January 31

5:30 Google is playing tricks on me. It changed the results of two searches i linked yesterday. The definitions of context, induction that came on searches like "concepts philosophy" or "induction philosophy" today were not the same anymore. Had to change search terms to "concepts in philosophy" and "induction in philosophy" to get the same search results, throwing off my entire post. It must be really important to them, as philosophy might be the only weapon we got against them.

Nevermind they did it again, as i was posting. Will try "definition of concept in philosophy". Ok that one works, for now. Why am i obsessed with links to google searches. It's not site dependent. When google brings in the quote it means the search is frequent.

4:40 Today it was 26 degrees, i went to heat up Angela's car by driving through the alley around  the buildings. I think it was better if i just revved to 2000 rpm for about 5 minutes. Whatever. While i did so  the radio was on and they were playing Meta_lica, "Never cared for what they know..."

5:50 I know it's the perfect choice though i never knew what this song is about as i never cared to listen to the words. Sound a bit communist doesn't it. Buy i know. it's really about us and them, the snakes. Can safely take the word "like" from this title. Amazing what a few people with good instruments can do on a stage, the guitar intro sounding like bells. Is this song subliminally gay? Intro, guitar and voice surely sounds like Pink Floyd, then it goes Scorpions style romantic rock. Why am i not surprised hearing Klaus Meine speaking and singing in Hungarian?


7:32 Ok this one's hard to say (like everything real and true because everything is twisted these days including some of the fake concepts and ideas already deep in our minds) especially with the terrible hangover i have this morning but have to trying to prevent other people from having the same problem after i spread it myself.

For about a week now i had pains in my back that i suspected were a kidney problem, thinking because i've been diagnosed with diabetes almost ten years ago and had high blood pressure lately mostly by being nauseated by the microbial environment hard to control. Better now, though after i picked Sunday afternoon the last leaves (5 packed laundry baskets) under the bushes next to the south garages that were one ft high, rotting for several months with black mold at the bottom and mixed with huge dog poops.

I thought it went away but if flared back Sunday, especially after seeing and reading this. Yesterday when i realized it could be the source of the problem i stared at the image for about 5 minutes, thinking, and the pain went away and never came back, more than 12 hours after. Who knows what else i saw before that and can't remember. It may be addressed only to me, by means of a combination with other things, like a perfect storm.

8:45 I gave up because i don't have time to reply to all the fake news or even events with the participation of authorities designed to counter what i'm posting, but this one is just too annoying.

9:45 Was trying to sleep but is smelling bad inside. I went outside to see, there is heavy smoke and is not fireplace smoke. Ground is frozen, found no dog poops but what i found was a small bottle of listerine mint, with some liquid inside, a teaspoon and a wet black mask, all in the same place, other smaller things i didn't pick.

Yesterday the water heater pan started to stink again and i turned the UV light in the closet.

What i noticed many times before, i always find items related to what i eat, drink or use inside. Last night i used mint essential oil. Is this some sort of witchcraft?

Reacții reci la un articol de "Marga"

Azi m-am trezit cu urme ale frustrării după citirea articolului. Frustrare care s-a reînoit după ce am reușit în sfârșit să defilez (scroll down) în articol mai jos și să descopăr diagrama. Aia cu trecerea de la semnătură la amprentă și invers. Chestia ar putea fi o glumă din categoria... dar nu e fiindcă autorul vorbește serios. Și mi s-a întărit și mai mult idea că articolul este din categoria celor care tâmpesc folosind ca pretext filosofia însăși, ceea ce nu e de mirare dacă e să luăm în calcul, ca ipoteză, identitatea falsă, neromânească a autorului.

O acțiune tipică și generalizată în toată media românească, de decenii. Pentru că ieri mă blocasem la citirea pomelnicului de autori, necesară întotdeauna într-un asemenea demers pentru a pune de la început cititorul în dezavantaj, admirație, umilință și obediență pentru ce va să urmeze mai jos.

O "scurtă" istorie a digitalizării pornind de la Platon și Aristotel, într-un articol din Cotidianul, ziarul care vă rămâne în istorie pentru găina care naște răspunzând astfel la întrebarea filosofică, ce a fost mai întâi. Este fraza asta o platitudine?

Mai mult decât atât, autorul se adresează unui public foarte larg pe tonul cu care probabil o face cu studenții mai avansați ai domniei lui. Ca și cum publicul Cotidianului ar fi toți recent trecuți printr-un curs de filosofie istorie a filosofiei. Că de fapt asta este. Ce și cum au gândit unii în trecut, și ale căror lucrări s-au păstrat, din nefericire, nu ca bazele unui sistem de gândire ci ca veșnică sursă de discuții și surse de citate.

