Valul ce ne bântuie

Câți dintre români l-au citit pe Eminescu? Vreau să spun să ia în mână un volum de poezii selectate, "greatest hits" ca să spun așa. În afară de cele amintite în programa școlară sau cele din versurile melodiilor populare.

De aceea, cine ajunge pe pagina aceasta inversă a lui Coja și nu a citit poezia poate crede că a fost scrisă de el. 1 minut, până ajunge la sfârșit și vede numele lui Eminescu.

Am dat de această pagină de blog căutând versul "valul ce ne bântuie". Pentru că aveam o idee, vroiam să spun ceva pe tema asta.

Toți românii care au făcut o facultate tehnică înțeleg ce este modularea în frecvență și în amplitudine. Cândva, nu știu cine, Tesla poate, dar a început cu Maxwell, au inventat transmisia radio. Dar înainte de modulare. Cum se transmite o undă radio.

Fiecare mai dă drumul la radio în mașină, în rest se uită la televizor. O media aproape pe cale de dispariție. Dar celularele. Oricine folosește un celular, un telefon mobil, are cea mai mică idee?

Și de ce i-ar interesa.

La fel cum majoritatea cred că Einstein a descoperit totul în mecanica cuantică, fizica nucleară, așa crede lumea că radio-ul a fost descoperit de Marconi.

Sunt alte pagini care spun că Marconi a folosit mai multe invenții ale lui Tesla. Ce contează. Undele radio au existat și vor exista. Am scris câteva lucruri despre propagarea undelor EM, resonanță, aici.

Ce nu-mi este clar. Există energie emisă de un circuit oscilant electromagnetic în absența unui receptor, un circuit similar, care intră în rezonanță cu primul și absoarbe energie de la acesta?

Oricât de mică ar fi cantitatea de energie primită ea trebuie să existe fiindcă astfel nu se poate transmite informația respectivă.

Probabil energia emisă se pierde oricum în circuite rezonante aleatoare apărute în spațiul din jurul emițătorului, conductivitatea umidității din aer, o parte este absorbit în pământ, univers, nu știu. Însă știu că la apariția unei rezonanțe într-un circuit acordat pe aceeași lungime de undă acest circuit resonant absoarbe o anumită cantitate de energie de la emițător. Când eram copil m-am jucat cu asemenea circuite și am văzut că este posibil să asculți o stație de radio (în acel caz era programul I) care emitea nu știu, pe o putere de ordinul zecilor de kW, la 700 km distanță, peste munți, fără nici o sursă de alimentare, doar circuitul oscilant format dintr-o bobină, condensator variabil și o diodă de detecție, ca cel din figură. Din toate stațiile din lume și toate frecvențele, prin reglarea circuitului (ajustarea condensatorului variabil, care în această figură e fix), se putea prinde acea stație și asculta la cască, ce-i drept, foarte încet, acel program de radio.

Tesla la un moment dat a construit un turn înalt de 80 metri cu ajutorul căruia vroia să "dea lumii" energie gratuită transmisă wireless. Însă nu se știe exact dacă turnul acela nu a fost folosit în alte scopuri și care a fost dărâmat la câțiva ani după construcție (perioadă în care a avut loc și fenomenul Tunguska).

La o sută de ani după un grup de studenți și profesori de la MIT au repetat unul din experimentele lui Tesla. De fapt nu e nimic altceva decât radio, dar la altă scară. Puterea transmisă este mare și au aprins cu ea un bec. Ei s-au și interpus între emițător și receptor ca să demonstreze că acea transmisie nu-i poate afecta (și din cauză că nu aveau în corpul lor circuite de recepție acordate pe acea frecvență, dar totuși nu aș recomona să-ți pui chestii din astea lângă patul unde dormi).


Ok, cine vrea poate să studieze toată teoria care undeva e încă o artă, a transmisiei energiei EM prin unde radio.

Ce este interesant pentru această postare e transmiterea informațiilor undelor EM. Ea se poate face cu ajutorul modulării din care cea mai simplă este în amplitudine. La emisie, circuitul oscilant va oscila mă rog pe frecvența acordată din construcție și reglată cu unul din componente la fel ca în figura de mai sus, dar va avea intensitate variabilă în timp. Becul, dacă vreți, va pâlpâi. Diferența de intensitate poate fi decodificată la recepție din care rezultă o informație utilă. La început a fost codul Morse, care pur și simplu pornea și oprea emisia pe anumite inervale de și s-au transmis primele telegrame pe distanțe foarte lungi. O mică diferență în acordajul frecvenței la emisie putea distinge diferitele emițătoare din lume. Apoi au apărut circuite electronice mai complicate care au permis adăugarea peste frecvența de bază sau purtătoare, a unei frecvențe mai mici, variabilă, care putea fi chiar o componentă inteligibilă a vocii umană captată printr-un microfon. Însă frecvențele trebuie alocate, iar diferențele dintre o frecvență de emisie și alta stabilite prin diferite convenții. Nu pot exista două emițătoare pe aceeași lungime de undă pe o anumită distanță, în funcție de putere. (Același lucru este valabil și în telefonia celulară, unde telefonul dvs caută în mod continuu frecvențe libere distincte).

E mult mai simplu de înțeles la recepție. Dioda din primul circuit din postare elimină partea negativă a frecvenței purtătoare iar cea pozitivă rămasă este "văzută" de cască doar ca și componenta ei continuă din cauza inerției mecanice a căștii, iar în cască va fi redată prin vibrație frecvența de modulare sau vocea respectivă.

De ce am spus toate acestea, lucruri care sunt clare pentru specialiști dar ignorate de majoritatea care le folosesc. În primul rând apare evidentă dependența de tehnologii pe care nu le înțelegem.

Dar mai este un aspect. Acest tip de comunicație se folosește și în cazul transmisiei de informații în societate. De obicei numai de sus în jos. Există o frecvență purtătoare, și aceasta eu o numesc valul emoțional al grijilor majorității sau ce așteaptă ei de la lideri. Liderii apar din când când în când și emit pe această frecvență. Mai vin și cu surprize plăcute și neplăcute, de obicei nesemnificative, care acoperă lipsurile majore și tergiversări infinite. Dar odată stabilită comunicare, odată acceptat discursul unui lider, el poate introduce mici variații, poate modula această transmisie de informații cu tot felul de alte informații de obicei subtile, de obicei trecute cu vederea, care intră în conștiința publică la nivel subînțeles, sau subconștient care informații de fapt sunt ceea ce îi interesează pe ei și care formează în timp trend-urile și conștiința publică. Și un exemplu aici bineînțeles.