[Reeditat, original scris la 15 decembrie 2013 09:38:00 PM]
[Completat la 20 decembrie 2013 cu acest link 
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=13300 la legea pentru modificarea referendumului promultată pe 14 decembrie 2013 care este tema principală al acestei postări şi a acestui link care arată cum a fost publicată în Monitorul Oficial conform acestui site 
http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-341%20-2013-%28153615%29.html, luni, 16 decembrie 2013. Ultima parte a ultimului paragraf se referă la aspecte procedurale din Constiuţie, nu la problema de fond a legii, descrisă mai jos.]
(Am mai scris despre constituționalitatea existenţei unui Ministerul 
al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Nu poate exista un 
minister care să dezvolte ceva ce nu există, conform Constituției 
României. Existenţa acestui minister probează şi nesesizarea 
neconstituționalității lui de către o multitudine de factori şi entităţi
 politice din România atestă complicitatea tuturor. Constituţia României
 precizează clar formele administrativ teritoriale ale statului român în
 articolul 3 alineatul (3).
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=1#t1c0s0a3
ARTICOLUL 3
(1) Teritoriul României este inalienabil. 
(2)
 Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea 
principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului 
internaţional. 
(3) Teritoriul este organizat, sub 
aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, 
unele oraşe sunt declarate municipii. 
(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine) 
Dar acum mă voi strădui să scriu despre constituționalitatea exercitării funcţiilor Președintelui în exerciţiu al României.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16209134-traian-basescu-promulgat-legea-privind-organizarea-referendumului.htm
Deci încă o dată...
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c1s3a77
ARTICOLUL 77
(1)
 Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea 
legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.
(2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.
(3)
 Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut 
verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel 
mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la 
primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat 
constituţionalitatea.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a100
ARTICOLUL 100
(1)
 În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete 
care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage 
inexistenţa decretului.
(2) Decretele emise de Preşedintele României 
în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele 
(1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul 
(1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de 
primul-ministru.
Ok. Deci în Art.77 alineatul (1) se 
spune că 
"Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la 
primire" (de la parlament). Nu scrie "se poate face" cum ar fi trebuit, 
fiindcă 
preşedintele are două posibiltăţi după cum scrie în alineatul (2). Poate
 să o 
promulge, poate să o trimită în parlament spre examinare, o singură dată
 sau poate să sesizeze Curtea Constituțională de neconstituționalitatea 
ei (nu se precizează de câte ori pentru că e vorba de o sesizare la o 
instanţă judecătorească, care conform unui principiu de drept, nu se 
poate face decât odată). Aici apare un alt loophole în Constituţie 
pentru că nu se precizează ce se face în cazul în care părerea 
Președintelui, care conform articolului 80 alineatul (2) "veghează la 
respectarea Constituției" intră în contradicţie cu cea a Curţii 
Constituționale şi a Parlamentului.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a80
Dar
 ştim, conform art. 147 alineatul (4) că De la data publicării, 
"deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor". 
Deci şi Preşedintele trebuie să se supună hotărârii Curţii 
Constituţionale, indiferent care ar fi aceasta.
În 
Art.77 alineatul (3) scrie "promulgarea legii se face în cel mult 10 
zile de la primirea legii" (de la CCR). Această ambiguitate (folosirea 
expresiei 
"se face") se poate rezolva prin referinţă la alineatul  (1) pentru a 
respecta principiul general al consecvenţei unui text. 
Nu poţi folosi o expresie într-un alineat (1) ("se face" cu sensul de 
"se poate face") şi aceeaşi expresie în alt alineat (3) din acelaşi 
articol  ("se face" în sensul de "trebuie făcută") cu sens opus. Deci 
interpretând alineatul (3) ca şi pe alineatul (1),
 ca o precizare a termenului în care se poate face această promulgare, 
nu şi ca o obligativitate, nu rezultă obligativitatea promulgării 
vreunei 
legi de către preşedinte.
Datorită ambiguităţii cu care a 
fost scris acest Articol din Constituția României, se poate interpreta 
că Preşedintele României poate să nu promulge deloc o lege.
(Ceea
 ce în practica legislaţiei americane se numește "loophole". Iar acest 
articol are două sau mai multe. Desigur, a folosi un loophole într-o 
lege (în acest caz chiar Constituția României, aprobată prin 
referendum)  presupune un anumit tip de moralitate, des întâlnită pe la 
avocaţi, dar dacă e să o faci pentru
binele ţării?)
În
 toată Constituția nu există precizări la posibilitatea altcuiva de a 
promulga o lege atâta timp cât preşedintele este în funcţiune. În schimb
 există precizări referitoare la "vacanţa" preşedintelui.
ARTICOLUL 97
(1)
 Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie,
 de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării 
atribuţiilor sau de deces.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a97
(2)
 În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de
 Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou 
Preşedinte. 
ARTICOLUL 98
(1) Dacă funcţia de 
Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din 
funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita 
atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele 
Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor. 
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a98
(2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale. 
Mai
 mult decât atât, în Articolul 100 se prevede şi sancţiunea în cazul în 
care o decizie nu este publicată în Monitorul Oficial, deci nepromulgată
ARTICOLUL 100
(1)
 În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete 
care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage 
inexistenţa decretului.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a100
Activitatea
 unui preşedinte în funcţiune, sau a 
oricărui alt şef al unei organizaţii oficiale a unei ţări în funcţiune 
(miniştri, şefi de corp legislativ, etc.) nu poate fi dublată de 
altcineva. Asta ar echivala cu existenţa a două entităţi cu aceeaşi 
funcţie în stat.