Ok dar înainte de a re-deschide articolul am mai frunzărit puțin având niște idei în minte. "Mie îmi plăcea filosofia" (man ce sforțare pentru a trece la scrierea cuvântului cu s, după ce în mintea mea s-a bătătorit forma cu z). "Mai știam și eu câte ceva" "Am învățat în liceu" "Am făcut un curs în anul I" "Primul cuvânt pe care l-am citit vreodată pe litere pe când aveam în jur de 5 ani a fost FILOZOFIA pe coperta unei cărți de anul I de liceu din acea vreme" etc..

Toate înainte de a abandona orice în favoarea învățării și folosirii extensive, timp de o viață, a computerului (cu speranța că într-o zi voi răsufla ușurat și voi spune, gata, știu destul despre și să fac orice ca să-mi eliberez mintea de această directivă de a învăța învăța învăța și a mă bucura pe deplin de ce știu) cu o pauză mare, de vreo 20 de ani, dată de un accident de muncă în 1996 care mi-a spălat, la propriu, creierul cu 1,1,1 tricloretan, o substanță care încă de pe atunci era interzisă de OMS.

Primul lucru. Încerc să mă re-familiarizez cel puțin cu terminologia. Având acum la dispoziție vastele resurse digitale ale internetului, față de poliloghia interminabilă, adormitoare din timpul cursului sau chiar a discuțiilor ghidate din seminar de acum 40 și de ani, când totul părea atât de logic. (Nu și la examen, unde m-am dus după o băută (gașca) și prea multe cursuri lipsă, neștiind bine diferența între Socrate, Platon și Aristotel și am încasat după niște bâlbăieli 5-ul promis tuturor care se prezentau.

Suficient de lezat în amorul propriu ca acea rușine, o erupție, o furtună imperfectă de neurotransmițători din diverși centri ai creierului care iată au creat niște căi neuronale multidimensionale permanente, o amintire care iată a rămas până azi, deși profesorul s-a abținut totuși în a-și arăta disprețul pe față lui de poker).

Concepte. Principii. Categorii. Concret. Abstract. Inducție. Generalizare (care lipsește atât de mult celor care urmăresc blogurile mele).

A, metafizica, definiția îmi amintește de ce știam eu de pe vremuri, dar nu de ce am auzit, văzut, de decenii în media și informații sporadice ce au contribuit la definiția curentă ce stăruie în minte, de supra sau super realitate (vezi metavers), în urma abuzului mediatic la care, iarăși, de decenii suntem toți niște supuși), definiția etimologică (oare nu sunt cele mai bune, clare, definițiile etimologice)

O căutare pe "ramurile filosofiei". Bine, am găsit niște texte. Dar ochii mi-au sărit imediat la imaginea din dreapta.

Ok, pare logic, din moment ce vorbim de ramuri, să existe și un copac (inducție!). Curios ca întotdeauna, sau ca la 4 ani, am schimbat căutarea pe imagini, însă nu mică mi-a fost mirarea când am văzut mai mulți copaci. Fiecare cu alt număr de ramuri, după autor. Consternation!

Mda, cred că sunt gata să face enunțul cheie în această intervenție.

Programarea (codarea cum se mai numește astăzi) computerului este cea mai precisă meserie existentă. Nu există loc de eroare, nu există milă din partea mașinii. Nu vorbim aici de logică, ci de o rigurozitate extremă, unde o singură literă sau semn lipsă dintr-un program de câteva mii de linii (instrucțiuni, fraze, linii de cod) duce la prăbușirea întregului edificiu.

Să nu mă înțelegeți greșit. Nimeni nu poate scrie un program (pentru mulți, un produs descărcat și folosit sub numele de aplicație) fără greșeli de la început. De aceea eu personal abordez (abordam) stilul progresiv.

Scriu o mică bucată, o testez, trec mai departe. Fac multe greșeli, computerul mi le arată în faza de compilare (analiză sintactică, traducere în cod mașină), interpretez ce îmi spune, corectez, mai găsesc altele în faza de testare, văd posibilități noi, reproiectez, repet ciclul, merg mai departe. Însă această abordare nu face decât să sublinieze faptul că lucrezi într-un mediu fără loc de eroare.

Deci după atâția ani, începi să privești totul, orice text, orice exprimare prin prisma logicii absolute, nemiloase a mașinii. Da știu, am acea senzație aici (feeling) că trișez puțin spunând toate astea ca informații din interior (insider information). Care a simțit digitalizarea pe pielea lui adică.

Ce poate spune un programator hârșâit când privește haosul răspunsurilor google la o simplă întrebare, câte ramuri are filosofia?

Prezentă în viața noastră mai mult ca o curiozitate, folosită de unii ca punct de autoritate (bulism cultural), filosofia așa cum o știm nu este altceva decât o înșiruire istorică de nume de autori cu școlile lor de gândire și citatele esențiale.

