Romania, terra mia

Armano. Parcă așa îl chema pe casierul italian de la WinCo. 1997. Pe atunci WinCo se numea Cub Foods (atenție, cub nu înseamnă cube cum am crezut eu mai mulți ani, înseamnă pui de felină, ca de exmplu lei, tigri etc.) pentru că avea înăuntru din loc în loc pe rafturile cu alimente tot felul de animale de pluș cam jumătate de mărime naturală, tigri, lei, maimuțe. Nu prea înalt, solid, bine peste 50, zâmbitor. Nu mai știu cum am intrat în vorbă cu el. De câte ori mă vedea, îmi zicea "Romania, terra mia!". În mintea mea veșnic amorțită din perioada aceea, se năștea de fiecare dată o întrebare. "Ma perché dice cosi?" "Non e che e la sua davvero, questo sta scherzando". Într-o zi când mintea mea era mai limpede decât de obicei, chiar i-am zis-o. Nu știu dacă după aceea l-am mai văzut. Faza a fost poate în jur de 2005.

Bine n-am să stau să scriu aici despre toate întâlnirile mele cu italieni. Începând poate cu italianul cu un fiat 500 verde care a venit la o Bobotează la Câmpulung împreună cu o rubedenie din Suceava, logodnica lui. Aveam vreo 10 ani cred deci era în 1970. A alunecat și a căzut în zăpadă iar bunicul i-a zis. "Cine cade de Bobotează se căsătorește până la Paști" sau așa ceva.

Despre aventura mea în Italia din 93 am mai scris http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/08/nel-mezzo-del-cerchio.html

"Deci prin mai 93, după sfaturile unei persoane din Focşani (ce sfaturi că a fost persuasiune) mi-am cumpărat un bilet la un târg de informatică din Viena, CeBIT sau aşa ceva. Cu gândul să încerc să trec în Italia."

Recent am stat o zi întreacă și m-am gândit la Alice. Tipa de la oficiul de calcul de la firma Canal-Siret unde am făcut primul meu program pe PC. Începând cu deplasarea la București împreună cu șeful de oficiu de unde le-am cumpărat 2 PC-uri. În 92 vara. Oops am dat peste altă coincidență. Țin minte ziua fiindcă s-a întâmplat ceva. Am auzit la radio când eram la București sau în mașină nu mai știu.

(Deci câteva luni, până în iarnă cred am lucrat la acel program. dBase IV. Pe șeful de oficiu îl chema Adrian Ion, același nume de familie ca al meu. Directorul, unul Dobrovolschi, care am auzit că a și fost arestat, când am început să citesc presa română pe internet. Contabilul șef, Linescu. Eu am ajuns acolo fiindcă aveam firmă de IT și eram asociat un un tip Angheluță, contabilul șef de la Direcția Apelor sau Regia Autonomă Apele Române din Bacău, cu care m-am asociat în timp ce lucram acolo la un program de salarii, pe minicalculatoare iar "Canalul" din Focșani era subordonat "Regiei" din Bacău.)

Deci Alice îmi formula, din mers, cerințele. Am proiectat programul pe structura pe care o aveam în minte a celui vechi și făceam corecții din mers.

Deci în ziua aceea, acu câteva săptămâni, mi-am da seama că Alice semăna cu Laura Pausini. Chiar avea soțul plecat în Italia, la Roma, și-mi spunea în fiecare zi că de ce nu plec și eu. Odată am privit-o chiar în față și i-am zis ceva de o șampanie. Cred că am fost inspirat de fața și atitudinea ei. M-a refuzat.

Spre sfârșit, am făcut un deal. Avea o colegă la o firmă de construcții vecină și mi-a zis că sunt interesați de programul acela. I-am promis un comision. M-am dus și în câteva zile le-am instalat și lor programul. Mi-a dat banii cash. Am mers cu Alice împreună într-un bloc în apropiere unde zicea ea că era apartamentul lui maică-sa. I-am numărat banii în hol, cred că era un salariu pe vremea aceea. (În toată perioada am făcut bani cât dacă aș fi avut același salariu ca nevastă-mea care era șefă de birou contabiliate la ELBAC, fost CPL). Alice m-a invitat la maică-sa în apartament, care nu era acasă. Nu am intrat. Dacă nu aveam grămada de bani (pe atunci cash-ul era stufos) din diplomat cred că aș fi intrat.

Despre alte persoane publice din România care seamănă cu italieni am mai scris.

Astăzi mi-am amintit de un detaliu din biografia lui Dragnea. (Liviu Dragnea seamănă cu un tip care l-am cunoscut în 1995 la Sheridan Fruit Co., Liviu (Simon) Gorea). La un moment dat prin 1997 a făcut un curs ceva la Ministerul de Interne în Italia. A fost înaintea exodului românesc în Italia. Mă gândeam să-i caut figura printre actorii italieni și am dat un Google Search. https://www.google.com/search?q=attori+italiani&es_sm=93&source=lnms&tbm=isch

De ce m-am gândit azi la Dragnea. Azi vroiam să iau o pauză. Am deschis iar Cațavencii. Fără să vreau, am văzut din nou ultima postare de pe blogul lui Simona Tache care este embeded in acel site. Din curiozitate am pus catavencii.ro pe www.robtex.com și mi-a dat un IP. Cu IP-ul m-am dus la ip2location.com/demo și am găsit firma care găzduiește catavencii.ro. Este Key Host SRL. Cu sediul social în Teleorman. De aia.

Văd că s-a schimbat rezultatul când caut actori italieni pe Google.

Deci iată actorii italieni care seamănă cu personaje VIP din România

Gușă: https://www.google.com/search?q=massimo+ghini&espv=2&biw=1215&bih=621&source=lnms&tbm=isch

https://www.youtube.com/watch?v=Q2o2HpoTG_g

Constantinescu: https://www.google.com/search?q=al+pacino&espv=2&biw=1215&bih=621&source=lnms&tbm=isch

Mantea: https://www.google.com/search?q=monica+bellucci&espv=2&biw=1215&bih=621&source=lnms&tbm=isch

http://youtu.be/SGK5zSS0WM4?t=4m54s

(Într-o versiune anterioară a acestei postări am scăpat ceva despre Radu Mazăre. Rămân la mai vechea mea idee că el seamănă cel mai bine cu actorul Tudor Aaron Istodor. La față, la voce, nu știu la înălțime. Da, știu că e cu vreo zece ani mai tânăr dar actorii de multe ori joacă personaje de vârste diferite. Există tipuri de machiaj și spray-uri care schimbă culoarea și accentuează ridurile.

Plus și această pasiune bizară care arată și oarecare pricepere profesională dar care să nu depășească un anumit punct, de a se costuma în personaje.

Dacă da, ar fi foarte ironic, fiindcă sus-numitul este evreu https://www.youtube.com/watch?v=yWzV09U6br0).