Cuvinte

Nimănui nu i-ar veni uşor să scrie ce urmează. Dar fiindcă nu există altă soluţie şi trebuie luate măsuri - cel puţin dacă România vrea să aibă o alură internaţională, cu cât mai repede cu atât mai bine. Nu ştiu cât ar dura să se marginalizeze şi elimine treptat nişte cuvinte din limba română, dar altă soluţie nu este. Mai mult ca sigur că aceste cuvinte au fost aduse de la periferia în centrul lexicului român în ultimii 50-100 ani. Dacă mai faceţi şi clic pe cuvintele în albastru veţi înţelege şi mai bine decât am încercat să explic eu de ce.

Pentru cei ce nu înţeleg că un cuvânt poate apare şi dispare într-o limbă, printre primele exemple de mai jos (exemplele, de altfel sunt în ordine alfabetică) este un exemplu de cuvânt care a fost anterior un termen de specialitate (demenţial) şi acum a câştigat statut de cuvânt foarte folosit, statut câştigat foarte recent.

crap - nume de peşte în română, din bulgarul krap. După cum în româneşte tot ce e ca un dulap alb, are uşă şi ţine frig înăuntru se numeşte frigider, cuvânt care aminteşte de frigid-aire (nici o aluzie trecutelor din viaţa mea şi unele chiar prezente încă doamne şi domnişoare), sintagmă însuşită, aţi ghicit, da, de o corporaţie, care a pus copyright pe încă o expresie; în engleză, crap vine de la crapper, care, aţi ghicit din nou, a fost nume de inventator şi apoi de firmă. (LOL, mă gândeam acum, la peşte în română, al doilea sens este... ştiţi voi...)

cum - să nu mai zic că de-acum tot românul cu internet ştie.

curcubeu - etimologie necunoscută, pare un cuvânt compus, să ne spună istoricii lingviști de unde dreaq mai vine în română că eu nu găsesc nimic. LOL ce coincidenţă... beu e aşa dracula iar dacă îi mai adaugi o singură literă devine beau care în engleză înseamnă amant masculin iar cu altă literă adăugată devine iarăşi belu.

demenţial - nu a fost modificat dar intens promovat cu înţeles de super. La fel şi bestial, de belea, etc. Apropo, să nu uităm de cimitirul Belu, o denumire mult mai veche, şi dacă tot veni vorba de cimitire, să amintim aici şi Ghencea, nume ce provine din limba turcă, inconfortabil de aproape de toponimia biblică Gheena care provine din ebraicul גיהינום, Geh-heh-nom sau chiar de cuvântul românesc ghenă.

domn - Cred că e singura limbă în care se foloseşte acelaşi cuvânt - interschimbabil - cu D pentru Dumnezeu ca şi cu d pentru formula de politeţe. Mai este lord în engleză, dar sunt foarte puţini cei care au acest titlu. În România toţi sunt domni, domnişoare şi doamne. Mai este şi expresia "vai doamne!" sau simplu "doamne!" care poate arăta mirare într-o conversaţie, care poate confuza mult pe un neobişnuit cu limba română fiindcă este o exprimare la persoana a 2-a care poate fi confundată cu partenerul de conversaţie. Interesant de menţionat că pe vremea dictaturii, adică vreo 50 de ani cuvântul domn nu a mai fost folosit decât în biserici, cu D mare şi reintrodus glorios în vorbirea curentă odată cu recâştigarea statutului de democraţie. Astfel dictatura are încă o notă bună, de nefolosire a acestui cuvânt. Deci un exemplu, mai singular, de cuvânt folosit în această formă începând într-o perioadă cred eu modernă, dispărut brusc 50 ani şi iar apărut. Deci se poate renunţa la un cuvânt, asta am vrut să spun.

drag - dar îl evocă şi pe ştiţi voi cine.

duş - chiar nu am reuşit să înţeleg niciodată de ce acest cuvânt care este acelaşi la pronunţare şi înţeles cu cel din franceză, a deviat aşa de mult de la înţeles în engleză, împreună cu multe alelele. (asta este şi o problemă franco-engleză, care la noi putea fi evitată la alegerea şi promovarea neologismelor.) Pentru cei ce nu ştiu, hai să menţionez aici în treacăt că a existat aşa ceva, mai ales într-o cultură centralizată, unde cei de sus făceau trendul pe vremea când numai ei aveau contact cu lumea.

fac - fiindcă se pronunţă ca fuck (aveam un coleg la AVX american care învăţase faza de la alţi "colegi români" (acum ştiu că de fapt erau personaje) şi din când mă întreba, cu gura până la urechi: ce faci George?)

