La 17 ore după
postarea aceasta m-am prins în sfârșit care a fost motivul acestei promoții gratuite. Au vrut să demonstreze că și eu am promovat această cascadorie. Sunt totuși niște diferențe. Eu am ajuns acolo după o lungă călătorie de peste o mie de mile cu mașina doar ca să văd locul. Eram foarte obosit, era fum, pozele nu mi-au ieșit bine și nu am putut să renunț la ele doar pentru că niște japoneze deghizate în chinezoaice s-au băgat acolo. Și totuși era mai simplu de ajuns, se putea pur și simplu merge din parcare pe o cărare până acolo. Ca să faci așa ceva totuși, să faci toată această tevatură "din bani europeni", să postezi cascadorii doar ca să demonstrezi că am promovat intenționat lipsa de siguranță este de zece ori mai rău decât ce am făcut eu. Ardelenii știu foarte bine acest tip de comportament agresiv-demonstrativ care uneori merg până la înscenare și pedeapsa respectivă doar pentru că te-ai băgat între ei, și eu am intrat în contact cu ei în viața mea pentru foarte scurt timp, dar suficient să-mi rămână în memorie pentru restul vieții. Cred că pot ușor să găsesc una sau mai multe stratageme din cele 36 ale lui Sun Tzu care să se potrivească.
În general nu mi-au plăcut nici mie măsurile de siguranță de acolo pentru vizitatorii parcului. Dar eu am și rău de înălțime din cauza infecției cronice la glandele parietale datorată unor proteze făcute intenționat aiurea (într-un laborator japonez).
Dar chestia nu s-a oprit aici. După ce am scris aseară despre faptul că au îndemnat la acțiuni lipsite de siguranță (la care adaug în acest moment acuzații de conspirație pentru a face toate acestea în scopul defăimării, folosire de bani europeni în scopuri infracționale, și încă o listă lungă) astăzi mi s-au întâmplat o serie de evenimente legate postarea din fb cu link mai sus, din nou de poliția din Tualatin, alte persoane neidentificate care au acționat în continuarea acestei provocări.
Dimineața la 6:15 Angela a deschis ușa la intrare ca să toarne un rest de ceai din ceainic la planta de la ușă (Rosemary). A văzut din nou pe tipa tânără care pare adolescentă, "fiica unui veteran american" pe care l-am identificat ca un cântăreț de operă ungur. Era de data asta la un metru în fața mașinii, cu un câine foarte mic, de buzunar. Nu știu dacă acel câine sau altul (bănuiesc că e parte dintr-un ritual dominican, al cărui semn se află pe stema Ungariei) hrănit într-un anumit fel a produs suficienți hormoni sau feromoni ca să-mi facă să-mi fie foarte rău toată ziua dar mi-a fost rău. Am reușit să dorm suficient (între 3 și 11, cu o pauză) dar când m-am trezit ca să termin niște postări a început să mi se facă din ce în ce mai rău astfel încât pur și simplu la un moment dat am luat-o la fugă de aici.
Nu știu, acum vreo lună, într-o zi, am descoperit că frâna da la camionetă nu mai mergea foarte bine. Am făcut chiar eu frânele la truck acu vreo doi ani, simptomele sunt ca și cum aș avea aer pe țevile de la frâne, am avut și la Hyundai la o roată din față de care nu m-am atins niciodată, mi-a fost lene să le fac, eu folosesc foarte puțin mașina asta, doar să merg în parc, la cumpărături, etc., m-am obișnuit așa și dacă apăs mai tare pe frână frânez ca înainte, inclusiv brusc.
Cineva a știut totuși și astăzi când am fugit de aici și normal am trecut prin fața Poliției (am luat-o la dreapta pe Marti Nazzi încercând să evit aglomerația de pe Tualatin Sherwood, eram într-o coloană de vreo 10 mașini, mai erau 2 în urma mea, aici în Oregon este o regulă de 3-4 secunde, adică în trafic normal trebuie să nu fii mai aproape de 3 secunde de mașina din față, nu o respectă nimeni, ar însemna blocarea totală a circulației și nu am auzit vreodată de amenzi pe această regulă. În fața Poliției este un pasaj de pietoni pe care am văzut o singură dată un tip în 5 ani (și acela noaptea, și era să nu-l văd, deci tot la o fază asemănătoare, demonstrație-încercare-provocare). Deci pe când era să trec prin fața poliției și eram cam la o secundă de mașina din față vine un tip din dreapta, brunet, atletic, alergând, transpirat, în pantaloni scurți și tricou și care semăna a polițai. Se știe, jogger-ii nu pot să-și piardă momentul, trebuie să alerge în continuare, tipul părea foarte nervos că nu poate trece, a așteptat câteva mașini și după ce am trecu eu, a făcut cu mâna semn la mașina de după mine care normal a oprit prompt, fiindcă făcea parte din spectacol. Cred că văzut din alt unghi sau din vreo cameră de pe stâlpi putea să apară ca și cum mi-a fi făcut semn mie.
