2021
Turmă și desbinare, UB bono
Tuesday, January 12, 2021
Călugării de la Maryhill
Prima fază. Am urcat niște scări și sus la capăt pe terasa de la intrare era un ghiveci mare de flori plin cu pietre. Aveam camera aia bună în mâna dreaptă, am căzut ca la judo, cu rostogolire și am evitat distrugerea camerei sau rănirea personei mele. A doua oară, în aceeași zi, pe scări, m-am întâlnit cu doi călugări budiști, îmbrăcați în portocaliu, tot tacâmul. Unul din ei a început să se miște sincronizat cu mine, parcă mi-a "furat" deciziile de mișcare din creier și era să mă facă să cad pe scări. Era pe vremea când nu luasem suficiente măsuri și eram copleșit de fumul din jurul clădirii. Eram tot timpul pe jumătate amețit, și am mai și condus 100 mile până la castel. În aceeași zi am remarcat statuia de pe terasa care a fost adăugată mult după completarea clădirii (care nu a fost terminată pe timpul lui Sam Hill, prietenul american al Reginei).
Și nu mi-a plăcut ceea ce am văzut. De fapt, oricine poate înțelege. Maryhill, Sam Hill, Mary. Pe soția lui Sam Hill o chema tot Mary. Să fie o obsesie similară cu a lui Chapman, "asasinul" lui John Lennon, care s-a însurat tot cu o japoneză cu 6 ani mai în vârstă? Nu cred, e mult mai complicat dar nu pot să dezvolt acum pe subiectul ăsta fiindcă sunt în starea în care sunt iar ideea inițială era alta, deja am deviat prea mult de la subiect. Am trimis niște emailuri, inclusiv la guvernatorul Statului Washington, până la urmă cineva, un sculptor, mi-a dat o explicație care nu este totuși destul de satisfăcătoare. O tipă într-o poziție yoga, curly nu știu cum. Nu am avut suficientă inspirație în ziua aia să fotografiez împreună statuia următoare (de fapt m-am gândit dar m-am rușinat). O plantă în vânt, la câțiva metri în afara terasei, îndoită în direcția din care bate vântul normal, spre statuia cu tipa în poziția respectivă.
Stăteam ieri liniștit într-o cadă (mică) cu apă fierbinte și îmi revizuiam în minte ce s-a mai întâmplat, așa cum fac mereu când nu scriu sau nu citesc, și la fiecare idee, o pocnitură într-un apartament vecin, căci sus nu mai este nimeni de la 1 ianuarie (au fost două excepții, două zile de iad când au venit iar și au făcut iar și iar curățenie, dând de mai multe ori cu aspiratorul, în ultima seară vecinii de alături, de unde se mai aud ușoare pocnituri, "au spălat rufe și au uscat normal în mașina de uscat cu rezistență electrică" și au băgat niște deodorant iar la urmă chiar parfum pe bază de ulei de trandafiri, lucram la mașină, a trebui să-mi spăl hainele după, miroseau prea tare a parfum, iar a doua zi miroseau și tufele, totul a parfum, a venit tipa de la birou în inspecție, deci putem să ne imaginăm cum puțea sus, chiar, ieri a venit tipul de la maintenance și a schimbat boilerul sus, deci tipele spălau haine de culcuș de câine și alte rufe cu apă rece? după care le uscau și aburul venea la noi etc..)
Știu de mult că așa fac când vor să influențeze pe cineva. Mici pocnituri, zgomote din vecini, sau chiar zgomote de mașini la distanță iar dacă ești curios și te duci să vezi, ai să vezi că vin de la activități obișnuite, sau simulate obișnuite, care îți influențează ideile, deciziile. Micile decizii dintr-o zi obișnuită. Așa s-a întâmplat și azi dimineață, eram pe jumătate treaz, când m-am gândit să merg să închid și să blochez ușa, am fost la baie dar nu la ușă. Mi-e groază să mă gândesc, dacă a fost cineva aici, a intrat și a ieșit, ca să apară azi să pretindă că a vorbit ceva cu mine, sau ce s-ar mai putea întâmpla în timp ce eu dorm cu ușa deschisă.
