Conștiință vs dreaming

Conștiința era un concept invocat adesea în timpul comunismului în incluziunea "conștiință de clasă". De pe la Marx. Tot de la Marx am aflat de conștiință ca fiind o reflecție. A realității economice spunea el, specialistul.

Problema e că în limba română nu există distincție lingivistică între conscience și consciousness, pe care eu aș traduce-o ca și conștientizare.

Ca și acum, și atunci era aiurea. Auzeai profesori, activiști de partid care foloseau alcătuirea "conștiința de clasă", alte fragmente de filosofie marxistă (care deși era o derogare, sau deviere de filosofie totuși închegată cumva) definiția era greșită sau confuză chiar din punct de vedere semantic din cauza problemelor de limbă (adică nedigerarea unor neologisme) și dădeau naștere unor "semințe" de grave erori viitoare în mintea crudă a unor tabula rasa post belice doi.

Am cunoscut odată un tip la o biserică (BNC, ce mai, unde am cunoscut pe mai mulți, inclusiv un avatar al lui Tom Cruise iar pastor era cântarețul Meatloaf cred. Carlton (care cred că era un sociolog faimos acum decedat) venea la noi acasă în Beaverton (Sussex), se așeza turcește (sau lotus cum vreți) pe canapea, deschidea Biblia și spunea. "Let's get back to basics".

Nu mă miră acum că eșafodaj a ajuns să fie în românește sinonim cu construcție. Pornești greșit, nu ajungi nicăieri, nici o șansă.

Din păcate nici în alte limbi, universuri, nu găsim o definiție satisfăcătoare a conștiinței. Conștiința e mult mai mult decât o cale spre regrete. Nu vreau să mă bag să spun aici că e o chestie care vine de la creștinism, deși filosofia vestică nu e altceva decât o distilare a creștinismului. Însă creștinismul a fost dat oamenilor într-un moment când erau practic niște sălbatici.

Din fericire, avem jurnaliști care mai scapă și mici analize științifice uneori surprinzător de riguroase, care uneori ne deschid porțile, pomenind, către cercurile înalte și închise ale filosofilor, oamenilor de știință de vârf și necunoscuți publicului iar google acum ne arată imediat calea spre aceștia. De la ei poate știu câte ceva despre conștiință. Am citit undeva că e legată de limbaj. Când e vorba de știință, totuși mă deranjează metaforele.

Aș vrea să fac aici o analogie cu limbajele de programare. De când von Neumann a inventat computerul așa cum îl știm, limbajele de programare, adică uneltele programatorilor s-au clasificat în limbaje de nivel înalt și limbaje mașină, cu ceva între, care este limbajul C. Este foarte greu să te exprimi ca programator în cod mașină, dar un program realizat astfel, presupunând că programatorul este bun, este cel mai rapid posibil fiindcă "profită" (take advantage în engleză) de resursele hardware cele mai intime.

În schimb, limbajele de nivel înalt, care sunt intuitive pentru programator, au nevoie de compilatoare, adică niște programe care le traduc în cod mașină, însă nu întotdeauna optim. Programele astfel realizate sunt greoaie și de obicei mult mai lente. C este limbajul de nivel înalt cel mai aproape de cod mașină.

Deci o conștiință care se bazează pe limbaj, care este o formă de comunicare de nivel înalt dar foarte greoaie și de multe ori ne-intuitivă, care necesită mulți ani de educație și asimilarea a mii de cuvinte și care poate include erorile predecesorilor și care dă uneori naștere la confuzii și posibilități de manipulare, este în primul rând lentă (Gigi, gândeai prea repede!), fiindcă nu funcționează în timp real.

Omul stă și se gândește, folosind în mintea lui cuvinte. Își analizează propriile idei, care îi vin în minte din memorie sub formă de fraze. Mintea de pe urmă a românilor, sleep it over în engleză. Modelarea realității în interiorul acestui tip de conștiință este greoaie și necesită timp și chiar amânări. Nu există altă scăpare decât stereotipurile, adică niște analogii cu niște situații, concepte cunoscute, care de cele mai multe ori nu sunt identice cu cele reale iar indivizii, societatea își petrec de multe ori timpul în grave erori sau abateri de la realitate car pot merge până la conflicte. (Ce e mai grav, deși e o deviere mare de la discuție, în timp ce gândește omul își mai și mișcă limba, aproape imperceptibil, ceea ce este suficient însă pentru cei cu niște device-uri, poate chiar antice, antrenament și pregătire să audă gândurile cuiva, dacă-l interesează. O altă metodă ar fi oprirea șirului gândului printr-o distragere și analizând reacțiile, atunci când se știe cam în ce gama gândește omul în acel moment, și mai ales cunoscându-l foarte bine).

Cred că ați ghicit unde vreau să ajung. Pot exista și alte tipuri de conștiință, exprimată prin alte tipuri de comunicare, la societăți izolate pentru zeci de mii de ani de restul omenirii, cum ar fi gesturile, mimica, artele vizuale, simbolurile (distilate în timpurile noastre de masonerie), poezia, muzica, (însoțite de un limbaj primitiv), care nu pierde timpul pentru reflecții, sentimente de regret și deși nu folosește logica poate ajunge la modelarea realității mult mai precisă dar mai ales în timp real și comunicare intra socială în timp real iar societatea respectivă funcționează mult mai eficient, iar când intră în competiție cu alte tipuri de societăți, le decimează instinctiv. Eu bănuiesc ca acesta este conceptul de dreaming in societatea antică australiană.

Cândva, poate 4-5 mii de ani BC un grup provenit dintr-un nucleu al acestei vechi societăți paralele s-a deplasat și a reluat în sfârșit contactul cu restul omenirii. Rezultatul îl știm din istorie. Sumer, Egipt, China, Japonia, America, Imperiul Roman etc..

Decimarea noastră se face pe mai multe căi. Uneori folosind limbajul necunoscut nouă (uitat de mii de ani), cu accente imperative în subconștient, al gesturilor. Alteori folosind chiar cea mai mare vulnerabilitate și povară a noastră, limba și logica greoaie. Evocarea sau invocarea de evenimente emoționale. Stereotipurile. "Cultura".