Mai
 mult. În Art.77 (2) se precizează că o lege poate fi trimisă spre 
reexaminare Parlamentului o singură dată. Nu scrie însă de câte ori 
poate fi trimisă Curţii Constituționale spre verificarea 
constituționalității. Şi aici pot să precizez că o lege poate fi 
neconstituțională după mai multe criterii, deci se poate ca să fie 
trimisă înapoi Curţii Constituționale de mai mult decât o singură dată, 
dacă Preşedintele între timp descoperă alt tip de neconstituționalitate 
sau pur şi simplu dacă este convins de neconstituționalitatea ei.
Curtea Constituțională este un tip de instanţă special, care 
poate fi sesizată numai de anumite instituții ale ţării şi nu are nici 
un mecanism de apel. Deci nu ar fi fost absurdă retrimiterea legii 
înapoi la Curtea Constituțională atâta timp cât Preşedintele este 
convins de neconstituționalitate ei.
Dar el când a 
apărut în public, a spus că a vrut, prin sesizarea sa, doar să întârzie 
promulgarea legii pentru a nu se suprapune cu alegerile prezidenţiale de
 la anul.
Deşi la data când a trimis legea la Curtea Constituțională, Preşedintele a scris în sesizare 
În lipsa unei participări de cel puţin jumătate plus unul din 
corpul electoral, apreciem că noua variantă de reglementare a cvorumului
 de participare, aleasă de legiuitor, nu asigură o reprezentativitate 
suficientă de natură a conferi deciziei adoptate forţa care să reflecte 
voinţa şi suveranitatea poporului" http://www.evz.ro/detalii/stiri/traian-basescu-a-trimis-parlamentului-spre-reexaminare-legea-referendumului-presedintele-1047170.html
O
 mare ciudăţenie a acestui caz constituie tocmai faptul că cel care 
sesizează instanţa, în cazul nostru Preşedintele, este cel care, dacă 
această lege ar fi fost in vigoare la data ultimului referendum, ar fi 
fost demis! Deci Preşedintele dacă ar bloca această lege ar apar în 
ochii publicului ca şi cum ar încerca să blocheze o lege care i-ar fi 
înlesnit demiterea! (bine, legea este întârziată, va intra în vigoare 
doar la un an de la publicarea în Monitorul Oficial şi nu-l mai poate 
afecta).
Dar iată aici întreg textul al deciziei CCR, care cuprinde şi sesizarea
 http://lege5.ro/Gratuit/gm4dmmjzgu/decizia-nr-471-2013-cu-privire-la-respingerea-obiectiei-de-neconstitutionalitate-a-dispozitiilor-legii-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-3-2000-privind-organizarea-si-desfasurarea-referendumu
Orice
 instanţă, inclusiv Curtea Constituțională, poate să judece un caz numai
 o dată şi numai în limitele sesizării. Dacă sesizarea nu a fost bine 
făcută, ea nu poate să dea o decizie mai bună decât satisfacerea 
sesizării "deoarece contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din 
Constituţia României, republicată, potrivit cărora "România este stat de
 drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi 
libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, 
dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul 
tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei 
din decembrie 1989, şi sunt garantate", precum şi prevederilor art. 2 
alin. (1) şi (2) din aceasta". 
Această lege, prin 
micșorarea prezenţei la 30% încalcă principiul de drept al majorităţii 
prin care un corp legislativ poate să-şi exercite prerogativele. În 
cazul referendumului, întreg poporul (cei cu drept de vot) devine corp 
legislativ, prin sistemul democraţiei directe. Dar pentru ca un corp 
legislativ să-şi exprime voinţa, este necesar votul (prezenţa) a cel 
puţin jumătate din membri. Dacă nu sunt prezenţi jumătate + 1 din 
membri, nu mai este corp legislativ unic pentru că cealaltă jumătate 
absentă, în teorie poate să voteze altfel, la fel de legitimat ca prima 
jumătate şi astfel. în mod perfect legal, se divizează părerile 
poporului român încălcându-se principiul indivizibilităţii. (În cazul 
nostru poporul român este divizat chiar în 3 şi ceva, fiindcă prezenţa 
necesară este de doar 30%!) Aceasta a fost scris în Constituție în Art.1
 alineatul (1) România este stat naţional, suveran şi independent, 
unitar şi indivizibil. şi (3) "România este stat de drept, democratic şi
 social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile 
cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi 
pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor 
democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 
1989, şi sunt garantate." Ori prin admiterea de referendumuri la care nu
 se prezintă măcar jumătate din cei cu drept de vot, se încalcă 
Articolul 1 alineatul (1) şi (3) din Constituția României. Astfel ar fi 
trebuit să fie făcută sesizarea la Curtea Constituţională şi sunt curios
 cum ar fi negat ei aceasta.
Acestea sunt încălcări 
profunde de atribuţii constituţionale ale Preşedintelui, care nu a făcut
 cum trebuia sesizarea încălcând Articolul 80 din Constituție "(1) 
Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul 
independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a 
ţării. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi
 la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, 
Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum
 şi între stat şi societate".
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a80