Am prins și eu în România stilul acesta de sfaturi medicale șăgalnice, amestecate cu superioritate, un aer profesionalist, mister și contradicții, probleme de exprimare, uneori chiar din partea medicilor. Însă
acest articol pare scris de o persoană care este dușmanul pacienților.
"Aceștia trebuie să slăbească și să facă sport. Cu alte cuvinte, aceștia trebuie să îți mențină greutatea corporală în limitele acceptate".
Să slăbească sau să își mențină greutatea?
Acceptate sau acceptabile?
"Mai este bine și să îți normalizeze valorile glicemiei, ale acidului uric, ale lipidelor serice și să aibă o tensiune arterială bună."
Să "îți" normalizeze? Bine, cum faci asta. Stai și meditezi și te concentrezi și valorile se vor normaliza? Pentru glicemie sunt monitoare, dar cum "îți" normalizează cineva valorile acidului uric și ale lipidelor serice? Există monitoare pentru așa ceva, ca cele pentru glucoză? Și chiar dacă ar exista sau îți repeți analizele în fiecare săptămână, cum faci practic?
"Fumatul va fi eliminat, iar consumul de alcool mult diminuat."
Da, de acord. Alcoolul, mai ales servit la masă, stimulează producerea de acid și apetitul. După care trebuie "ars" de către organism cu producere de calorii "goale" care nu îndeplinesc nici o altă funcție. Pentru asta trebuie consumat oxigen și multe alte resurse, oxigen care poate fi deja în lipsă din cauza unor insuficiențe cardio-respiratorii. Mai mult decât atât. Și băuturile carbogazoase și cafeaua cresc apetitul.
Fumatul provoacă un lanț întreg de probleme horror. De bază însă este inflamația tuturor organelor. Eu cred că doctorii nici nu ar trebui să discute cu fumătorii.
Înapoi la început. Este nerealist să spui unei persoane care de obicei face diabet pe la 40-50 de ani să facă sport. Prin sport lumea înțelege de obicei fotbal, tenis de performanță, maratoane. Omul se gândește puțin și renunță. Mai ales dacă citește și restul "sfaturilor" care sunt pline de contradicții.
Am scris această postare pentru ei dar și pentru tinereii care vor ajunge în această situație după încetinirea
furtunii hormonale, așa pe la 40. Avem nevoie de oamenii mai în vârstă fiindcă ei au acumulat experiență (au văzut multe) și pot fi o forță pozitivă în societate.
O plimbare de jumătate de oră pe zi, chiar cu sacoșele, urcatul scărilor în loc de folosirea liftului, chiar cu pauze dese este fezabilă. Însă trebuie făcută în fiecare zi și este ușor dimineața. Și departe de zgomotul și mizeriile străzilor, într-un parc. Ocoliți prin parc când mergeți la cumpărături. Dar dacă scara pute de la "ghenă", lipsa de întreținere? Vorbiți cu cei de la asociație. În România încă se mai poate.
"Aportul de grăsimi saturate să nu depășească 7% din aportul caloric total iar lipidele trans ar trebuie mult diminuate."
O lingură de ulei înseamnă 100 de calorii. Pentru diabet, se recomandă sub 1500 de calorii la o persoană fără activitate fizică. Conform acestui sfat 2 linguri de ulei sunt deja prea mult. Și totuși fraza următoare spune
"Atenție la consumul de carbohidrați dacă se dorește o îmbunătățire a controlului glicemic optim." O îmbunătățire a controlului glicemic optim, nu prea are sens în nici o limbă.
Atunci ce să mănânci? Proteine nu se recomandă mai mult de 40-60 grame pe zi pentru că prea mult încarcă rinichii, și așa copleșiți cu eliminarea zahărului. Și crește acidul uric.
Grăsimile, mai ales cele vegetale neprelucrate precum uleiul din avocado, cocos, măsline dar și untul, untul de arahide încetinesc absorbția carbohidraților. La fel și alimentele bogate în fibre, ca nucile, cartofii, bananele. Diabetici. Nu consumați decât pâine integrală. Dar aceea adevărată e scumpă și greu de găsit.
Toți carbohidrații (care de fapt sunt "amidonul" din pâine și cartofi și alte alimente) se transformă în zahăr pentru a fi folosiți de către organism. De fapt, de aici vine sursa mare de zahăr și nu din îndulcitori.
Aportul caloric total trebuie diminuat dar problema apare cu mineralele. Prin diminuarea aportului caloric se diminuează aportul total de alimente deci și mineralele care pot fi eliminate în exces din cauza tensiunii arteriale, a stresului și poate a unei insuficiențe renale. De fapt eu suspectez că diabetul poate fi cauzat și din cauza supraalimentației necesară pentru că organismul "cere" pentru a reface mineralele lipsă precum sodiu, calciu, potasiu, magneziu. Care minerale se pierd prin eliminarea prin rinichi în cazul hipertensiunii de stres sau chiar de balonare.
