January 28

12:00 Deus ex machina. Andrei Marga. Noi gândim, nu ne digitalizăm.

Internetul nu mai este doar o simplă rețea de calculatoare numerice, așa cum au fost definite de von Neumann și prezise de George Bulă. Este vorba de un salt calitativ sau mai bine zic cantitativ, fiindcă vorbim de o cantitate enormă de informații care este memorată și vehiculată. Diferența o face capacitatea fiecărui computer - acum numit device - numărul acestora și al serverelor.

Google are supercomputere de mărimea un stadion care deservesc în timp real căutări în diversele baze de date și cunoștințe conectate pe care noi le numim site-uri care au depășit ca număr 1,6 miliarde.

A devenit un mijloc de organizare și răspândire a informațiilor fără precedent în istoria omenirii. Se pot stabili canale de comunicații paralele, persoană la persoană, dar și oricine poate publica instant (one to many), și există deja baze de cunoștințe comune care se pot referenția prin link-uri accesibile instant cu un clic.

Fără internet, o analiză ca aceasta ar fi durat luni de zile de studii și necesita accesul la bibliotecile cu documentele citate dar și discuții cu persoanele implicate direct în decizii, iar fără căutări google ar fi fost imposibilă pentru o persoană din afara sistemului.

Internetul a ajuns să reflecte aproape în totalitate realitatea juridică și politică, cu posibilități de explorare impossible în trecut, fiindcă nu necesită accesul nemijlocit la realitate.

Paradigma realității curente s-a schimbat atât de mult, încât filosofia așa cum ni se servește, mai mult ca o istorie a gândirii decât ca o structură a sistemelor de gândire sau mai bine zis un sistem unitar al structurilor de gândire, tributară limbajului simbolic în care sunt încapsulate conceptele clasice, din care printr-o sforțare a ieșit ultimul, această "digitalizare" sau chiar ramură, digitalismul.

Cu alte cuvinte, se poate găsi piatra din lac motivat fiind doar de frustrare, doar după câteva ore, recunosc, difficile, petrecute în fața monitorului conectat la computer conectat la internet.

5:15 Eram în școala generală și învățătoarea ne obliga să ne abonăm la ceva (nu știu, poate a fost o directivă pe tot sistemul de învățământ). La alegere, Cutezătorii, Minitehnicus, Urzica, Știință și Tehnică, Magazin. Sâmbăta venea poștașul cu publicațiile, noi, lucioase, care încă miroseau a tipografie și în ultima oră de clasă ea ni le despacheta să le citim. Le ternimam mai devreme (părțile bune) și făceam schimb. Atunci am citit undeva cred că într-o Știință și Tehnică, un banc (scăpat de sistem printr-un motiv ce pare evident, era (le părea) anti-religios).

Cică au legat toate computerele din lume, au închis ultimul comutator și au pus o întrebare entității nou create. Există Dumnezeu? La care o voce puternică le-a răspuns. Există, acum! și un trăsnet a sudat comutatorul pentru a nu mai putea fi oprit. Povestea încă circulă pe internet în diferite versiuni.

Este adevărat. Odată ce ai pus ceva pe internet, pe un server, în cloud, undeva, este aproape imposibil să mai ștergi sau mai bine zis costurile de a șterge ceva sunt mult mai mari decât pentru a pune ceva nou.

9:00