Orez cu mazăre

Rețetă de orez cu mazăre de post.

Mie mi-au trebuit mulți ani pentru a învăța să gătesc banalul orez (prin încercări și rateuri, repet, internetul nu era ce este azi) și am ajuns la un rezultat pe măsură. Motivația a fost bineînțeles perfecțiunea orezului gătit în restaurantele asiatice. Sunt multe metode de a găti orezul, aceasta mie mi se pare cea mai simplă.

Se folosește o oală mică de un litru din oțel cu fund gros și capac de sticlă. Nu am încercat cu altceva dar cred că e posibil. Capacul de sticlă păstrează mai multă căldură în interior (sticla este termoizolantă) deci necesită o mai puțină încălzire a fundului oalei și prin el se poate urmări cum fierbe, fiind transparent.

2 măsuri și jumătate de apă plată, una de orez. Se fierbe apa până dă în clocot și se adaugă orezul amestecând. Se dă focul la cea mai mică setare posibilă și se așteaptă să se oprească din clocotit mestecând din când în când. Se pune capacul și se reglează temperatura până când apa bolborosește abia vizibil și se pune timer-ul la 12 minute, după care se oprește și se mai lasă până se mai răcește iar orezul absoarbe toată apa, dacă mai este.

Se servește preferabil cu sos de soia (care este (foarte) sărat), după gust, de aceea eu nu pun sare la fiert.

Se poate păstra în frigider acoperit cu un capac 2-3 zile și se încălzește la microunde (stați la 2-3 metri distanță de cuptor când funcționează).

Eu prefer un tip de orez cu bobul rotund care se numește pearl (nu arborio care are bobul și mai mare dar nu are nici un gust). Angela preferă Jasmine care este aromat. Orezul brun, brown rice, este delicios, crocant și mai nutritiv dar ca regulă necesită timp dublu de fiert.

O pungă de mazăre congelată de la supermarket. Se pune într-o tigaie de făcut sosuri preferabil placată cu ceramică necolorată, cu capac, cu puțină apă și se dă la setarea maximă. După câteva minute, se reduce treptat focul pe măsură ce mazărea se dezgheață apoi se ajustează la o temperatură joasă spre medie. Atenție să nu rămâneți fără apă. Se înclină puțin tigaia pentru a urmări nivelul apei.

Capacul menține aburul în tigaie, care mai întâi dezgheață și apoi fierbe mazărea.

Este gata în aproximativ 15-20 minute de la început, sau când mazărea se încrețește sau până când devine comestibilă deci se poate găti în paralel cu orezul. Se pregătește separat ceapă prăjită cu sos de roșii (ca celebrul bulion dar mai subțire), condimente etc. sau se adaugă spre sfârșit ceapă tăiată ca pentru saute, puțin sos de roșii și condimente.

Pentru amestecat se folosește o paletă de nylon tare.

Orezul se mai poate servi cu legume congelate care se gătesc în mod similar ca mazărea mai sus dar fără alte adaosuri. Poate doar margarină la sfârșit, dar atenție, nu toată margarina este de post, citiți eticheta.

Merge bine și cu ciuperci, dar ciuperci nu am mai făcut de mult, am uitat să le fac și oricum le făceam cu smântână. Mare chestie. Speli bine ciupercile, le tai în forma preferată și le fierbi cu puțină apă în tigaie, adaugi niște ulei (în zilele cu dezlegare), ceapă și faci un sos din două linguri de făină.

A mi-am amintit. Merge bine și cu varză, combinația are aproape același gust ca și sarmalele. Varza se poate găti și fără ulei (am învățat asta când am uitat să adaug ulei). Jumătate de inch sau un cm jumate de apă pe fundul oalei cu fund de 1 cm, se adaugă toate ingredientele, începând cu varza tăiată fin și terminând cu ardei tăiați mărunt, ceapa, morcovul și sosul de roșii. La fel, capacul formează aburi în oală iar vaza și celelalte ingrediente fierb de fapt în aburi.

Curry, oregano, boia de ardei, piper, gata în 25 minute cu capac la foc mic, mestecați din când în când. Cu paleta de nylon.

O mâncare mai sățioasă de post este cartofii prăjiți însă necesită ulei dar se pot face la aburi dacă aveți mașină din aia de fiert în aburi. Se taie cartofii cu o chestie din aia de tăiat cartofi, se presară condimente, se amestecă și se pun la aburi cel puțin 25 minute.

Apropo eu și cartofii îi fierb cu capac într-un cm de apă. Cu puțină grijă, apa se va termina exact la sfârșitul fiertului. Marea majoritate fierb de fapt în aburi. Astfel, nu veți mai avea nimic de aruncat. Au un gust mai bun, asemănător cu cartofii copți.

Nu știu nici o rețetă cu brânză de soia (tofu) însă știu că are multă proteină, necesară în post, magneziu (adăugat sub formă de clorură pentru coagulare), cauză din care este laxativă și se poate tăia în cubulețe și adăuga la o supă de sfeclă sau ciorbă în general.

Iarna puteți folosi cuptorul oricât de mult fiindcă încălzește locuința la prețul gazului sau electricității, încălzirea principală pe termostat lucrând mai puțin. Dacă nu cumva aveți pompă de căldură care este mult mai eficientă decât o simplă rezistență electrică, (adică peste 250%, încălcând puțin legile termodinamicii).

Apropo. Strict vorbind, halvaua are resturi de ulei deci nu poate fi de post în afară de zilele cu dezlegare, la fel ca și orice produs de soia (sos, tofu), nuci și semințe care toate pot fi un bun înlocuitor de carne, sau chiar porumbul din una din rețetele de mai sus, care toate conțin, teoretic, ulei.