La diabet tot organismul se încarcă cu zahăr, spațiul extracelular (cauza pentru creșterea riscului de infecții mai ales la picioare unde se combină cu insuficiența circulatorie cauzată de inflamația venelor) și sângele, în schimb zahărul nu ajunge la celule, din motive încă neelucidate sau nespuse. Una din ipoteze este lipsa de insulină cauzată de boli ale pancreasului, care comandă celulelor să accepte zahărul (glucoza) pentru a fi transformat în energie cu ajutorul oxigenului. Altă ipoteză ar fi... o alergie la zahăr la nivel celular?
În mod paradoxal poți avea o glicemie ridicată (nivel de glucoză în sânge) iar celulele să fie lipsite de glucoză, ceea ce poate duce la "hipoglicemia" pe care eu o numesc celulară (o stare de leșin care poate merge până la comă).
Urmează o frază care iar nu are sens în limba română.
"Nu va fi nevoie să renunțe total la anumite alimente, însă unele se consumă cu moderație, altele nu."
Totul trebuie consumat cu moderație, diabet sau nu.
"Mâncarea să fie preparată la abur, la cuptor și nu prăjită."
Ce înseamnă mâncare prăjită? Sauté? Carne prăjită la tigaie? Prin unele procese denumite "prăjeli" în românește într-adevăr se degradează grăsimile folosite, sau se carbonizează. Nu poate fi cazul unei omlete, ci a cărnii care durează mult până se gătește. Însă carnea la grătar cred că este mai bună decât cea la cuptor. În lunile de vară este dificil de preparat carne la cuptor, carnea de vită trebuind menținută în cuptor două ore sau mai mult, în funcție de greutate. Poți, dacă ai bucătărie cu ușă și geam. Diabetul trebuie tratat și cu temperaturi mai scăzute până la moderate, pentru a încuraja metabolismul la nivel celular. Atenție, vine vara. Instalați-vă un aparat de aer condiționat sau
curățați-l pe cel vechi (radiatorul interior sau cel rece se îmbâcsește și devine sursă de bacterii).
"Sportul este foarte important. Se va face mișcare minimum 30 de minute zilnic. Atenție! Se va verifica glicemia înainte și după efort, tocmai pentru a evita crizele de hipoglicemie."
Iarăși cuvântul sport. Încercați activitate fizică care include și cumpărături, curățenie și gătit.
Nu există hipoglicemie la diabetul de tip II decât atunci când se ia prea multă insulină. Deci pentru cei care iau insulină, aceasta trebuie redusă atunci când se planifică un consum printr-o activitate fizică.
Eu aș mai adăuga la to ce s-a spus aici. Eliminarea oricărei infecții dentare care se poate propaga la pancreas prin înghițirea continuă acelui puroi. Și ajung acolo tocmai bateriile care supraviețuiesc acizilor și enzimelor din stomac, deci cele super tari.
Atenție la flora intestinală. Doctorii ignoră complet acest aspect (bine în afară de faptul că unii îți recomandă iaurt în timpul tratamentelor cu antibiotice, deci știu ei ceva). Sunt din ce în ce mai multe dovezi că o floră intestinală nesănătoasă crează probleme de sănătate, floră care poate apare după unul sau mai multe tratamente cu antibiotice, dar și de la mirosul de ghenă de la scara blocului, fumat, alcool, praf și în general ne-curățenie.
Acidofilul, un tip de bacterie benefică ce se găsește în iaurt, murături, măsline murate (clasice, așa cum le știam noi), borș acru, transformă o parte din zahărul din intestin în acid lactic și schimbă ph-ul în intestin scăzând alte bacterii și drojdii care nu sunt sănătoase.
Organismul stresat va încerca să încetinească tranzitul intestinal pentru a absorbi cât mai multe minerale eliminate datorită tensiunii arteriale. În cazul unei flore proaste și de cele mai multe ori e vorba de fungi sau drojdii care produc gaze, dar poate fi și bacterii precum clostridium, aceste gaze crează presiune în cazul unui tranzit lent iar acea presiune împiedică secreția sau mai bine zis golirea sucurilor pancreatice și a bilei, care încetinesc digestia, produc și mai multe gaze și totul intră într-un ciclu.
Persoanele care nu ies la aer sunt cel mai la risc pentru o asemenea situație. Activitatea fizică moderată poate normaliza multe aspecte, inclusiv cele enumerate de autorul articolului menționat.
De asemenea în cazul contaminării florei intestinale, organismul se apără de toxine prin creșterea nivelului de adrenalină care crește tensiunea arterială și determină eliminarea rapidă a mineralelor prin rinichi. Prin eliminarea mangeziului care este un stimulant al mușchilor se încetinește tranzitul intestinal. Pancreasul secretă mai multe enzime, pe de o parte încercând să combată infecția bacteriană, unele enzime ca de exemplu proteazele având acțiune antibacteriană dar și anti protozoană, pe de altă parte grăbind absorbția intestinală a zaharurilor pentru a elimina nutrienții pentru aceste bacterii. Un ficat obosit sau gras nu poate absorbi această creștere a cantității de zahăr din sânge iar organismul încearcă fie să o elimine prin rinichi, adică atunci când glicemia crește peste 140, iar menținerea valorilor glicemice ridicate în sânge prin supraalimentație datorită creșterii acidului din stomac care de asemenea încearcă să combată infecția bacteriană pentru mai mult timp, conduce la depozitarea zahărului în țesuturi extracelulare, cu eventuala cristalizare în nervi, ceea ce conduce la neuropatie. Zahărul fiind eliminat rapid din intestin, în sânge și apoi prin rinichi, în curând va apare foame și astfel intri în ciclul numit diabet.