iubit = ubit - în engleză pentru acest scop se foloseşte boy-friend sau girl-friend, în română a fost prieten, dar a fost marginalizat mai ales de presă, mai ales în ultimii ani. Cuvântul prieten în română are origine sanscrită sau proto-sanscrită, la fel ca multe altele - situaţie unică între celelalte limbi indo-europene - cu rădăcina pri, care în sanscrită înseamnă plăcut, şi a mai dat în română verbul a prii.

mici - prea aproape de "cei mici", (the little ones). Forma lor, cam dubioasă. Românii, aduşi la adicţie, era una din puţinele delicatese sub dictatură. Aduşi în atenţie internaţională prin recentul scandal - artificial de altfel, sunt atâtea produse gen sărăţele, covrigei (pretzels), biscuiţi digestivi, etc. care au bicarbonat în reţetă. De altfel foarte asemănători la reţetă şi preparare cu burgers.

mitici sau mitici, cu accent pe primul i sau al doilea?

odor

poop - recent intrat în "lexiconul" românesc, este folosit peste tot în relaţiile on-line.

ţeapă - intens promovat, folosit şi în media, de persoane cu şcoală, prea aproape de personajul mitic pentru a nu deranja.

Dragoş - pe aproape de dragon.

Gheorghe - vechi nume românesc care provine din limba greacă, Γεώργιος, cu ruda lui Джордж în rusă, Giorgio în italiană, dar şi Georges şi George în franceză şi engleză. Ortografia curentă provine din "europenizare", în română nu e mare diferenţă de pronunţare dacă se scrie Gheorghe sau Ghiorghi.

Coincidenţă nefericită cu ascendenţa cuvântului gay, care de la blajinul înţeles de vesel, de la începutul secolului, la ce a ajuns acum, prin promoţie sălbatică. Un cuvânt bine definit şi cu înţeles clar în limba engleză pentru sute de ani a fost deturnat prin mijloace artificiale, greu de înţeles pentru omul de rând şi chiar lingvişti amatori. Profesioniştii ştiu. Mi s-a cerut de multe ori, la mişto, să spun cum se scrie şi se pronunţă numele meu în română, de către vorbitori de limbă engleză şi am fost nevoit să le explic, iar ei se făceau că nu înţeleg exact şi repetau, gay-or-gay?, iar eu exasperat, spuneam yeah, right..., fiindcă Gheorghe e numele meu înscris pe acte. Apropo, şi cuvântul homosexual are o etimologie forţată şi abuzivă începând cu engleza, am mai scris.

Gigi - e şi mai naşpa fiindcă în America e nume de femeie.

Iaşi - până nu demult localitatea se numea Eşi sau Ieşi (dulcele târg al Ieşilor, Creangă). 

Ion - care în engleză se pronunţă la fel ca ion, pozitiv sau negativ, mai mult negativ prin promoţia mărcii de maşină Saturn Ion. Saturn este zeul care îşi mănâncă singur copiii şi are un nume şi pronunţie în engleză foarte aproape de Satan. Ion este un cuvânt care apare şi pe la icoanele sataniştilor, nu ştiu exact de ce. A nu se confunda cu Ioan, un nume mult întâlnit în Biblie, au fost nişte personaje prin anturajul meu cu numele Ioan, pentru a scoate diferenţa la suprafaţă. I on se pronunţă identic şi denotă egoismul şi excitarea, iar eye on supraveghere, urmărire sau hipnotizare. Ion în engleză se pronunţă aproape la fel a iron care este o componentă a sângelui. Mai evocă şi cuvinte lion şi Zion.

Liviu - fiindcă se pronunţă aproape la fel ca live you, leave you dar cel mai aproape cuvânt în engleză este livid.

mă rog - folosit în conversaţie cu înţeles de whatever. Nu mă pot gândi la un echivalent în română acum. Nimeni nu înţelege logica acestei expresii folosită de multe ori în conversaţii pentru o pauză, sau a sublinia o lipsă de motivaţie sau o motivaţie a unei acţiuni. Tocmai această lipsă totală de logică îi dă celui neobişnuit cu expresia un sens blasfemic, pentru cei ce ştiu ce înseamnă aceasta.

Nicu - seamănă prea mult cu neck you. (Cine a fost Nicolaus Olahus?).

Vlad - ce să mai spun de ăsta.

Există o campanie pe plan mondial de a modifica cuvinte sau înţelesul cuvintelor pentru a servi scopurile unora şi nu neapărat pe termen scurt. Această campanie are loc concomitent în mai multe limbi din care ce ştiu eu sigur, engleza şi româna.

- lista este mult mai lungă, acestea scrise deja sunt cele mai importante.

Lingviştii, mai ales cei români nu se pot implica fiindcă au fost de mult cumpăraţi cu bucata sau şantajaţi. Mai apare câte un ziarist nou şi face pe eroul cu câte un articol, dar este terminat imediat.