6 August 1995, New York. Am venit cu cursa Tarom din acea zi, şi lângă terminalul din aeroport tocmai parcase la terminalul următor o pasăre zveltă şi majestoasă, un Concorde. Am stat trei ore la imigraţie (şi din cauza scandalului fantastic făcut de un român care venise din Canada şi nu avea acte şi se certa cu ăia pe acolo, poate mai mult de o oră) după care m-am dus la o proaspătă cunoştinţă de-a noastră în Flushing Queens (ne-a dat adresa cineva din România). Am vorbit la telefon cu Iulian Mârţ, fostul meu coleg din Bacău, atunci în Oregon, destinaţia noastră finală. Aveam 600 de dolari, nu ştiam cum să cumpăr repede două bilete ieftine de avion şi ne-a sfătuit să luam Greyhound-ul. Nici o problemă, doar citisem cartea lui Romulus Rusan. Din care însă nu îmi mai amintesc nimic.
Deci a doua zi am luat un taxi şi ne-am dus la staţia Greyhound din Manhattan cred. Casiera s-a uitat la mine ca la o fantomă când i-am cerut bilete pentru Oregon. 160 dolari pentru două. Am luat multe sandwich-uri de la o tonetă. Şi ăla se uita ciudat la mine. Nu ştiam de câte ori va opri autobuzul şi unde, etc. 8 şoferi, 5 autobuze, 3 nopţi. Pe 10 August eram în Salem, Oregon. Veronica (soţia lui Iulian) ne aştepta şi m-a îmbrăţişat uşor şi mi-a şoptit la ureche... Gigi, Gigi... (cu un ton ce sugera... ce te-aşteaptă pe tine pe aici...)
Nu ştiu cred că a fost a doua noapte în Greyhound. Toată lumea dormea în afară de mine (eram pe la mijloc), şi un negru din spatele şoferului. Nu cred că era nici o altă maşină pe autostradă. La un moment dat autocarul a părăsit banda din stânga şi a început să iasă spre refugiul din stânga lat cât banda, apropiindu-se de parapet. Negrul l-a bătut uşor pe umăr pe şoferul care adormise. Acesta s-a trezit şi a adus maşina înapoi pe bandă. După care a început să râdă! M-a şocat atunci atitudinea lui, faptul că nimeni nu a spus nimic, nu a oprit, de aceea nici nu mai ţin minte locul şi data exactă.
31 August 1997
http://en.wikipedia.org/wiki/Death_of_Diana,_Princess_of_Wales
Şofer cu urme de anti-depresante şi anti-psihotice, dar urme nu cantităţi. A accelerat ca să scape de paparazzi. Flash-uri. Dacă printre paparazzi era o maşină cu un şofer care mai ştia câte ceva? Am văzut accidente la curse provocate de şoferi care nu au păţit nimic.
Primăvară-vară 1998. Tocmai îmi luasem camionetă. Tracţiune numai spate. Mergeam pe Hwy 26 la ieşirea din downtown Portland spre Beaverton. Am trecut prin tunel şi la ieşire ploua. Nu plouase de mult timp şi ploaia s-a amestecat cu resturile invizibile de ulei de pe drum. Am fost distras de ceva, o altă maşină care mergea repede, nu mai ştiu. La ieşirea din tunel am accelerat la deal fără să mă gândesc. Roţile din spate au derapat pe pavajul ud şi am pierdut controlul. Am început să oscilez stânga dreapta. Am ridicat piciorul de pe accelerator şi după câteva oscilaţii m-am redresat. Aveam în jur de 100 kmh.
3 iulie 2004. Mergeam de la Suceava spre sud într-un autocar Volvo nou nouţ al Atlassib. La un moment în jur de Roman s-a
băgat în faţă o maşină am impresia că tot Volvo. Noaptea pe şoseaua cu
două benzi nu mai era nimeni. A frânat brusc. A frânat şi şoferul
autocarului şi s-a oprit la bara lui. Am crezut că sunt ceva hoţi la
drumul mare care vroiau să prade autocarul. Dar nu, a pornit. A pornit
şi şoferul autocarului. Când a atins viteza normală de mers (eram "în localitate"), cel din
faţă iar a frânat brusc. Faza s-a repetat de vreo 5 ori după care cel
cu maşina a plecat. Nu cred că ar fi putut provoca un accident major, dar
cred că a vrut să facă unul prin care să ne întrerupă drumul acolo.