Am citit mai multe chestii despre "primele semne de diabet". Un test foarte simplu pe care și-l poate face oricine acasă. În SUA sunt nișe bețigașe, probabil și în România, fără rețetă cu care poți testa dacă există zahăr în urină. După cum spuneam, dacă glicemia depășește doar puțin limita normală rinichii încep să elimine zahărul iar urina devine dulce, la propriu și începe să miroase a... fructe.
Nu numai urina. Și transpirația. Diabeticii au un miros caracteristic, dulceag.
Ok am dat un search. De ce nu sunt surprins că nu am găsit nimic. Lumea, corporațiile adică, plătesc studii ca să vândă medicamente nu ca să ajute oamenii. De fapt nimeni nu vrea să ajute pe altul. Nu acesta este scopul societății de consum. Care este de fapt cantitatea de zahăr pe care un diabetic o elimină prin urină în 24 de ore (cu terminarea rinichilor în vreo zece ani cred). Cred că lumea ar fi șocată să afle. Și oricum nu e vorba de zahărul ingerat ca zahăr sau alți îndulcitori. Tot amidonul din pâine, alte alimente, care se transformă în intestin în zahăr (mai bine zis glucoza căci zaharoza, adică zahărul obișnuit din sfeclă sau trestie nu poate trece în sânge, la fel ca amidonul, fără a fi transformat în glucoză) sub acțiunea enzimelor pancreatice. Odată ce organismul e suprasaturat, la nivelul în care tot spațiul extracelular și sângele (la o glicemie normală medie de 100 mg/dL, la 5 litri sau 50 dL de sânge avem 5 grame de glucoză sau o linguriță rasă în tot sângele), tot ce mănânci, ca pâine albă, zahăr dar și o parte din cartofi, alte legume, etc., urinezi. Și un mister. Dacă molecula de zahăr e prea mare pentru a trece prin osmoză prin peretele intestinului în sânge, atunci de ce mai consumăm proteine, care au niște molecule, mă rog, uriașe.
https://www.biotopics.co.uk/jsmol/sucrose.html
O parte din acest mister, rezolvată printr-o
întrebare google.
O altă parte, voi încerca aici. Este destul de evident că proteinele, de fapt nici o moleculă mai mare decât o monozaharidă nu pot trece prin peretele intestinal. De ce însă există o legătură între consumul de proteine ca de exemplu colagenul prezent în supa de pui întreg și aspecte legate de creșterea masei musculare în timpul antrenamentului la atleți care se face mai ușor prin alimentarea cu proteine și în general creșterea nivelului de proteine ca exemplu colagen, necesar menținerii integrității și volumului pielii și a organelor în general precum și a cicatrizării după operații.
O ipoteză aici ar fi că în momentul descompunerii mediate enzimatic a acestor proteine în timpul digestiei, prin peretele intestinal vor trece în sânge toate componentele ale acestor proteine, separat, însă păstrându-se proporțiile inițiale, organismul având la îndemână exact concentrațiile necesare pentru "a le reconstrui" cu un efort minim.
Diabetul, zic eu, e o boală a mizeriei combinată cu supraalimentație, odată scoasă o persoană din mediul său (locuința, ceea ce nu este posibil) în funcție de cât zahăr are în organism (glicemia mare din sânge de fapt reflectă depozitele din celelalte țesuturi) și o dietă bogată în alți nutrienți, mai puțin carbohidrați, într-un timp oare diabetul normal ar trebui să fie inversat spre normalitate.
Dacă să zicem concentrația din țesuturi este aceeași ca cea din sânge (prin osmoză, glucoza din sânge va trece în toate țesuturile), vom avea de exemplu la un corp de 100 de kg 100 de grame de zahăr înmulțit cu de câte ori mai mult avem decât valoarea normală.
Ceea ce face diabetul aproape imposibil de vindecat sunt cei doi factor majori. Unul este sursa de infecție, de obicei mucegaiuri din locuințe iar celălalt cât de mult zahăr ai acumulat în țesuturi. Cât de mult timp ți-a trebui ca să elimini prin osmoză înapoi în sânge și prin rinichi zahărul respectiv. Nu cred că e de râs dar probabil băi calde prelungite te-ar ajuta să îl elimini prin piele.
Cred că până la urmă s-ar putea monitoriza. O alimentație fără carbohidrați timp de o lună combinată cu băi de mai multe ore pe zi și monitorizarea cantității eliminate în urină.
Cred că cel mai dezesperant în diabet este fatpul că oamenii dacă țin câteva zile dietă severă fără hidrați de carbon nu văd nimic, nici un rezultat dramatic. Și asta se datorează "rezervei" uriașe de zahăr din țesuturile extracelulare.
