12:30 I'm back at Chinook in Lincoln City after i drove all the way to Coos Bay and back (about 240 miles in total). When i got back i got gas at a Circle K and gave her two cards she could not use and in the end we payed with a debit. She looked like Princess Margaret. Soon after i almost hit a bicyclist. I survived tonight numerous accident traps (all designed to look like it was my fault). But the reason i got in the casino, after trying to sleep was i remembered something. I usually tape the doors and windows at every hotel i go, last night i had some sort of nightmare, it was like 2 guys, rather slim, dressed in t-shirts where in the room, one next to me and one next to Angela. In the morning the door was not taped, and not even locked with the deadbolt.I told Angela, everywhere i went the impression was the normal people in the area where somehow evacuated and replaced with actors, maybe from Scientology. Maybe they get a film permit and pay everybody to stay home.
4:29 When i went to write the paragraph above, coming from the upper parking lot, two guys tried to get in front of me in the elevator, but i passed. Waited like 5 minutes but the parking lot was flooded with exhaust from a car. When i entered, they were waiting for me at the entrance, trying to get in the same frame with me on the cameras. Two guys, taller than me, pretty slim, one of them had a goatee but i only took a glimpse of him from one side. After watching the news i think i know who they are.
3 live raccoons crossing, a dead one in the lane, a dead dear in the lane, a dead dog (with a collar) on the shoulder, one guy walking at 2 AM on the narrow shoulder of a bridge, a biker, only on the last leg of my "adventure" that is 80 miles from Lincoln City to here. Numerous others before that, including a completely dark closed bicyclist with no light or reflecting tags etc.. Many other accident traps, more than ten in total. Most "lucrative" day on the roads on my part.
4:41 Ok i solved the puzzle with Margaret in Florence. However this is a very low resolution picture i'm dealing with. Here is a better one, google cache only, the Hungarian site doesn't seem to work right now, and i understand why.
5:09 Georgina Lukács este soția unguroaică a lui Alexandru Agache care nici el nu prea arată a român, fie vorba între noi. Oricum tipa vorbește și limba română, mai ales dacă exersează zilnic. Tipa are într-adevăr o voce fantastică (sexy) și a studiat la Moscova.
Mai multe informații, mâine și în zilele următoare.
11:02 Nicio minciună. Când m-am trezit din coșmarul în care mă uitam paralizat la doi tipi care stăteau în picioare în cameră, înalți, îmbrăcați în tricouri, au fost și niște deplasări prin cameră, scurte replici contradictorii, negocieri, mai mult nu îmi amintesc, știu că eram îngrozit, m-am gândit la ce i s-ar putea întâmpla lui Angela, m-am uitat la ceasul de pe noptieră, ceasul arăta 5:20, însă ceasul era pus cu 2 ore în urmă, era de fapt 7:20 ora locală, perdelele groase erau trase, 10:20 pe coasta de vest, moment în care bursa a început să cadă. Am mai stat treaz cel puțin o oră, între timp am fost la mașină să iau niște bicarbonat când am văzut că zăvorul nu era pus, și nici scotch-ul pe care îl pun de obicei la uși la hoteluri, am mai dormit vreo 2 ore după. La 10 și 10 minute am ieșit din hotel în mare grabă, din cauza ceasului, (trebuia să predăm cheia la 10) ne-am dus să mâncăm pe nivelul de sus al parcării noi, de unde se vede cerul și oceanul (dacă stai în picioare, nu din mașină), și atunci, în jur de ora 11 ora locală i-am spus lui Angela a doua oară, mai în detaliu, despre coșmar. O cădere la bursa americană de 1% înseamnă pierderi de un trilion de dolari pe plan global.
Când eram prin școala generală în primele clase mama mea câteodată începea să cânte în stil de operă, (ceea ce mă enerva foarte mult), mi-a povestit despre tipuri de cântăreți, soprane, alto, etc. și spunea că a prins chestiile acelea de la croitoreasa care de fapt era nașa mea de botez, doamna Rotaru. Odată am fost cu ea în oraș, eram foarte mic, ea părea să cânte ca solistă într-o formație, însă in italiană, citind de pe o hârtie versurile. Știu că aveau orgă și chitare.
