Smooth Operator, Kiss Of Life, etc.

În toamna lui 95, o vreme plină de speranţe şi coincidenţe în care nu credeam, conduceam maşina pe ploaie, pe Burnside, dincolo de centrul Portland-ului, spre Gresham. Mergeam la un tip Pit Mann sau Peter Man sau cum s-o fi scriind, un român neamţ din Ardeal care mai repara maşini acasă în garaj, pe strada 200 şi ceva. Eu credeam că maşina are ceva şi mai credeam că el poate să o repare.

(Chiar cu maşina aia în ianuarie 96 am condus odată pe autostradă cu furtunul de la pompa de benzină spart şi am lăsat o dară de benzină lungă probabil de zeci de km.)

Pe atunci lucram la Sheridan Fruit Company, schimbul 2, ca box boy, ţin minte că mă puneau să număr şi sticlele şi can-urile de băuturi pe care le aducea oamenii străzii, în saci, împuţite.

În spate era o clădire cu intrare cu cifru unde intrau şi ieşeau tot felul de persoane, cineva la un moemnt dat mi-a spus că acolo a fost biserică satanistă, dar nu ştiu sigur, iar preotul lor, un tip îmbrăcat mai mult în negru care călca săltat, venea şi cumpăra alimente de la noi. Ţin minte odată a venit cu girlfriend-ul, o tipă îmbrăcată în negru cu părul vopsit alb şi eu eram în genunchi aşezam nişte cutii de coserve pe un raft de jos iar el stătea lângă mine şi se uita în gol.

Deci conduceam pe Burnside, spre Gresham.

La radio doi DJ-ei se certau de la cum se pronunţă Sade care era la mare modă pe atunci. Până la urmă au ajuns la concluzia că se pronunţă şade, exact ca în româneşte. Ţin minte că m-a frapat.