Momentul 89 a fost condus și sub influența și intervenția directă a Bisericii Catolice. A fost bine, a fost rău, istoria o va spune. Popoarele nu au avut de ales când au intrat în comunism și se pare că nu au avut mult de ales asupra modului cum au ieșit de acolo.
Este cunoscut faptul că Papa Ioan Paul al II-lea a fost întâi episcop în Polonia când a fost ales în 1978 pe timpul existenței blocului comunist, numele Varșovia, capitala Poloniei, fiind cuprins în numele pactului militar al blocului de est.
Este foarte greu de sintetizat în câteva rânduri istoria post comunistă a României dar în principal putem să înțelegem că țara a fost preluată de o influență internațională cu o dominantă catolică, cu puțin control autohton, maghiarii jucând un rol important și nu vorbesc aici de rolul declarat de partidul lor UDMR care a fost mereu prezent în Parlamentul României, ca diversiune. Toată industria fost comunistă, care era tehnologizată la nivel aproape mondial în 89 a fost distrusă, o mare parte a populației forțată să emigreze in Europa de vest ca urmare a condițiilor economice create iar viața politică, socială și culturală din România a fost controlată de această influență. Practic efectele acestei influențe post 89 se pot asemăna cu efectele unui război, dacă numai prin numărul de emigranți care constituie acum jumătate din forța de muncă activă a României.
România nu mai poate tolera mult această situație fără consecințe grave pe termen lung asupra identității și integrității ei care deja se fac simțite.
Maghiarii, o alianță de triburi războinice au apărut în Europa în jurul anului 862, cu un nucleu provenind cel mai probabil dintr-o populație războinică din Nepal, cu care au încă au în comun numele și peste 15% din cuvintele din limba lor.
În anul 800 Charlemagne a devenit primul împărat în Europa la 300 de ani de la ultimul împărat al vreunui Imperiu Roman de Apus. Imperiul său s-a numit Sfântul Imperiu Roman și era compus din teritoriile de azi ale Franței, Austriei, Germaniei și țărilor de jos. El a fost urmat de mai mulți împărați din care Berengar și Oto I.
Probabil atrași de bogățiile din Europa și de aurul din Dacia, în timpul călătoriilor lor din Nepal spre Europa pe drumul mătăsii unde probabil au servit ca și gardieni angajați de chinezi, maghiarii au intrat și într-o confederație turcă, ceea ce explică componenta turcă din limba lor, unindu-se cu triburi de origine turcă din Kaganatul Kazar, din destrămarea căruia provin strămoșii ipotetici ai evreilor est europeni de azi iar apoi au fost și aliați ai imperiului Bizantin. Însă parte din aceste ipoteze nu sunt confirmate și putem crede orice despre acea perioadă.
Ce se spune în Wikipedia și probabil scris de ei înșiși este că în momentul succesiunii conducătorului Geza în 977 ei erau formați din cel puțin 7 triburi din care unele puteau fi de naționalități diferite.
În urma înfrângerii suferită în anul 955 în fața împăratului Oto I al Sfântului Imperiu Roman la bătălia de la Augsburg, după 55 de ani de incursiuni în vest urmată și de înfrângerea din 970 împreună cu aliații în fața bizantinilor după incursiunile lor din est maghiarii au devenit deschiși la negocieri și au fost creștinați (catolic), s-au oprit din incursiuni și au fost așezați în teritoriul lor de astăzi la estul Sfântului Imperiu pe care l-au hărțuit înainte timp de 55 de ani, ca stăpânitori ai populației țărănești locale, parte din înțelegere fiind probabil apărarea imperiului de alți posibili invadatori.
Această apărare se putea face ușor însă numai pe linia Munților Carpați mai la est iar ei au dorit probabil apropierea de Sfântul Imperiul Roman pentru a beneficia de vecinătatea cu vestul mai avansat.
