Tuesday, May 28, 2013

Cornel Nistorescu

În timpul şi chiar dinaintea vizitei mele sociale devenită aproape zilnică la Fry's in Wilsonville (azi am fost să mă uit să văd dacă nu pot să schimb televizorul meu de 40 inci Sony Bravia S ceva pe care am dat parcă 1200 dolari în 2008 şi căruia îi trebuie 16 secunde să se booteze, (poate că într-o viaţă anterioară a fost computer), şi a fost şi defect după 3 luni dar l-am reparat eu) mi s-a părut că am văzut o faţă de prin publicaţii româneşti on-line, chiar pe stradă am şofat f aproape de maşina aia neagră în care era şi se ştergea de truck-ul meu alb.

Bine nu toţi cei care au numele Cornel au figură de neamţ nici toţi cei pe care îi cheamă Nistor (escu) au vagi trăsături latine deci e posibil să mă înşel. Deşi văd că devine o modă din ce în ce mai frecventă ca eu să văd pe aici neaşteptate feţe de caractonime din România.

Accidental, "Cornel Nistorescu" i-a muştruluit, într-un prea târziu pe toţi politicienii români, cam cum ar fi când se trage o cortină, în pauză peste reality show-ul politicii româneşti, cu actori reali, sufleuri electronici şi cu media care mai şi tândăleşte totul.

Mă rog. Poate nu era el, mai ales că tipul din magazin, fiind vizibil integrat în show, care azi a avut protagonişti şi nişte asiatici senini şi un mai vechi nerd zâmbitor, mi-a întors spatele când am trecut pe lângă el.

Dar toate aceste precipitări din ultimul timp îmi amintesc de afirmaţia, greu de reprodus, a unei frumoase publiciste cu nume de hoţ, că în România chiar de ar veni Mesia acu, nu s-ar mai putea face nimic.

Din păcate românii nu pe Mesia îl aşteaptă, (mulţi nici nu ştiu cui aparţine acest nume) ci mereu văd că se roagă să le vină Vlad Ţepeş înapoi să-i salveze iar de turci care în ciuda Hellywood-ului, al lui Eminescu şi a zvonurilor învăţate la ora de istorie, că la Târgovişte ar fi găsit un cadavru de câine în locul lui în mormânt, e mort de vreo 500 ani. Şi probabil că multe din ce se prea spune despre el sunt doar legende inventate de duşmani.

2 comments:

George Ion said...

Era prin 92 sau 93. Am mers la Iaşi la Catedră. (Maşini Unelte, Mecanică) (Locul unde am petrecut mult timp în anul 4 şi 5 pe lângă un calc Independent (clonă PDP-11) I-100, dintre primele tipuri). Apăruseră deja pe pe acolo nişte PC-uri şi eu am stat puţin de vorbă cu dl.Vasile Lică Orhei. Programator la catedră. Şef de promoţie la AC cu vreo 10 ani în urmă.

Mi-am exprimat ideea că mi-ar place să mă bag în jurnalism.

Dar d-lui mi-a spus că pentru asta e nevoie de resurse, oameni, etc. Mi-a spus că îl cunoaşte pe Cornel Nistorescu. Pe atunci toate numele din jurnalistica Românească ce erau cât de cât cunoscute pentru mine erau echivalente cu Sisif.

Totul părea că nu se mişcă din loc.

Eu i-am spus că m-ar interesa acel tip de jurnalism unde citim ce scriu alţii şi desfiinţăm sau completăm ce nu au văzut ei din datele publicate.

Ei bine acum totul s-a mişcat din loc şi a devenit cam fluid. Milioane de români peste graniţă, etc. Eu în Oregon, SUA, domnul Orhei în Vancouver, BC.

Lumea merge şi studiază în alte părţi ştiinţa comunicării, care eu din ce văd că se scrie înseamnă mai mult cum să bagi subliminale despre lucruri reale în chestii emoţionale. Bine şi aşa căci dacă avem această cheie ghicim care sunt fazele importante.

Oare oare cum se numeşte acel tip de jurnalism pe care îl visam eu în 92?

George Ion said...

Azi știu cine e Cornel Nistorescu, e Cornel Constantiniu, am o bănuială și cine este Likă Orhei (tipul ăla care a murit, primul soț al lui Carole King, care la rândul ei seamănă cu Caroline, una din adminstratoarele de la Sussex Village Apartments. Cealaltă seamănă cu tipa aia de la Fleetwood Mac, Christine McVie, mai erau și alții dar altă dată...

Post a Comment

Friendly comments welcome

Note: Only a member of this blog may post a comment.