Cineva cu mult talent poate încerca să facă legături între ei. Care de la care se trage sau moștenește. Care a clădit pe ideile celuilalt, astupându-le, ca pe Ana lui Manole.

Însă toate aceste școli sau fiecare din ele nu reprezintă decât abordări istorice ale unor aspecte al realității reușind abstractizarea dar și idealizarea acelui aspect, crezând că explică totul.

Ok am așa un feeling că postarea e incompletă, așa că mă duc, înapoi, pentru inspirație să fac saltul transcendental în partea articolului de după poza cu amprenta. Sau poate să citesc, din nou, prima parte, încercând să înțeleg ceva. Cu toată bunăvoința, să iau de acolo ceva folositor. Nu înainte de a face o vizită în bucătărie pentru mai mult curaj, unde într-o pungă am 5 sticle de 750 ml de vin italian luate cu 4 dolari bucata.

O găselniță rară care nu are alte plante aromatizante și totuși are gust de vin așa cum îl știam eu. Ok poate nu chiar așa, ăsta e doar un vin de masă, îmi amintesc de cel mai bun vin "nobil" pe care l-am băut la niște rude dintr-o sursă... Un IAS din județul Iași (oare pe ăla cine îl beea sau unde ajungea, probabil pe un raft din vest la 3 dolari sticla, jefuiți atunci, jefuiți acum). Sau cel care l-am găsit șampanizat în primăvară, o surpriză ("fragă", "producător", de fapt viță americană nealtoită) din butoiul care l-am îngropat în grădină la socri. Care era promis și socrul l-a vândut.

Fiindcă la acest preț, un vin furajer de California nu are decât acreală, alcool și puțin amar, nici o aromă. Foarte similar cu vinurile de regiune pe care le puteai cumpăra înainte de 89. La fel ca uleiul de măsline. Apropo, am auzit relativ recent despre mafia... avocado-urilor.

Ok am mai citit. Cred că știu ce mă deranjează cel mai tare la acest articol. Abordarea filosofiei ca istorie, cu mulțimea de autori invocați, o boală a tuturor autorilor contemporani. Evident, nu vrei să riști noi clișee, scriind în mod inevitabil sau repetând ce au spus alții în trecut, existând riscul să fii declarat chiar plagiator. Trebuie să te servești mereu de această ierarhie cronologică chiar dacă vrei să scrii ceva nou, trebuie mereu să clădești pe acele stereotipuri, citând mereu. Orice abatere va fi considerată o erezie de către criticii academici.

Dar trebuie să cântărești foarte mult orice referință astfel ajungi astfel în situații când nu poți să armonizezi acele fraze ce vin din trecutul îndepărtat cu ce vrei să spui sau realitatea contemporană, iar orice text chiar de filosofie devine foarte greu de citit mai ales într-un ziar popular atunci când nu e armonios. Logica nu trebuie să fie o povară, ci trebuie să decurgă, pentru a fi folositoare și multora.

Însă poți să mă bați sau oricâtă bunăvoință sau "lăsare pentru mai târziu, stai să recitesc" aș aplica, fraza asta (încă) nu o înțeleg. Gramatical. După mulțimea de citate și referințe pentru a construi o colecție de argumente din care să înțelegem că gândirea e mai bună decât digitalizarea deși nu mai putem fără ea, autorul, când vrea să tragă o concluzie sau un sumar al ideilor cu propriile cuvinte, pare că obosește să se mai exprime într-o limbă ce pare că nu e a lui.

Cultura și facultatea nu trebuie să fie o povară chiar pentru cei care nu se consideră hedoniști dar pentru asta am avea nevoie de autori și profesori de-ai noștri. Părerea mea.

Da știu. Citind postarea din link mulți se vor mira. Buda, un filosof? În mod sigur, el a fost un învățător al oamenilor și zeilor, miezul religios (al budismului), cu toți zeii, fiind preluat de fapt din panteonul hinduist, diferența fiind învățăturile lui Buda, într-un fel similar în care învățăturile lui Cristos cuprinse în Noul Testament (în sensul de mărturie) sunt diferența între Creștinism și Iudaism.

Un filosof transcendental din moment ce îi învață și pe zei. Un filosof apocaliptic care ne învață că singura cale de a termina ciclul suferinței pe pământ este distrugerea (arderea) acestuia, în contrazicere cu altă afirmație a lui care spune că iluminarea (enlightenment) în sensul de învățare, pierdere a ignoranței, este calea de urmat pentru încetarea suferinței. Totuși cele două afirmații nu se contrazic prea mult. Când ai doi sau trei sau 7 sori ești mai iluminat decât atunci când ai numai unul.

