Primele două legi înrămate imediat mai jos au ceva comun. Modifică legea 3/2000. Toate trei legile înrămate în această postare au în titlu cuvântul referendum şi sunt legi inutile care (re)definesc referendumul în România prin introducerea referendumului local, păstrarea referendumui "clasic" sau normal așa cum au fost toate până acum doar pentru demiterea președintelui, cu aprobarea a 50% din electorat și al altui tip, mai special, pentru toate celelalte inițiative posibile în Constituție, care pot include și modificare Constituției, cu prezența de numai 30% și aprobarea a numai 25% din electorat.
Împreună, legile 3/2000 și 341/2013 crează posibilitatea dezmembrării României legal, prin referendum.
Legea 341/2013, care este neconstituționala dar promulgată şi pe care eu o numesc legea prăpastiei, modifică Articolul 5 Alineatul (2) din legea 3/2000 și spune că prezența minimă necesară la referendum începând din 16 decembrie 2014 este de 30% din alegători "(2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente" şi adaugă Alineatul (3) "Rezultatul referendumului este validat dacă opțiunile valabil exprimate reprezintă cel puţin 25% din cei înscrişi pe listele electorale permanent".
Adică numai 25% din cetățenii cu drept de vot trebuie să spună da pentru validarea unui referendum, la o prezență de numai 30%. Această lege intră în vigoare pe 16 decembrie 2014. Această lege a fost inițiată de un grup de deputați PSD în frunte cu Valeriu Zgonea. Această lege a avut două sesizări la CCR din care numai uneia, cea a lui Băsescu, pe niște probleme imaginare, i s-a dat răspuns bineînțeles negativ.
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=13300
Legea 3/2000 definește referendumul local și două tipuri diferite de referendum din care unul separat pentru demiterea președintelui și a fost inițiată de un grup de parlamentari în frunte cu Adrian Năstase.
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=341
Legea 62/2012 confirmă Articolul 10 din Legea 3/2000 "Art. 10. - Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale" și păstrează tipul de referendum pentru demiterea președintelui adică spune că demiterea președintelui prin referendum la iniţiativa Parlamentului se face cu votul a jumătate +1 din alegători.
Diferenţă de 25%. Nu există nici o altă lege care să reglementeze alte tipuri de referendum până în 16 decembrie 2014 în afară de Legea 3/2000. Începând de la acea dată, cele două legi vor coexista, existând două legi pentru două tipuri de referendumuri deoarece în Legea 341/2013 nu este un articol care să abroge Articolul Unic Alineatul (1) din Legea 62 din 2012.
Prezentul, şi după jurământ viitorul preşedinte, va putea chema românii la referendum şi obţine un rezultat dacă 30% din alegători se prezintă şi 25% spun da, dar parlamentul, conform unei posibile aplicări selective a Legii 62 din 2012 ar putea avea nevoie de 50% din alegători să spună da pentru demiterea președintelui!
Legea 341 din 16 decembrie 2013
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?nr=341&an=2013
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=13300
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/F1097217781/pr159_13.pdf
Legea 62/2012
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=109942&frame=0
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2009/pr499_09.pdf
Legea 3/2000
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=23809&frame=0
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=22286
3 comments:
De fapt stau şi mă gândesc acum, toată agitaţia despre neconstiuţionalitatea legii 341/2013 a fost prost centrată. Băsescu a sesizat Curtea pe suveranitate, eu m-am gândit şi încă mă gândesc că încalcă Art.1 Alineat.1 din Consituţie, partea despre indivizibiliate, dar nimeni nu a spus că se suprapune la unele articole peste Legea 62/2012 deci 3/2000 pe care nu le abrogă. La câţi jurişti are parlamentul, Curtea Constiuţională, Preşedintele, însuşi Primul Ministru - fost procuror - e de mirare.
Aceast lege 3/2000 a ceat pentru prima dată bazele juridice ale existenţei a două tipuri de referendum în România în două articole diferite. Deşi în aceste două articole cele două tipuri de referendum erau semantic definite în mod diferit, ele pe atunci erau juridic identice. Dar în timp s-au ramificat în două legi diferite, cele de mai sus care au pornit la început ca şi OUG-uri nelegale, neconstituţionale, guvernul nefiind abilitat să dea ordonanţe în zona constiuţională a legilor organice şi care nu trebuiau aprobate de parlament. De asemenea nici unul din aceste două articole nu este necesar şi constituţional deoarce Constiuţia nu prevede legi care să re-definească un referendum.
Art. 5. - (2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.
Art. 10. - Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=341
Initiator: 6 deputati+senatori, din care:
deputati - PDSR: Afrăsinei Viorica, Bara Radu Liviu, Gaspar Acsinte, Năstase Adrian
senatori - PDSR: Cozmâncă Octav, Predescu Ion
Toate acestea definesc eforturi coordonate cu planuri pe termen foarte lung.
Toate aceste manevre au fost posibile datorită însuși modului cum a fost creată legea 3/2000. Sunt două alineate din două articole, 5 (2) şi 10 care stabilesc separat majorități necesare pentru cele două tipuri de referendumuri. Legea a fost apoi "întârită" prin 62/2012 cu un alineat identic, creând astfel o ramură a ei care a supraviețuit neobservată creării legii 341 din 2013 care "a uitat" s-o abroge. Bine cred că au fost mulţi care şi-au ţinut respiraţia până la semnarea ei în mod simbolic de către Băsescu pe 14 decembrie 2013 şi publicarea în Monitorul Oficial pe 16, la aniversarea începutului revoluţiei de la Timişoara.
Post a Comment
Friendly comments welcome
Note: Only a member of this blog may post a comment.