Problema

Am început să cred, deşart, că România s-a dat pe brazdă. Că după 22 de ani de democraţie şi-a secretat, în sfârşit, o elită, ce-i drept mai flămândă decât normal, în stare să o scoată din faza critică. Dar cu 90% din banii de la FMI ducându-se pe apa sâmbetei iar cu restul plătind bugetarii, după cum spunea Simona Tache, România, în moarte clinică, dansează un dans telecomandat.

Elita României zace pe lângă canal şi pe lângă fostele puşcării de exterminare sovietice în morminte câteodată neştiute.

Ce au avut în comun ultimele 3 guverne?

Au fost trei pitici. Unul chiar pe bune, ceilalţi doi, tineri şi compatibili, mă uitam cum se uită la colegii lor de partid, mai vârstnici şi mi-am dat seama din priviri cum încearcă să le ghicească dorinţele, piticindu-se în faţa lor.

De săptămâni sondează ţara cu liste şi cu feedback corectându-şi imagina şi vopsesc realitatea ca să li se potrivească mai bine şi trag de timp până la alegeri în toamnă, când totul va intra într-o mereu nouă, (im)previzibilă normalitate.

Guvernele îşi pasează unul altora "problema", fără să o cunoască, căci o problemă odată cunoscută e pe jumătate rezolvată. Adevăratele probleme, incompetenţa, impostura, şi în final dependenţa de ordine din afară, domnilor, le căraţi mai departe cu voi. Acestea sunt problemele care vă apasă umerii, piticindu-vă.