Eu cred că e vorba de altceva. Au inventat scriitorii sau au readus în atenție o poveste pentru a contracara problema mea cu disfagia. Și chestia a picat bine (every hand is a looser, every hand is a winner - Kenny Rogers, un singur bit de informație poate schimba efectul unui întreg scenariu în opusul lui) pentru că tocmai am mai avut o fază ieri care s-a dovedit culmea... benefică și chiar vroiam s-o share (împărtășesc) aici.
În ultimele zile aveam dureri foarte persistente de spate, esofag, care țin de simptomatologia pancreatitei.
Toată viața mea, dar în mod special după primul an II, când am ajuns cu alți colegi, multă lume s-a purtat foarte frumos cu mine, în timp ce alții exact invers. Nu am știut niciodată de ce și probabil nu aș fi știut niciodată dacă nu intram serios în chestia asta cu roluri jucate în societate de actori actori. Angela făcea mișto și mă întreba, dar tu cu cine semeni și iată am început să bănuiesc că semăn și eu cu cineva și am făcut legătura cu niște biete încercări din familie de a-mi spune câte ceva. Deci am fost toată viața un fel de papagal, repetând ce mă învățau alții, ziceri din care câștigau foloase enorme și probabil a pierdut toată țara. Au ăștia metode, de fapt nu e foarte complicat pentru ei, ei sunt veșnici winners, te țin în cușca lor, îți dau mâncare (cu ghionturi) și te antrenează în discuții. De fapt au văzut că unii, din care menționez al doilea rând de colegi se purtau frumos cu mine ceea ce îmi plăcea și au mers pe metoda asta și au scos de la mine tot ce au vrut.
Vorbeam cu cineva "din România" la telefon și i-am spus că nu am știut niciodată cine erau cei din anturajul meu, iar când am aflat, brusc, că toate persoanele pe care le-am cunoscut au fost de fapt altcineva, a fost un șoc, nu credeam că pot să-mi reevaluez toată viața din punctul acesta de vedere. Și mai tragic, nu am știut nici eu ce reprezint. Și mai tragic, și acea persoană era din aceeași categorie.
Deci ieri tot așa, după câteva zile de dureri de spate, esofag, m-am hotărât să merg până la supermarket să-mi iau niște omeprazole, medicament cu care sunt atât de familiar, pe atunci atât de scump și care acum a ajuns generic și fără rețetă. (Când am venit în România în 2004, am ajuns exact în zilele cu raidurile la MISA iar la televizor era în mare vogă emisiunea Surprize Surprize) luam, pe rețete de la doctori din SUA, 80 de omeprazole sau echivalent și 300 mg de Zantac. Raționamentul meu a fost următorul. Din moment ce stomacul poate produce mai mult acid decât poate neutraliza pancreasul, în anii lungi de suferință și dureri continue am mai citit despre, aș putea să ajut pancreasul reducând producția de acid a stomacului (cu unele riscuri). Chiar înainte de a pleca, am văzut niște bucățele de carne într-o farfurie, am luat una, eram deja stresat cu plecarea iar doi copilași răcneau în spate cum n-am mai auzit niciodată, cu tatăl lor zâmbind pe un scaun, și n-am mai putut-o înghiți. Știu din experiență că dacă mă ține așa și o oră, până la urmă tot la asta ajung, deci mi-am băgat imediat degetele în gât, nu am reușit să vomit, dar din cazua șocului bucățica aia de carne mestecată s-a dus în jos în stomac, iar durerea de esofag, spate și toate celelalte mi-a trecu în vreo jumătate de oră după. Ceea ce poate avea doar o singură explicație. Aveam o piatră pe calea comună biliaro-pancreatică ce se varsă în duoden care a ieșit în acel moment. A și încă una. Vrăji.
Am fost la Walmart, după ce am trecut în parcare și înăuntru prin numeroase grupuri artistice tot așa de prin Ungaria și Japonia, am ajuns și la raftul cu omeprazole și înapoi, am lăsat-o pe Angela la casă și m-am dus în mașină. A ieșit după mine din supermarket un tip cam brunet, tânăr, înăltuț, cu o sacoșă gen sacoșe de rafie din România, prinsă de gât ca ca și cum era gata să vomite în ea și cu două bețe ca de schi în mână pe care le agita, simulând... nu știu, un handicapat gata să vomite?
