În răspuns la http://hydepark.ro/articol/articol/despre-cultul-lui-ceausescu-elefantiazisul-servilismului-507.html
Nu pot să scriu asta ca un comentariu în acel Hyde Park românesc (http://hydepark.ro/) că nu ştim cine/dacă ne aude sau ne citeşte. Şi s-ar putea să iasă chiar mai lung decât un comentariu.
Deci să trecem la treburi serioase, dimineaţa, cu mintea limpede şi anima goală, dacă ne ajută glicemia şi mai lasă vecinii(le) uşile din trântit. Ok, cea cu Mercedesul a plecat, în scârţâit de curea de alternator. Mai e Jeepul şi după aia e linişte.
Mi-am notat în vocabular cuvintele neştiute din articol, din care unul îmi stăruie în memorie. Din alea care îţi pun de obicei piedică în elanul gândirii într-un text. Ubicuu. L-am auzit şi pe la noi. Gata, pe ăsta îl caut în dicţionar. Un alt cuvânt pentru omniprezent. O fi vreo nuanţă acolo dar nu avem timp.
Începusem ieri să scriu într-un comentariu. M-am gândit la chestia asta mai demult. Cândva, în şcoala generală, ne-au învăţat despre inducţia matematică. La şiruri. Deci pui o ipoteză şi o verifici pe următorul termen. Cred că pentru oameni disperaţi, care nu mai au altă şansă, se poate încerca şi la istorie.
Când nu mai putem descâlci ce au făcut înaintaşii noştri, nu de alta, dar ca să nu o repetăm, vorba înţeleptului. Ca să ieşim din ciclu. Când nu vrea să ne spună nimeni nimic.
A şi să nu uit. Apropo de cuvinte. Ele pot să ne spună multe despre trecut. Din etimologia unui cuvânt (nu) poţi rupe istoria formării lui. Într-o zi când nu aveam ceva mai bun de făcut m-am uitat prin dicţionare. Acu este google translate şi ne ajută el. Oare nimeni, chiar nimeni nu a avut nimic de spus până acum despre etimologia numelui fostului omniprezent? Atât de omniprezent că ni s-au saturat creierele la toţi, numele lui devenise un cuvânt comun care a săpat cărări adânci prin creţii creierilor noştri şi aşa aburiţi şi nu s-a mai gândit nimeni la ciudăţenie. Dar cei din lumea liberă nu s-au gândit?
Ia să scoatem şi spell check-ul automat că se blochează cursorul. Gata.
çavuş http://translate.google.com/#tr|ro|%C3%A7avu%C5%9F = sergent, se pronunţă ceauş pentru cei ce nu vor să clicăie
nu ne putem abţine aici să aducem în atenţie şi alte câteva cuvinte turceşti dacă tot eram la google translate
başçavuş http://translate.google.com/#tr|en|ba%C5%9F%C3%A7avu%C5%9F = sergent major
Yüzbaşı http://translate.google.com/#tr|ro|y%C3%BCzba%C5%9F%C4%B1 = căpitan
manì. http://dexonline.ro/definitie/manea (ăsta nu era în google translate dar ne bazăm puţin acu şi pe http://dexonline.ro.
şi e o listă întreagă de grade din armata turcă care au ca rădăcină cuvântul çavuş, iar baş (LOL) înseamnă ceva ca şef in turcă! (Unde întoarcem capul dăm iar peste politică, nu se poate fără ea)
Gata nu vă speriaţi nu vreau să învăţăm aici împreună limba turcă ca Iorga de la Bucureşti la Giurgiu. Dar cred că v-aţi făcut o idee de ce vreau să spun. O listă mai lungă, de vreo 400 de cuvinte, o voi pune într-o postare separată, chiar uitasem, o am undeva, după un query pe site-ul http://dexonline.ro. Da, @400 de cuvinte din fondul lexical de bază românesc provine din turcă, cam cât din slavă etc.
Cu toate că numele mic al ubicuului a fost Nicolae, care e grecesc, chiar foarte comun în Grecia LOL de câte ori aud numele ăsta îmi aduc aminte de replica din film: ”Taki, Sophie, Kari, Nick, Nick, Nick, Nick, Nick, Nick, Nick, uh, Nikki, and I am Gus” Hă hă hă hă hă https://www.youtube.com/watch?v=_dyujnqFuBo iar numele lui ta-su a fost Andruţă, clar grec, da să nu uităm că şi grecii au fost sub turci, chiar puţin mai mult şi mai aproape decât noi.
Deci aplicând metoda inductivă cu aceste nume în gând şi gândindu-ne că Imperiul Otoman se mai chema şi Sublima Poartă, mai gândindu-ne că poate aceste nume chiar sunt nişte simboluri subliminale similare cu cele folosite de masonerie, dar întoarse pe dos, către vechiul răsărit, hai să construim ipoteza.
Comunismul în România la început a fost clar, ocupaţie, dar după aia, de ce nu, reciclat de locali şi folosit pe post de limbă de ceas pe care o întorci înapoi cu vreun secol şi încerci să restaurezi vechea ordine atât de înrădăcinată pe tulpina culturii româneşti, facând asta sub perdeaua prăfuită a dictaturii, după marea curăţenie făcută deja de sovietici.
Oare aşa o fi fost şi la ruşi, cu Stalin după Lenin?
Postarea domnului sus linkat m-a luat înainte, aveam două postări de scris despre chestia asta, una despre influenţa limbii turce în limba română şi alta despre originea comunismului. Asta sunt eu, nu mă pot abţine, bunicul meu îmi reproşa mereu că sunt nerăbdător. Dar am răbdat destul...
Şi oricum, articole/postări despre originea comunismului se scriu tot timpul în România, de 20 ani.
Deci uitându-ne la articol, (apropo, ”sursa puterii" nu era monolitul de partid ci armata de ocupaţie şi după aia securitatea). Conform ipotezei mele, ”moştenirea leninistă” normal, nu mai trebuia căci oricum nu mai vroiau ei să facă comunismul ci alte chestii totalitare. Normal că cei din lista deviaţioniştilor au fost eliminaţi fiindcă ei poate au fost comunişti (nu vreau să dezbat prea mult, toată lumea ştie că comunismul e o fomă de masonism). Dar cel mai bine verifică ipoteza mea fraza ”Ritualuri bizantine de glorificare erau astfel contopite cu pretenţii de ortodoxie marxist-leninista”. QED, nici nu mai merg mai departe.
Pentru cei cărora ce am scris mai sus le va suna a politică, am mai scris aceleaşi chestii cu ani în urmă, poate nu sintetizate astfel, în multe emailuri pe la prieteni.
3 comments:
BĂȘCĂLÍE s. f. (Arg. și fam.; în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie sau a face bășcălie (de cineva) = a-și bate joc (de cineva), a face de râs pe cineva. – Et. nec.
http://dexonline.ro/definitie/b%C4%83%C8%99c%C4%83lie
Ok DEX spune că etimologie necunoscută, eu propun etimologia baş din turcă şi καλη din greacă. Probabil combinaţia a existat cândva în Balcani într-o regiune etnică greco-turcă şi a aterizat la noi dispărând de acolo sau poate încă mai există sau a apărut chiar la noi că doar au existat destule oportunităţi. Eu înclin să cred că a apărut la noi.
Τι καλός!
Başçavuş-ii au adus noile generaţii ale României într-o stare semiliterată, le-a exilat, înstrăinat, cu un singur scop şi anume acela de a demonstra cum se poate tâmpi populaţia unei ţări dacă este nevoie.
Post a Comment
Friendly comments welcome
Note: Only a member of this blog may post a comment.