9:45 AM Citeam știrile. Îmi amintesc că înainte de a pleca în 95 cumpăram și citeam în fiecare zi România Liberă și Cotidianul, însetat de libertatea de informație. Nu mi-am dat seama că nu erau decât trucuri și derizoriu, ceva ce semăna vag cu ce am mai citit dinainte prin puținele publicații străine pe care am pus mâna.
Când eram elev (I-IV), în ultima oră din săptămână primeam presa. Toți eram abonați la ceva. Știință și Tehnică, Cutezătorii, Urzica. (La Magazin eram abonat acasă). Apoi făceam schimb. Mai vedeam ceva despre mașini, sateliți, mai știu eu ce. Râdeam la o caricatură, mă distram (puțin) cu ceva benzi desenate cu Mihai Viteazul. Însă erau chestii destul de clare, oneste, pe mintea mea.
În ultimii ani dinainte de 89 nu mai erau nici de astea. Tot ce puteai să vezi era tovarășul și tovarășa.
După 89. Pe același tip de hârtie igienică, din același tip de rotative au apărut niște publicații ciudate, pline de aforisme, simbolisme,
zvonuri și poze sexy. Era libertate. Petre Roman și Gelu Voican Voiculescu și mulți alți
clovni.
Au trecut atâția ani, oamenii au învățat să adapteze gargara ieftină și nesemnificativă din vest, dar cu ceva întârziere, de un deceniu două.
Nimicul poleit cu titluri, multe furtuni în multe pahare cu gargară. Dezvăluiri, răsturnări de situații și țâțe, foarte multe țâțe și craci, de femei cam triste de altfel. Puțin jenate de condiția lor ca să zic așa.
Toți muncind cu religiozitate la țesătura de minciuni care ne face această lume un iad iluzoriu,
maya.
E atât de dezolant să vezi
nimicul prinzând forme colorate și prezentat pe site-uri. Eu acum știind ce și cum, pur și simplu mi se face lehamite. Însă azi nu am văzut nici măcar vreo tâmpenie serioasă, ceva de care să mă pot lua. În ultimul timp oamenii le comit din ce în ce mai subtil, mai ferit, fiindcă știu că vin eu să-i tamponez.
Un titlu aici. Au făcut nemții un motor care merge cu aerul din
atmosferă. Dar dacă citești mai mult decât titlul și înțelegi, vezi că e vorba de un motor spațial care folosește puținele molecule de oxigen și azot prezente în orbitele sateliților (aceleași care îi și frânează puțin și îi fac să cadă până la urmă) care sunt acumulate și accelerate cu ajutorul electricității (provenită din panouri solare) pentru a obține un moment, ca orice motor cu reacție, ca acela inventat de
Coandă.
Singura chestie e că dacă am căutat ca să mă
lămuresc, articolul fiind scris în termeni vagi, prea puțin științifici, prea aiuritor, la fel ca majoritatea, care au ca scop deliberat confuzarea tineretului am văzut că articolul apăruse în 2018, și că motorul mai avea și un rezervor de gaz convențional care s-a terminat. ESA și nici un cuvânt despre Germania.
Mai jos în pagină apărea o poză cu Iohannis
Totenkopf, la biserică.
10:30 Vreun motiv de bucurie?
11:20 Oare să fie
din cauza fazei cu botnița (un fel de trade
mark românesc) sau aia cu sacul de plastic negru? Parcă mai făcuse niște
chestii dar am uitat.
02.jpg)