http://en.wikipedia.org/wiki/Sierre_coach_crash
13 Martie 2012 lângă
Sierre, Elveţia. Un autocar plin de copii venea de la un weekend de ski în
Elveţia. Autocarul mergea pe o bandă care se termina într-un zid de
beton. Şoferii sunt morţi şi nu pot să ne mai spună nimic. Nu a depăşit
viteza, şoferul nu era băut sau sub alte influenţe şi nu a avut atac de
inimă. Dar din fotografia inclusă mai sus, nu se poate trage decât o
singură concluzie. O maşină a apărut în stânga lui, şi nu a mai putut să
schimbe banda. O maşină cu un şofer cascador ca cel de la Roman din situaţia relatată mai sus a fost
în stânga, iar dacă autocarul ar fi schimbat banda, s-ar fi dat la o
parte şi nu s-ar fi întâmplat nimic. (Bine acum dacă ignorăm posibilitatea de maşini conduse fără şofer, cel puţin pe o distanţă scurtă). Dar şoferul autobuzului nu avea de
unde să ştie că s-ar fi dat la o parte şi a rămas pe banda aceea. Probabil nu a
ştiut nici că drumul se va termina imediat într-un zid de beton, mai ales dacă nu era din zonă.
În
ultimii trei ani am întâlnit cred cel puţin 100 de situaţii pe drum
când alţi şoferi au vrut să îmi creeze accidente dar care să pară că din
vina mea. De multe ori, combinat cu indispoziţii, indigestii şi alte
probleme care reduc capacitatea de condus, toate fiind datorate unora
dintre vecini în special prin zgomote sincronizate sau tot felul de
fumuri. Chiar acum când scriu unul a început să taie la circular, dar
foarte interesant şi ritmic. Cea mai frapantă situaţie am descris-o
aici.
http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/05/pictures-from-streets-2.html
Dacă cineva l-ar întreba pe acel şofer al Volvo-ului de la Roman sau cel cu Toyota Prius cu nr. Oregon BURIAN din link-ul de mai sus ce au vrut să
facă cred că s-ar lămuri şi ce s-a întâmplat ieri în Montenegro. Bine dar acel cineva nu va veni să ne spună la toţi ce a aflat.
http://en.wikipedia.org/wiki/Montenegro
Montenegro, o
ţară sub 1 milion de locuitori, cu puţine resurse pentru a desfăşura ancheta. Şoferul
a fost probabil antrenat într-o situaţie confuză cu alte maşini care
l-au făcut să accelereze. În tunel era uscat dar afară ploua. La ieşirea
din tunel, şoferul a fost puţin orbit de schimbarea bruscă a luminii.
Drumul care era uscat în tunel a devenit brusc ud. Din presă am citit că unii călători au spus
deja că era vorba de o depăşire (a depăşit în tunel, ce s-a întâmplat, l-a enervat al şofer?). Toţi şoferii din autocar sunt morţi. Au
mai fost şi alte persoane prezente pe acolo imediat după accident, în
afară de salvatori, cărora probabil le-a luat ceva timp să apară? Bine, la timpul când scriu eu aici toţi martorii au intrat în contact cu multe alte persoane. Nu vom mai şti nimic.
Cu
toţii ştim de tragedia prin care trece şcoala de cascadorie din
România, cea mai bună din Europa, dar poate vreun elev de-al lui Sobi
Ceh să ne ne facă o favoare şi să încerce să analizeze situaţiile de
mai sus şi mai ales ce s-a întâmplat ieri în Montenegro şi dacă ar fi putut fi provocat. Aşa cum a făcut-o Sobi pentru palma lui Băsescu.
În
fond, văd că în ultimul timp totul este analizat în media înainte de a
fi rezolvat legal, ca de exemplu tragedia Alexandrei Stan, ca să nu
vorbim de alte probleme internaţionale. Nu cred că s-ar ofusca nici unul
din profesioniştii de la MAE, MAI, CCR, parlament sau ICR. Doar aşa, pentru noi toţi ceilalţi, semidocţii.