Între 5 și 7 ani am luat lecții de pian de la o profesoară, doamna Redloff (Red love) care avea o datorie la tata pentru niște lucruri pe care i le-a făcut. Îmi dădea teme pentru acasă, când trebuia să scriu note pe portativ pe care mi le termina mama întotdeauna înainte de a mă duce la lecție, care era în centru, undeva la 3-4 km distanță (era autobuz). Totul s-a terminat când ea le-a spus alor mei că îmi trebuie un pian acasă pentru a continua. Mi-au cumpărat în schimb un acordeon, la care nu puteam să cânt fiindcă învățasem să cânt numai pe note, moment în care bunicul a găsit un profesor (Merilă) orb, care m-a învățat și convins să cânt după ureche. Doamna Rotaru avea doi copii, Felicia și Gigel, după care am și primit numele. Proiectul probabil a eșuat, din cauza lipsei de disciplină a ei și a sărăciei și precarității enorme în care am trăit cu toții (Tata era foarte zgârcit, nu prea dădea bani în casă, etc.). Gigel era înalt blond și cu părul creț și ne învăța pe mine și pe sora mea să facem ochiuri cu capac (pe care turna cu o lingură ulei încins și "să dăm pup cu limba". Chiar înainte de tabăra din Germania apăruse o mașină în curtea vecinei lor unde Gigel m-a familiarizat cu comenzile. Știam pe atunci să conduc motocicleta cu care făceam mulți km pe aeroport iar când am mers în tabără în Germania am condus foarte ușor un Renault 4 al unui instructor din tabără, Olaf din Suedia, culturist. Chiar am pornit în pantă într-o intersecție, el și eu am prins încredere iar la întoarcere când am parcat am simulat că mă izbesc în perete și am pus o frână bruscă, la care i-au sărit ochelarii lui Olaf iar eu râdeam în hohote și nu m-am mai lăsat niciodată oricât l-aș fi rugat (fără cuvinte căci nu știam o boabă de engleză și aveam un an de franceză de la școală). Apropo, o tipă din Suedia (toți copii din tabără, din 9 țări, erau de 12 ani), Helen, se cam uita la mine, o blondă, foarte mișto, însă pe atunci nu știam ce e mișto la femei și nu puteam să scot un cuvânt iar mie blondele oricum nu prea îmi plăceau pe vremea aia, mi se păreau niște ciudățenii cu capul lor galben și niciodată nu prea m-am omorât.
Sau poate a învățat să cânte de la mama lui. Odată am văzut la ei un disc pe care scria Gigliola Cinquetti, ceea ce nu m-a mirat prea mult fiindcă s-a vândut tot așa la magazinul Foto Sport și Muzică din centru iar melodia se dădea pe la radio, numele ei, adică mama lui Mihai, vecina și nașa lui soră-mea era Glicheria sau Licherușa în mod familiar. Altă dată am văzut la ei un acordeon similar cu al meu, la care oficial nu cânta nimeni, când s-au arătat stânjeniți, iar odată am venit din vacanță de la liceu și Mihai avea o chitară, la care nu cânta, dar la care i-am cântat eu versiunea studențească a lui Andrii Popa (la chitară am învățat în general singur, la care el se uita cu mare mirare la mine. Am sunat din SUA de câteva ori la ei acasă, dar am putut vorbi numai cu fratele lui, Mihai nu era niciodată acasă. Tatăl lor semăna cu Jean Constantin. Fiind naș pe tren (de obicei făcea acceleratul Iași-Timișoara), era destul de rar pe acasă. Vara făceau fân, mergea la cosit (noi nu aveam pământ, toți am lucrat în praful de la mobilă de vizavi), etc.. Avea două arme de vânătoare din care una cu trei țevi (inspirația din Andrii Popa?) Bunicul meu biologic din partea lui mama, cel care era în Stuttgart în Germania când am fost în tabără lângă Hamburg în 1972 se numea Andrei. În Câmpulung una din văile care duc spre Rarău, care începe dintr-un cartier din centru se numește Valea Seacă. Expresiile din melodii, accentul, poza de pe Mugur de Fluier, toate arată origine bucovineană.
Multe alte povești dar acum mi-e foame și somn fiindcă am dormit puțin, și nu prea am nimic prin frigider, mă duc să văd.
Nicu Covaci?
2:02 They made a huge amount of dust in the parking lot by the curbs and around the car and they threw some sawdust next to hidrant. Forgot to take a picture, went and vacuumed, by the time the bag was full a guy with a small kid making a big noise came real close getting in the dust. There is still some left, i will take some pictures.
Ok i saw one more in front of the next apartment which is about the same size ad the one at the hydrant was. At the hydrant, the color is the same as the soil, thus hard to see from above. Massive amounts of dust is coming inside, from somewhere, but not from me vacuuming. I used a micro filtration bag.
If i don't go to pick that dust, next Wednesday it will be blown on the buildings by the mowers or if it rains it will get embedded in the grass.
Parking spots after vacuuming (forgot to take picture before).
3:13 Fourth picture above amounted to 3 bags of 5 pounds each of wet sawdust. Some of it was destined to blow on the building Wednesday and some to ferment on the ground all witer long.
8:52 Got tired of tightening extra connectors of my own design at every trip. But when those get loose, i start having trouble especial with direction at highway speed because voltage for EPS (Electric Power Steering) fluctuates slightly, also got vibrations at the engine, lifter noises and poorer mpg. Today i went and cleaned with alcohol the threads, put the bolts back and added some epoxy adhesive. As you can see in the picture, only the thread made with the bolt itself at the bottom of the hole is actually holding, and that one is also not using the whole surface for contact, but only a percentage. I put some adhesive on top to prevent unscrewing from vibrations and contaminants including oxygen that oxidizes lead to get in. However, after two years of trials today for the first time a (good) idea came to me and that is to use metal based conductive adhesive in the thread which i should do if this isn't holding.
10:24 Inganare. La pioggia, Gigliola. Capcane în trafic.