January 30

4:30 After i avoided 2 accidents in the alley in the complex @2AM, they started to play on the radio Crazy Little Thing Called Love. Are you ready, Freddie? I didn't know why until i reached the parking spot. Next to it there was again the dark tan Toyota, belonging to the guy upstairs who BTW looks like George Santos. He was gone since the day they replaced the water heater. At 2 AM when we got in he made some noises, at 4 AM he woke up and started his routine but didn't leave until i decided to write. How did he know? Also got a match for him but can't be sure with the goatee and curly hair.

11:05 My computer went offline when i was only thinking about writing this.

Stimulated by reminiscing while writing in the previous post. Possibly because my brain is slowly partially rebooting after being exposed for microwaves for decades. A bit ageing, burned out by routine, drinking, confused by ever "transitional" politics of the early 90s in Romania and mostly, the lack of information about the real, free world, i failed at the time to transition to OOP before i left Romania in 95.

I learned some at Quadramed in the US in 98, through an unhoped for chance, but the dust falling on my head from the false ceiling or maybe reaching my exposure limit to X-Rays from a computer CRT monitor or maybe the work accident at Electronic Specialty in early 96 with breathing trichloroethane or possibly all of the above made me quit being too sick to work (and didn't know why).

But i never hoped in my entire miserable existence (after i became a programmer) that i will be vindicated in the end. I hated OOP, i still do, too much overhead (to manage), too much bloating of the code, occupying the resources, too much attention to things not related to the problems to address in your project, or the exact opposite of what was promising, also the impossibility for an old dog (35 when i left Romania) to learn new tricks especially when they seemed weird. But today, 25 years after i've done my last project written using OOP i read even the creator of OOP turned against it and many other people are as puzzled as i was. Goooood!

January 29

6:05

January 28

12:00 Deus ex machina. Andrei Marga. Noi gândim, nu ne digitalizăm.

Internetul nu mai este doar o simplă rețea de calculatoare numerice, așa cum au fost definite de von Neumann și prezise de George Bulă. Este vorba de un salt calitativ sau mai bine zic cantitativ, fiindcă vorbim de o cantitate enormă de informații care este memorată și vehiculată. Diferența o face capacitatea fiecărui computer - acum numit device - numărul acestora și al serverelor.

Google are supercomputere de mărimea un stadion care deservesc în timp real căutări în diversele baze de date și cunoștințe conectate pe care noi le numim site-uri care au depășit ca număr 1,6 miliarde.

A devenit un mijloc de organizare și răspândire a informațiilor fără precedent în istoria omenirii. Se pot stabili canale de comunicații paralele, persoană la persoană, dar și oricine poate publica instant (one to many), și există deja baze de cunoștințe comune care se pot referenția prin link-uri accesibile instant cu un clic.

Fără internet, o analiză ca aceasta ar fi durat luni de zile de studii și necesita accesul la bibliotecile cu documentele citate dar și discuții cu persoanele implicate direct în decizii, iar fără căutări google ar fi fost imposibilă pentru o persoană din afara sistemului.

Internetul a ajuns să reflecte aproape în totalitate realitatea juridică și politică, cu posibilități de explorare impossible în trecut, fiindcă nu necesită accesul nemijlocit la realitate.

Paradigma realității curente s-a schimbat atât de mult, încât filosofia așa cum ni se servește, mai mult ca o istorie a gândirii decât ca o structură a sistemelor de gândire sau mai bine zis un sistem unitar al structurilor de gândire, tributară limbajului simbolic în care sunt încapsulate conceptele clasice, din care printr-o sforțare a ieșit ultimul, această "digitalizare" sau chiar ramură, digitalismul.

Cu alte cuvinte, se poate găsi piatra din lac motivat fiind doar de frustrare, doar după câteva ore, recunosc, difficile, petrecute în fața monitorului conectat la computer conectat la internet.

5:15 Eram în școala generală și învățătoarea ne obliga să ne abonăm la ceva (nu știu, poate a fost o directivă pe tot sistemul de învățământ). La alegere, Cutezătorii, Minitehnicus, Urzica, Știință și Tehnică, Magazin. Sâmbăta venea poștașul cu publicațiile, noi, lucioase, care încă miroseau a tipografie și în ultima oră de clasă ea ni le despacheta să le citim. Le ternimam mai devreme (părțile bune) și făceam schimb. Atunci am citit undeva cred că într-o Știință și Tehnică, un banc (scăpat de sistem printr-un motiv ce pare evident, era (le părea) anti-religios).

Cică au legat toate computerele din lume, au închis ultimul comutator și au pus o întrebare entității nou create. Există Dumnezeu? La care o voce puternică le-a răspuns. Există, acum! și un trăsnet a sudat comutatorul pentru a nu mai putea fi oprit. Povestea încă circulă pe internet în diferite versiuni.

Este adevărat. Odată ce ai pus ceva pe internet, pe un server, în cloud, undeva, este aproape imposibil să mai ștergi sau mai bine zis costurile de a șterge ceva sunt mult mai mari decât pentru a pune ceva nou.

9:00