Nu știu, cineva odată, prin 2002, o persoană din România, foarte lucidă și pragmatică de altfel, mi-a spus la telefon că e vorba de sute de mii de actori care acționează toți în zonă. Pentru mine? Nu pentru mine ca persoană, probabil pentru personajul sau cumulul de personaje pe care am ajuns să cred că le reprezint, într-un context general, clădit cu grijă de zeci de ani, sigur dinainte de a mă naște.
Întrebarea următoare, care m-a motivat să scriu totul, dintr-o dată nu mai are așa de multă importanță, după fraza de mai sus. Cum fac tovarășii? Cum știu adică la ce mă gândesc și când să pocnească în perete ca să-mi schimbe ideile și deciziile? E vorba de o tehnică străveche, un fel de telepatie, bazată pe comunicații de vibrație sau tehnologii noi, modularea ultrasunetelor de mișcarea limbii în timp ce te gândești la ceva? Vine din budism, din Shinto, de la Tesla sau de la masoni? Ar avea o importanță dacă aș ști, poate aș găsi o metodă să scap de asta sau poate să mă ajute să dovedesc că așa se întâmplă?
Și iată, dacă deschid link-ul de mai sus, dau iarăși de... o cârtiță.
Iar afară plouă cu draci, parcă vine potopul, nu pot să mă duc măcar la o plimbare în parc.
Saturday, January 9, 2021
Why I Hate 5G
I think 5G should be banned period.
I wrote another day about the dangers of normal use. Now i'm gonna try to write a few things about possible abuses.
I once said. Better deal with terrorists forever before start mass producing and selling self driving cars.
5G phones use some sort of antennas, embedded in your phone that can literally beam the signal to the tower, instead of emitting omnidirectional. (BTW i could never understand why they use the term homo for gay people instead of omni, like in omnivore, etc..). Omni is Greek for equally or in all directions like in 4G, with great loss of energy and why not, pollution.
I saw the other day google maps has now capability of showing how many people are present in a store at a certain time, or figure traffic congestions or speed traps, obviously by tracking its phones. (Yes, they all belong to google since you can't use a cell phone without a google account). But i never heard of any study about how much radio pollution is in an agglomerated place, of which by far most are casinos, some with thousands of phones on a few acres at a time. Went last night to Spirit Mountain in Oregon, parking lot was full, like at New Year, inside they were elbow to elbow. How many cell phones in there and how much dissipated power, in 4G?
So i was saying, with 5G less loss of power, however the beam is concentrated, and all the power is in a narrow beam that follows the tower no matter how fast you move the phone.
I also did a search and found out 5G phones are backward compatible with 4G networks. What i didn't search yet is if they use a narrow beam for 4G towers and i don't see the reason why they shouldn't. So it would be half 4G half 5G, that is 4G from tower to phone and 5G from phone to tower.
Everybody heard i hope about peer to peer connections with cell phones. Never tried, but i think in an area with no coverage you can connect two phones to talk to someone or maybe create a whole network. That in an area of a few miles or a small town or even more, with using some of the phones as relays.
Since 4G is backward compatible with 5G, it means you could have 5G phones beaming signals to 4G ones while receiving omni instead etc..
From here, anybody can make the connection. What if you had an app installed on several 5G phones that would start beaming signal on max power focused on a single cell phone that is in someone's pocket? Those phones could be in handbags or backpacks for protecting the people that do it.
I believe it could start with pain, tissue and internal damage and go all the way to disrupting cardiac rhythm, whatever.
Thursday, January 7, 2021
Trump, marele regulator
Democrația din SUA, sau mama democrației în toată lumea, "de unde ne vine flacăra democrației", fiind prima este și cea mai bătrână. Sistemul de alegeri, cu electori și campaniile lungi, de ani de zile, de tip caravană au fost concepute pentru alte vremuri, care nu aveau transporturile și comunicațiile din ziua de azi. Alegerile se făceau doar în interiorul fiecărui partid, în care se putea înrola oricine, iar publicului general îi erau prezentați, la sfârșit, doar acei doi candidați care treceau prin "primarele" sau alegerile preliminare din partide.
