Statui de daci

STATUI DE PRIZONIERI DACI DIN DIFERITE MUZEE ȘI ROMA

Se pare că romanilor le plăcea tot ce este decorativ și exotic și când își făceau arcurile de triumf sau columnele puneau și statui de prizonieri de seamă pe acolo. Astfel putem să ne privim în față strămoșii. Îl văd aici pe Florin Piersic, Mircea Albulescu dar și alții, cunoscuți de-ai mei din altă viață.

Știu erau cam supărați normal erau prizonieri pentru cei mai sensibili îmi cer scuze. Poate le-o fi trecut totuși după 2 mii de ani.

Nu tipul ăla negru nu e cuman negru. Doar marmora e neagră (de fapt e granit).

Sunt incluse și unele imagini violente. Imaginile sunt în ordinea unei căutări google. În această postare sunt numai fotografii de statui de daci. Nu am avut timp să mai scriu de pe unde e fiecare statuie de fapt ce contează. Imaginile acestea sunt și proprietatea românilor.

  

Things We Are

Lucian Blaga

Things we are among things.
Almost souls we are you and i,
By destiny we are what we are
Things we each carry so far,
Thoughts like stones, sometimes stars
And always desires.

On his own road each
would go forever somewhere,
Would go together, always together
But the road of clouds is too big
In our world altogether.

Woman

by Lucian Blaga

what sea do carry in your soul and who are you?
Sing one more time your wish,
to listen you
and seconds to resemble buds
From which eternities will bloom for real.

Eve

Lucian Blaga, 1919

When Serpent gave Eve the apple, he talked
with a voice that sounded
From within leaves like a silver bell.
But it also happened he whispered then
something in her ear too
softly, untellable softly,
something not told even in scriptures.

Not even God heard what exactly he whispered
Though he was listening too
And Eve didn't want to tell Adam also.
Ever since, the woman hides under her eyelid a secret
and moves her eyebrow like telling
she knows something
we all don't,
and nobody knows,
not even God.

The She Cricket

Lucian Blaga, 1964

Heavy all, the time, the step.
Heavy start and heavy stop.
Heavy dust and heavy air,
Hard on shoulder, hard to bear.
But the heaviest of all
Is the end of path, the fall.

Just to bring peace to my heart
Chirps she cricket in the the hearth:
Lighter than a life so harsh
It's the ash only the ash.