Aș fi putut să opresc și eu fiindcă aveam timp și spațiu, dar știam că e o scenă ceva și mă temeam să nu-mi fi umblat iar la mașină să o facă și mai rău, caz în care nu aș fi putut să opresc brusc, m-am gândit că cel din spate poate nu are timp să oprească, etc.. E la fel ca și chestia când vezi lumina galbenă prea târziu și nu poți să oprești în siguranță și treci pe galben, iarăși o regulă din Oregon, nu știu cum e în România.
Am ajuns la refugiu (un fel de parc natural), și în parcare erau un tip și o tipă, tipa părea cunoscută, desprinsă din știri sau din listele de actori unguri, el se tot întorcea cu spatele deși pentru o secundă mi-a părut tipul tehnicianul ăla tânăr de la mentenanță de la apartament, un tip cam nebun, pe care l-am văzut mai ieri pe o listă de actori dar mi-a fost greu să-mi notez numele. și despre care credam că mi-a spart de două ori un cauciuc, stăteau în spatele unei camionete verzi cu capacul deschis și un steag mare american înfipt în el fluturând și mâncau prânzul.
Tipul avea tricou portocaliu și ceva scris pe el, adică elemente din ce am scris recent. Toată scena părea așa, ostentativă așa că am parcat mai departe, unde truck-ul nu era așa de bine de văzut de pe alei și din stradă, oricum ce contează, am fost pe un traseu de vreo 5 km și timp de vreo jumătate de oră nu l-am mai văzut. Multe alte faze la întoarcere, cine le poate ține minte, dar când am ajuns iar aproape de Marti Nazzi am văzut că ambreiajul încerca iar să mă lase (hidraulic, am schimbat vreo 3 până acum) după care și-a mai revenit (posibil nivel de ulei hidraulic scăzut, posibil "o scurgere"). Deci oamenii încercau iar să-mi dea o lecție, pentru că nu am frâna bună, mi-au stricat ei acum ambreiajul. Ar fi al treilea stricat în condiții suspecte (cilindrul de jos, nu placa, mașina are 150 mii de mile).
Când am ajuns pe camera de pe pasajul peste I5, la vale, la semafor, am frânat brusc, ca să se vadă pe cameră. Curios că după aia ambreiajul a început să-mi meargă iar. Truck-ul este un Chevrolet S10, cel mai ieftin Chevrolet făcut vreodată, dar de fapt este o colaborare cu design japonez ISUZU Hom-bre.
S-au întâmplat multe faze în Reno, printre care și când am parcat lângă acest truck similar cu al meu. Nu știu sigur dacă eu am parcat înainte sau după el, la volan era un japonez, se pot vedea cauciucurile uzate, lipsa unui șurub, drapelul american șters și în fundal, o construcție din lemn tipic americană și numele spălătoriei Buggy Wash (sugerând dușurile de la Auschwitz).
Iarăși când am ajuns în complex, niște copchii ce par dintr-un ansamblu de dans japonez, unul de vreo 8-10 ani mergea pe burtă pe skaeteboard în fața mașinii după care s-a dat jos de pe skateboard, s-a întins pe spate și făcea pe mortul, la care am claxonat și s-a arătat speriat. Altul se ascundea, ostentativ, speriat după ușă când am parcat.
În timp ce scriam aici camera să-a umplut de fum. Am devenit așa, mai neatent. Când a venit Angela mi-a spus că au mai lăsat unul lângă bordură dar mai încolo. Mestecam niște arahide când m-am dus să fotografiez și să strâng dar mi-am dat seama și m-am întors și am încărcat poza mai întâi.
Fumul venea de afară. Am fost și am strâns, după care când m-am întors l-am văzut iar pe cântărețul acela de opera japonez, mort, cu care am avut o discuție odată, vorbind la telefon.
Firmele care livrează pentru Amazon comit discriminări pentru cei care locuiesc în apartamente. De cele mai multe ori lasă pachetele la birou pentru că e mult mai simplu decât să le aducă la ușă, așa că Angela a trebuit să meargă să-și ia blugii. Masca pe figură, pachetele sunt pe o masă mare și trebuie să le alegi.
A mai venit un val de fum, m-am dus să termin postarea cu Mariah Carey (am fugit de aici când nu mai puteam sta din cauza mirosului de pipi și caca de câine) și pur și simplu plimbam mouse-ul pe ecran fără să-mi amintesc ce trebuie să fac. Angela iar e așa nervoasă că nu vrea să-mi mai spuie ce a mai pățit la servici.
Nașpa cu fumul în apartament. De câte ori am plecat de acasă după ce mi-au dat să inhalez fum (care venea de afară) și am condus. Chestia mai e așa. Îți fură toate durerile, te trezești la un moment dat cu o infecție cronică sau cu altceva și e foarte greu de vindecat.
Can you accuse someone of embedding all this weirdness in a song about a young couple of which the male is dying.