Ce s-a schimbat de atunci? Nimic. Acest tip de alegeri care durează peste un an de zile au devenit anacronice însă lumea s-a obișnuit cu toate speculațiile posibile în vremurile noastre, grefate pe acest tip de alegeri și, după cum știți foarte bine, un obicei de sute de ani se schimbă foarte greu. Sau niciodată.
Ce contează că publicul nu poate vota decât cu unul din cei doi candidați? Ce puteau ei alege în afară de Trump și Hillary(ous)? Trump era cunoscut mai ales de la show-ul lui în care dădea afară. "You are fired!". Un om (de afaceri suficient de bogat) care dădea afară pe cei "incompetenți" la un show a părut mai degrabă serios în timp ce Hilary pe când era secretar de stat (echivalent Ministru de Externe) își ținea email-urile pe un server privat fără protecția necesară rangului (gradului și funcției) și a fost o looser oricum în fața Monicăi Lewinski, un prevestitor de Trump.
Dar anii au trecut, iar caracterul (în sensul din engleză, adică de personaj) lui Trump s-a schimbat mereu, din mers, după necesitățile momentelor. De la prieten al lui Putin, la capitalist feroce, care nu schimbă lenjeria de pat pentru clienți la hotelurile sale, unde totul e făcut în China, la profet misterios și până la urmă a unui conținut vid, la copil agățat de putere care se sperie la prima "împușcătură", el nu a fost nimic decât o supapă de răsuflare prin care s-a dat drumul la tensiunile reciclate de el de la societatea americană. Trump, tramp, triumfalism naiv fără noimă, trompă de elefant cu dinți de mămăligă.
Preluând deci din mers ideile sociale născânde care erau cunoscute scriitorilor personajului (mare mister, sunt mereu aceleași, universale), le-a depozitat pe toate în contradicții sau în fundături. Bineînțeles totul asortat cu prilejul momentului, ca de exemplu acum, încercarea "copilărească" de lovitură de stat terminată într-o lașitate scârboasă, spre sfârșitul programului de breaking news. Pe tot timpul lui de președinte Trump a fost un magnet de idei pe care le-a terminat în penibil.
Citeam ieri în presa română, vag interesată, care se preocupă acum de un fel de Trump al nostru, Cumpănașu, care de la rudă a fetei presupusă abuzată și cremată și campion al dreptății a ajuns să fie simbol al decrepitudinii, după necesități. Ce s-a întâmplat la Washington?
Nimic. Nimeni nu intrat nicăieri să fure saci de buletine de vot, purtând coarne de viking și cățărându-se pe pereți ca spiderman. Democrația nu a fost niciodată în pericol fiindcă nu există în viața reală. Centrul de putere de la Washington nu poate fi "luat" pentru că nu există pentru că puterea nu rezidă într-o clădire, oricât de mare ar fi aceasta. Există un centru de putere în SUA, care se numește Washington, dar acesta este un stat pe celălalt mal, al Pacificului, cel mai aproape geografic (dintre statele contigue) de Japonia și care colcăie cu ninja. Acela este locul pe care americanii ar trebui să-l ocupe, dacă vor să-și câștige ceea ce nu avut niciodată. Independența.
Dacă sunt șocat. Da, sunt șocat de credulitatea celor mulți, dornici de o revoluție virtuală de o seară, cu remote-ul de TV într-o mână și bolul de popcorn sau berea în cealaltă și Androidul aproape (vi se pare familiar? (cunoscut)), în această Grand Finale, sau apoteoză de Trump.
În această poză din timpul "insurecției" trei agenți cu măști COVID ochesc în același punct imaginar aflat la jumătate de metru în fața lor. (Este mult mai greu să faci teatru live decât film, unde poți să iei câte secvențe vrei la o singură scenă. Până când nu mai vezi nimic ciudat.)
Tuesday, January 5, 2021
Și la fălci umflat și buget
De fapt și mult mai înainte sau dintotdeauna, ninja "se laudă" cu non-violența lor. Arma lor principală este iluzia, sanscrit maia, mama lui Buda. Dacă i-au pus, prin metode de influențare, pe alții sau mai bine zis, i-au lăsat și încurajat pe nebuni să-și facă de cap, sau felul, cum se mai zice, vina asta e greu de judecat. Fiindcă nu putem ști dacă nu cumva tot ei i-au înnebunit mai întâi.
