12:25 AM Felicia Flóra Kovács
12:30 Tipul ăsta nu e... Baumgartner?
11:51 La
Răduleasca totul e complicat, primul
iubit, primul
soț, adevăratul iubit. Un singur lucru nu am înțeles încă/însă. Când s-a lăsat de
fumat?
2:22 PM Am demonstrat în mai multe rânduri că ministerele cheltuie aproximativ jumătate din banii alocați de la buget, cu excepția Ministerului Muncii, care practic redistribuie către pensionari în fiecare lună cei 25% încasați de pe CAS de la angajați, cu exemplul clasic al Ministerului
Finanțelor, care plătește în fiecare an dobânzi de 40 miliarde și are alocate din buget 80.
Potrivit chiar lor, din singura dare de seamă din istoria recentă a unei execuții bugetare, la 6 luni, din vara lui 2021, a lui Câțu arată o
folosire a bugetului de 80%.
În condițiile în care cele mai de bază date economice inclusiv
deficitul, sunt falsificate, de ce l-am crede pe Bolojan când spune că vrea să micșoreze cheltuielile bugetare prin eliminarea sinecurilor (care sunt reale).
3:25 Despre ciudățenii constituționale am mai scris. Există trei articole pe care eu le numesc triunghiul Bermudelor din Constituția României. Art
113,
114 și
115.
Articolul 113 nu are nimic ciudat în sine dar devine când este invocat în Art.114 care nu are prevăzut un mecanism propriu de aprobare/respingere.
Deci dacă Guvernul își angajează răspunderea pe o lege care devine atât de necesară încât Guvernul (teoretic) își riscă existența, oricine (adică 1/4 din numărul de Parlamentari) poate depune o moțiune de cenzură la 3 zile de la înregistrarea angajării. Deci dacă moțiunea trece, legea pică odată cu Guvernul.
Chestia e că din decembrie 89 deși au fost depuse moțiuni de cenzură cam în fiecare an, nu pe angajarea răspunderii, ci aiurea, totdeauna fără șanse, doar ca exerciții democratice, nu a trecut decât una sau două din câte îmi amintesc iar legi prin angajarea răspunderii au trecut mereu și nu a depus nimeni moțiuni.
"În intervalul iunie 2009 - decembrie 2011 guvernul (de atunci) a obținut 16 legi prin angajarea răspunderii".
Despre Articolul 115, cel cu Ordonanțele de urgență, s-a scris atât de mult încât nu are rost să insist, dar există acolo ceva ce mă deranjează. O ordonanță de urgență intră în vigoare înaintea dezbaterilor și aprobării în Parlament, ceea ce le face inutile.
Cele două metode de a trece legislație prin pe lângă Parlament în regim de urgență, angajarea și ordonanța de urgență, par destul de redundante, dar o ordonanță de urgență, care pare mai rapidă nu poate legifera în domeniul legilor organice (unde este necesară o majoritate efectivă, nu doar cea prezentă).
Ce au în comun? Și la ordonanțe și la angajări legile nu sunt supuse dezbaterilor și nu sunt votate ceea ce le face similare cu decretele emise în regimuri dictatoriale. Prevăzute în Constituție pentru cazuri excepționale, ambele au fost abuzate (la greu) de numeroasele guverne post decembriste.
Ar fi schimbat dezbaterile proporția votului pentru legea a austerității? În primul rând, când e vorba de angajarea răspunderii, nu știm care ar fi fost proporția votului fiindcă nu există vot. (Dacă o moțiune nu e depusă în 3 zile, legea trece fără nici un vot).
Dacă ar fi existat dezbateri, publicul ar fi avut șansa să audă măcar ce-i așteaptă în viitor. O minoritate din Parlament ar fi putut aduce în discuții aspecte indezirabile sau inadmisibile. Poate unii parlamentari din blocul guvernamental (PSD, PNL, USR, UDMR) ar fi "rupt frontul" (posibil că unii nici nu au citit-o, nu era nevoie).
Mai multe considerații pe subiect în pagina
asta dintre care "Este singurul caz din regimul constituțional românesc actual în care proiectul de lege este adoptat fără a fi dezbătut (...): Guvernul obține o lege fără ca Parlamentul (...) să fi legiferat.".
6:55 PM Ok m-am prins de unde vine unisprânceana lui Bolo (ca și restul de altfel).