Mi-a sugerat odată un preot din Româna, nu știu dacă mai trăiește, ceva despre blocaj biliar. Cel mai probabil, un mesaj transmis de la niște oameni binevoitori. M-am gândit mult la asta și am scris odată într-un post, corpul omenesc are numeroase sfinctere, mușchi circulari care reglează trecerea fluidelor dintr-un loc în altul. Chakra înseamnă în sanscrită roată, deci sfincterele respective pot fi într-adevăr chackrele din "filosofia" sau practicele esoterice răsăritene. Deci ei știu, pot, să blocheze de la distanță, dacă își pun într-adevăr mintea, sfincterele cuiva. Cel de deasupra stomacului sau cel care reglează trecerea amestecului biliar-pancreatic în duoden. Care dacă se blochează semi-permanent, apar cristalizări ale bilei în vezica biliară, așa numite pietre biliare, steatoza hepatică, pancreatita, creșterea glicemiei, etc..
În ultimele zile aveam dureri foarte persistente de spate, esofag, care țin de simptomatologia pancreatitei.
Toată viața mea, dar în mod special după primul an II, când am ajuns cu alți colegi, multă lume s-a purtat foarte frumos cu mine, în timp ce alții exact invers. Nu am știut niciodată de ce și probabil nu aș fi știut niciodată dacă nu intram serios în chestia asta cu roluri jucate în societate de actori actori. Angela făcea mișto și mă întreba, dar tu cu cine semeni și iată am început să bănuiesc că semăn și eu cu cineva și am făcut legătura cu niște biete încercări din familie de a-mi spune câte ceva. Deci am fost toată viața un fel de papagal, repetând ce mă învățau alții, ziceri din care câștigau foloase enorme și probabil a pierdut toată țara. Au ăștia metode, de fapt nu e foarte complicat pentru ei, ei sunt veșnici winners, te țin în cușca lor, îți dau mâncare (cu ghionturi) și te antrenează în discuții. De fapt au văzut că unii, din care menționez al doilea rând de colegi se purtau frumos cu mine ceea ce îmi plăcea și au mers pe metoda asta și au scos de la mine tot ce au vrut.
Vorbeam cu cineva "din România" la telefon și i-am spus că nu am știut niciodată cine erau cei din anturajul meu, iar când am aflat, brusc, că toate persoanele pe care le-am cunoscut au fost de fapt altcineva, a fost un șoc, nu credeam că pot să-mi reevaluez toată viața din punctul acesta de vedere. Și mai tragic, nu am știut nici eu ce reprezint. Și mai tragic, și acea persoană era din aceeași categorie.
Deci ieri tot așa, după câteva zile de dureri de spate, esofag, m-am hotărât să merg până la supermarket să-mi iau niște omeprazole, medicament cu care sunt atât de familiar, pe atunci atât de scump și care acum a ajuns generic și fără rețetă. (Când am venit în România în 2004, am ajuns exact în zilele cu raidurile la MISA iar la televizor era în mare vogă emisiunea Surprize Surprize) luam, pe rețete de la doctori din SUA, 80 de omeprazole sau echivalent și 300 mg de Zantac. Raționamentul meu a fost următorul. Din moment ce stomacul poate produce mai mult acid decât poate neutraliza pancreasul, în anii lungi de suferință și dureri continue am mai citit despre, aș putea să ajut pancreasul reducând producția de acid a stomacului (cu unele riscuri). Chiar înainte de a pleca, am văzut niște bucățele de carne într-o farfurie, am luat una, eram deja stresat cu plecarea iar doi copilași răcneau în spate cum n-am mai auzit niciodată, cu tatăl lor zâmbind pe un scaun, și n-am mai putut-o înghiți. Știu din experiență că dacă mă ține așa și o oră, până la urmă tot la asta ajung, deci mi-am băgat imediat degetele în gât, nu am reușit să vomit, dar din cazua șocului bucățica aia de carne mestecată s-a dus în jos în stomac, iar durerea de esofag, spate și toate celelalte mi-a trecu în vreo jumătate de oră după. Ceea ce poate avea doar o singură explicație. Aveam o piatră pe calea comună biliaro-pancreatică ce se varsă în duoden care a ieșit în acel moment. A și încă una. Vrăji.