Datorită probabil populației inițiale puțin numeroase, mai ales în urma pierderilor mari din ultimele două bătălii, unele triburi au trebuit să se sacrifice și să se mute mai la est în Carpați pentru a apăra granița mai ușor în munți și aceasta este una din ipotezele existenței secuilor de azi.
Datorită forței lor militare, confirmată de lista bătăliilor dintr-un link de mai jos în timpul incursiunilor în Europa în secolele 9 și 10, maghiarii au putut să controleze ușor populația țărănească rămasă în acea zonă după evacuarea romanilor și care a supraviețuit sute de ani trecerii multor triburi puțin numeroase dar care au lăsat urme notabile în istorie ca bătălii, cu timpul ei devenind o elită sau nobilime mereu diferită ca naționalitate de țărănimea locală care a devenit în timp dependentă de glie (iobagi - serfs), o formă de semi-sclavie, după moda central-europeană medievală.
În anul 977 a avut loc o răscoală intertribală condusă de fiul mai vârstnic al conducătorului maghiar Geza. Nu știu dacă acela a fost momentul când unele din cele 7 triburi s-au separat o parte ajungând în Ținutul Secuiesc de astăzi, aceasta fiind o a doua ipoteză a existenței secuilor. Ce știu, din analiza steagului Ținutului Secuiesc și din ce se spune despre limba lor este că ei au sunt o populație de origine turcă, poate diferită de cea de originea ipotetică amestecat nepaleză a maghiarilor.
O a treia ipoteză care poate fi combinată cu primele în diverse feluri este că ei au dorit să stăpânească, în urma înțelegerii cu Sfântul Imperiu, un teritoriu mult mai mare decât le permitea populația de 7 triburi neomogene etnic. Astfel ei s-au înțeles cu Sfântul Imperiu și s-au așezat la est, în Câmpia Panonică trimițând poate unele din triburi poate pe cele de origine ne-maghiară spre est, în Munții Carpați să facă treaba principală din înțelegere, adică apărarea graniței lor și implicit a Sfântului Imperiu, cuprinzând la mijloc populația autohtonă română care a devenit captivă (iobagi sau semi-sclavi) și furnizori de bunuri agricole și acceptând din partea Imperiului o populație germană în zona de curbură a munților, care furniza produse meșteșugărești și apăra zona respectivă, fapte confirmate în documentul lăsat de istorie al Pactului sau Unirii celor Trei Națiuni dintr-un link mai jos, semnat după o perioadă de sute de ani de separare geografică când secuii au evoluat deja într-o naționalitate sau _națiune_ distinctă.
Este însă posibil ca secuii să fi apărut dintr-o altă migrație decât a maghiarilor și maghiarii s-au aliat cu ei pentru a-și extinde micul lor imperiu multinațional de la est de Sfântul Imperiu Roman prinzând la mijloc pe români, secuii fiind așezați pe linia Munților Carpați (și ca populație mică și izolată în comparație cu românii și probabil înrudiți etnic, semi-maghiarizați cândva în cei 600 de ani de la semnarea pactului Unirii Celor trei Națiuni prezentat într-un link de mai jos când ei au conviețuit în anumite perioade în același stat).
Românii au fost mereu prezenți în zona geografică a României de azi însă datorită repetatelor invazii nu au avut parte de stabilitate în timp pentru a se dezvolta. Din acest motiv de-a lungul secolelor de după retragerea romană invadatorii în goana lor după bogățiile Europei treceau mereu peste ei. Această situație nu putea să le placă unora care doreau crearea unui mare imperiu în Europa centrală și ar fi preferat o înțelegere cu oricine care putea să apere granița ceea ce probabil s-a întâmplat în cazul maghiarilor războinici veniți din estul îndepărtat.