Un lucru trebuie să înțelegem din această lecție a istoriei. Totul se petrece în mintea noastră. Noi hotărâm dacă e să intervenim fizic, violent sau pur și simplu abuziv, ca să ne facem "un rost", altfel decât o activitate obișnuită în viața noastră. De fapt, nu cred că mai hotărâm, fiindcă vrând nevrând, după 2 războaie și dictaturi ne-am conformat și noi acestui tip de pacifism, mai ales după cel de-al doilea război mondial, care a urmat exact același curs și a avut același tip de influencers ca și bătălia de la Sekigahara.
După ce însă balanța puterii în lume a fost răsturnată prin demonstrația Tunguska și toți liderii paralizați și înlocuiți de oamenii lor. A fost un plan cu termen foarte lung, timp în care într-o țară din mijlocul Europei au fost crescuți acest tip de surogate, prin import genetic din alte țări ca Germania, România, Cehia, etc..
Acești maeștri ai
Nu pot să precizez când a început această grefă mentală în România. Mințile (oare și asta este o făcătură, verbul a minți, minte p III singular, care coincide cu substantivele minte, minți la plural) supuse și manipulate după aceste tehnici antice, nemiloase și fără greș. Dar suspectez versul care a dat titlul acestei postări ca făcând parte din aceasta strategie a manipulării simbolurilor. Un cuvânt care nu mai este folosit demult în limba română în acest sens, adică umflat, într-un vers care folosit de marele poet i-a desființat pe jumătate sensul de azi. Cu alte cuvinte, un alt blocaj mental care-i împiedică să vadă că bugetul este într-adevăr umflat, cu o rată de umflare 2.
Oricât de mult am încercat să deschid ochii românilor asupra a ceea ce se petrece cu bugetul, văd, din noile Lor manevre, pe care le știu că urmăresc întotdeauna punctul slab al zilei, că românii sunt sensibili doar la chestii emoționale, chiar când e vorba de soarta lor la nivel de stat.
A venit Iohannis și a dat undă verde la DNA, ca să-l pedepsească pe un fost ministru, de-al lor? Prima chestie, încălcarea separației puterilor în stat. Președintele are alte sarcini decât procurorul. Să-l pedepsească pentru ce pe un fost ministru al mediului? Pe o chestie derizorie (bine nici un furt nu-i derizoriu, deși cu cât e mai mărunt și naiv, cu atât mai pedepsit, nu ați observat și dvs?).
Cu ceva simbolism inclus pe care nu-l pot vedea acum. Tabla. (Poate fi "le tableau noir, ou vert", etc.).
Adevăratul furt din care cauză România a ajuns la statutul de țară subdezvoltată, după ce unii au avut nebunia de a se aventura într-o industrializare și în general dezvoltare deșănțată, fără bază în mentalitatea populației, fără legătură directă cu vestul dezvoltat de unde au fost făcute importurile de tehnologie pe vremea lui Ceaușescu, este furtul masiv de la buget. "Costel Alexe" a furat sau mă rog a luat mită de milioane, pe când de la un singur minister dispar pe tăcute miliarde în fiecare an. Miniștrii, guvernele, clovnii au doar rolul de a face gălăgie pe chestii derizorii și mai ales de a conduce de sus sau a da tonul la marea tentație a corupției, care completează restul imaginii. Mai mult de atât nu știu ce să mai spun. Doar că nu veți citi asta în știrile Lor, niciodată.
Ce vreți să spuneți, ninja la noi?
(Adică dacă americanii au ninja lor, englezii au ninja lor, francezii au ninja lor, de ce să nu-i avem și noi pe ai noștri? în Japoneză, engleză, alte limbi se pronunță "ningea", mulțumim foarte mult Irina Nistor iar cuvintele japoneze nu au plural).
(Revăzând acest video mă șochează iar și iar aceeași fază. Lumea aplaudă neștiind ce. Mai ales ultimele fraze rostite în japoneză.