Am fost la Walmart, după ce am trecut în parcare și înăuntru prin numeroase grupuri artistice tot așa de prin Ungaria și Japonia, am ajuns și la raftul cu omeprazole și înapoi, am lăsat-o pe Angela la casă și m-am dus în mașină. A ieșit după mine din supermarket un tip cam brunet, tânăr, înăltuț, cu o sacoșă gen sacoșe de rafie din România, prinsă de gât ca ca și cum era gata să vomite în ea și cu două bețe ca de schi în mână pe care le agita, simulând... nu știu, un handicapat gata să vomite?
Mi-a sugerat odată un preot din Româna, nu știu dacă mai trăiește, ceva despre blocaj biliar. Cel mai probabil, un mesaj transmis de la niște oameni binevoitori. M-am gândit mult la asta și am scris odată într-un post, corpul omenesc are numeroase sfinctere, mușchi circulari care reglează trecerea fluidelor dintr-un loc în altul. Chakra înseamnă în sanscrită roată, deci sfincterele respective pot fi într-adevăr chackrele din "filosofia" sau practicele esoterice răsăritene. Deci ei știu, pot, să blocheze de la distanță, dacă își pun într-adevăr mintea, sfincterele cuiva. Cel de deasupra stomacului sau cel care reglează trecerea amestecului biliar-pancreatic în duoden. Care dacă se blochează semi-permanent, apar cristalizări ale bilei în vezica biliară, așa numite pietre biliare, steatoza hepatică, pancreatita, creșterea glicemiei, etc..
De multe ori stau și mă gândesc. Nu suntem noi oare partea inutilă din jurul unui tub digestiv care e rezultatul unei evoluții de miliarde de ani? Nu ar trebui ca acest tub digestiv să fie destul de "fool proof"? Ce feeling de empowerment le poate da unora care au găsit metode ne-umane de a manipula acest bios natural! Dar sunt convins că ei pot face chestiile astea și la televizor, sau în general în media, asupra unei întregi populații. De ce ar face-o? Oamenii bătrâni știu mai multe fiindcă au văzut mai multe și nu prea le pică bine. De asta m-am și chinuit să scriu aici. Și de posibilitatea inducerii vomitării pentru o persoană suspectă de blocaj litio-biliar sau cum se spune în termenii galenici. A și dacă tot am spus de dirty bit. În ultimele zile, de câte ori mai pun o asemănare, se mai întâmplă ceva nașpa la China. O fi asta din cauză că Angela are două colege la servici care oficial sunt vietnameze, dar arată ca niște chinezoaice iar în realitate sunt japoneze și care o bully pe Angela tot timpul? Și tot așa, cazurile numerele de COVID" se înmulțesc în funcție de direcția și limba în care scriu...
De multe ori când ies din apartament sau când merg în parc sau în multe alte situații îmi apar persoane care în mod improbabil dar real, comit gestul acesta. Se apleacă în fața mea, la o distanță oarecare, fără motiv evident. La vreo jumătate de oră după, apare un fel de indispoziție care mai apoi se transformă în blocaj digestiv (umflare) care corespunde cu dereglarea (strângerea) unor sfinctere, deschiderea altora, chestii de care în general nu am nevoie dar este involuntar. A apărut acum și în media, ca să pot da un exemplu.
De multe ori când ies din apartament sau când merg în parc sau în multe alte situații îmi apar persoane care în mod improbabil dar real, comit gestul acesta. Se apleacă în fața mea, la o distanță oarecare, fără motiv evident. La vreo jumătate de oră după, apare un fel de indispoziție care mai apoi se transformă în blocaj digestiv (umflare) care corespunde cu dereglarea (strângerea) unor sfinctere, deschiderea altora, chestii de care în general nu am nevoie dar este involuntar. A apărut acum și în media, ca să pot da un exemplu.