Analiza limbii române moderne demonstrează, pe lângă o componentă latină veche, influențată de multe neologisme mai recente din limbi ca franceza, o componentă și mai veche probabil provenind probabil din limba localnică pre-romană, care pare a fi foarte apropiată de limba sanscrită încă în folosință în câteva zone restrânse în lume, care sanscrită, conform unor ipoteze poate fi apropiată de ipotetica limbă proto-indo-europeană, conform teoriei lingvistice indo-europene acceptată dar neaplicată. Există în dicționarele curente ale limbii române un mare număr de cuvinte de etimologie necunoscută precum o și mai mare parte de cuvinte de etimologie greșită latină sau slavă care se potrivesc mai bine unei etimologii sanscrite.
Este imposibil ca romanii să nu fi documentat șederea lor în Dacia și ce s-a întâmplat acolo după. Însă datorită faptului că maghiarii au devenit catolici și au rămas așa până în zilele noastre Roma nu va pune însă la dispoziție niciodată arhivele referitoare la Dacia pe timpul lor, sau ce s-a întâmplat în Dacia după plecarea lor și după venirea maghiarilor și în general orice arhivă care ar fi defavorabilă catolicilor.
Nu ar fi primul caz în lume când Biserica Catolică a ales să aleagă ca prioritate politica lor religioasă în locul celei a adevărului.
Naționalitatea distinctă a secuilor este confirmată definitiv de documentul care este cunoscut din istorie ca și Unio Trio Nationum sau Uniunea Celor Trei Națiuni, care este o înțelegere semnată în 1438 și confirmă chiar după nume existența a 3 națiuni diferite, maghiarii, germanii și secuii care au semnat un tratat. Din acest tratat care a fost semnat ca urmare a unei răscoale a populație autohtone românești lipsește ca semnatar chiar populația majoritară de români prinsă la mijlocul celo trei națiuni semnatare.
Nu știu exact de când au fost maghiarii separați de secui sau dacă au fost vreodată împreună înainte de acest tratat. După această unire populația catolică a maghiarilor a continuat sau început maghiarizarea secuilor și a ceangăilor și a început pe cea a românilor ortodoxi, prin crearea Bisericii Române Ortodoxe Unite cu Roma, un hibrid ortodox/catolic iar despre ceangăi, e posibil ca ei să fie chiar un fost avanpost de chinezi rămași după încetarea comerțului pe drumul mătăsii, pe toate perioadele existenței unui stat comun intermitent de după tratat care însă maghiarizare nu a fost niciodată terminată. Avem ca dovadă existența pe steagul secuilor a unor simboluri diferite de cele catolice și maghiare iar în cazul ceangăilor incompatibilitatea limbii lor cu cea maghiară.
"The 11th-century chronicle, and Anonymus as well as later chroniclers who drew selectively on this source, are unanimous in maintaining that when the Hungarians arrived in the Carpathian Basin, they encountered Székelys, the descendants of Attila's Huns. All through the Middle Ages, references to the Székelys identify them as a distinct ethnic group (natio Siculica) related to the Hungarians."
În SUA este cunoscută influența maghiară (magyars în engleză) asupra culturii americane unde sunt cunoscuți ca Hungarians. După primul război mondial mulți din nobilii maghiari bogați sau intelectuali au emigrat în SUA aducând împreună cu ei averile, cultura și persistența maghiară. Începând cu Joseph Pulitzer, Zsa Zsa Gabor, Edward Teller, John von Neumann, Andy Grove (Grof) și terminând cu George Soros există o listă lungă de nume din viața socială, culturală și economică a SUA în secolul XX. De notat că unii maghiari importanți sunt membri ai Bisericii Scientologice care a fost implicată în acțiuni directe împotriva statului american.
https://en.wikipedia.org/wiki/Magars
https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Lechfeld_(955)
https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Arcadiopolis_(970)
https://en.wikipedia.org/wiki/Hungarian_invasions_of_Europe#Timeline_of_the_Hungarian_invasions
https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_Hungary#Early_history
https://en.wikipedia.org/wiki/Unio_Trium_Nationum
https://en.wikipedia.org/wiki/Serfdom
http://mek.oszk.hu/03400/03407/html/71.html
https://en.wikipedia.org/wiki/Hungarian_Americans
https://www.google.com/search?q=magyarorszag
