Cocălari

Poate au mai încercat şi alţii să lămurească provenienţa acestui cuvânt în română. Adevărul e că în ultimul timp cultura română e pe pause, lumea e avidă de cea internaţională care e pe fast forward şi ca de obicei, românii sunt flămânzi după cuvinte noi, care sunt cu atât mai mişto cu cât mai exotice şi misterioase.

Dar vine o vreme când orice mister se luminează. Ca de exemplu acum vă voi lămuri originea cuvântului cocălar, care nu e atât de naşpa pe cât pare la prima vedere. Din ce am găsit eu vine din italiană, de la verbul accoccolarsi. Un cuvânt destul de frumos în italiană, (ce cuvinte nu sună frumos în italiană) care poate să însemne şi confortul la care ajungi după un timp de muncă şi şedere într-o ţară nu atât de străină. Dar cu cât mă gândesc mai mult cu atât îmi amintesc de italieni care după ce am văzut eu în ultimii ani, toţi îmi par acum nişte accoccolati, oameni care se uită de două ori în fiecare direcţie când trec strada, şi odată după aia în gând, nu le place să rişte nimic şi în general sunt foarte calculaţi.



Vroaim de mult să scriu de chestia asta, nu am apucat, dar ieri am văzut video-ul Madonnei



LOOOOOL Ce spuneam, "Allacciati la cintura, stronzetta!" (Nu ştiam că Louise Ciccone chiar are un simţ al umorului, per se!) Thank you, Madonna, for the heads up!

Şi poate nu m-aş fi gândit vreodată la toate acestea dacă nu aş avea în minte verbul a (se) corcoli sau cocoloşi, folosit uneori familial în diferite regiuni din România.