Ok în mai multe postări precedente am făcut niște greșeli din grabă și alergatul după senzații tari. Nu e chiar așa cum spuneam.
Hai să plecăm de la aceste căutări google. Eu am confundat serviciul datorie externe cu dobânda.
Iată un decupaj din pagina BNR cu datoria și serviciul datoriei. La datoria pe termen lung, avem un serviciu financiar de 23 miliarde, ce înseamnă ratele și dobânzile.
Datoria pe termen scurt este în sumă absolută de aproape 3 ori mai mică decât cea pe termen lung (47/179) dar cere un serviciu în sumă absolută tot de aproape 3 ori mai mare (62/23).
Ce nu înțeleg în primul rând este de ce ratele pentru împrumuturile pe termen scurt sunt mult mai mari decât cele pe termen lung. Un motiv ar fi că ele se reînnoiesc mult mai repede sub un an, dar în final și unele și altele sunt datorii care trebuie plătite.
La datoria pe termen scurt avem de plătit principalul în mai puțin de un an. Să spunem că toată datoria pe termen scurt se reînnoiește într-un an și facem alte împrumuturi pentru a acoperi scadența întregii sume. Dacă suma de 62.6 miliarde este ratele plus dobânda, atunci ratele ar fi diferența, adică 62.6 - 47.5(o medie) și ar rămâne o dobândă de 15 miliarde de euro. Asta împărțită la 47.5 ar însemna 31%.
Conform google AI, termenul mediu pentru rambursările datorie pe termen scurt este de 3-9 luni, adică toată suma se reînnoiește de aproximativ două ori într-un an, dar asta ar depăși, împreună cu dobânda, cu mult cele 62 de miliarde.
La datoria pe termen scurt avem de plătit principalul în mai puțin de un an. Să spunem că toată datoria pe termen scurt se reînnoiește într-un an și facem alte împrumuturi pentru a acoperi scadența întregii sume. Dacă suma de 62.6 miliarde este ratele plus dobânda, atunci ratele ar fi diferența, adică 62.6 - 47.5(o medie) și ar rămâne o dobândă de 15 miliarde de euro. Asta împărțită la 47.5 ar însemna 31%.
Conform google AI, termenul mediu pentru rambursările datorie pe termen scurt este de 3-9 luni, adică toată suma se reînnoiește de aproximativ două ori într-un an, dar asta ar depăși, împreună cu dobânda, cu mult cele 62 de miliarde.
Dacă mergem pe ipoteza că dobânda (pentru împrumuturile) pe termen scurt este 6% și aplicăm acest procent pe media de 47.5, rezultă 2.85 miliarde, diferența fiind scadențele, ceea ce contrazice informația de mai jos.
Să spunem că datoria pe termen lung are o dobândă medie de 7% (pentru anul 2025). În același an, datoria pe termen lung a crescut de la 156 la 179, având o medie de 165 (miliarde euro). Asta ar însemna o dobândă în sumă absolută de 11.5 miliarde de euro, restul până la 23 miliarde reprezentând scadențele (ratele),
Datoria pe termen scurt s-a menținut constantă, dar fără date exacte (de câte ori s-a reînnoit în 2025) este aproape imposibil să spunem dacă și ea a fost finanțată în mod ascuns de la buget.
S-ar părea că exact creșterea datoriei pe termen lung în 2025 a fost folosită pentru plata dobânzilor și scadențelor plus o sumă de 23 miliarde furată de la buget față de cele 40 estimate de mine.
Dacă datoria pe termen scurt s-a reînnoit doar o dată în 2025, mai vedem și aici o gaură de aproximativ 20 miliarde. Nu se putea reînnoi de două ori, suma ar depăși serviciul declarat de BNR. O dată și jumătate, cine poate ști, fără datele concrete, ascunse în contabilitatea și site-ul BNR.
Datoria pe termen scurt s-a menținut constantă, dar fără date exacte (de câte ori s-a reînnoit în 2025) este aproape imposibil să spunem dacă și ea a fost finanțată în mod ascuns de la buget.
S-ar părea că exact creșterea datoriei pe termen lung în 2025 a fost folosită pentru plata dobânzilor și scadențelor plus o sumă de 23 miliarde furată de la buget față de cele 40 estimate de mine.
Dacă datoria pe termen scurt s-a reînnoit doar o dată în 2025, mai vedem și aici o gaură de aproximativ 20 miliarde. Nu se putea reînnoi de două ori, suma ar depăși serviciul declarat de BNR. O dată și jumătate, cine poate ști, fără datele concrete, ascunse în contabilitatea și site-ul BNR.
Un lucru poate vedea însă oricine.
Statul Român, prin emisia acestor instrumente "de investiție" la purtător (obligațiuni, bonuri de tezaur, Fidelis) a devenit un fel de bancă ce se împrumută și fură bani de la buget pentru a plăti dobânzi deținătorilor, acest împrumut enorm, de 227 miliarde euro, care între timp a ajuns 241 la sfârșitul lui martie 2026 și probabil peste 250 în prezent, nu aduce absolut nici un beneficiu Statului Român.
Statul Român, prin emisia acestor instrumente "de investiție" la purtător (obligațiuni, bonuri de tezaur, Fidelis) a devenit un fel de bancă ce se împrumută și fură bani de la buget pentru a plăti dobânzi deținătorilor, acest împrumut enorm, de 227 miliarde euro, care între timp a ajuns 241 la sfârșitul lui martie 2026 și probabil peste 250 în prezent, nu aduce absolut nici un beneficiu Statului Român.
În schimb cere plata unor dobânzi de aproximativ 15 miliarde la o dobândă medie de 6.8 la sută și a unor scadențe de cel puțin 11 miliarde anual (numai pe termen lung).
Pentru comparație, Bugetul de Stat pe 2025 a fost 100 miliarde euro (la 5 lei euro, ceva ce nu mai este și fără credite de angajament (o formă de buget multi-anual, neconstituțional)) la cheltuieli iar la venituri 70 miliarde, cu un deficit de 30 miliarde care în lipsa altor finanțări, se auto-finanțează, adică este deturnat de la bugetele ministerelor (banii alocați doar de formă, ei nu ajung unde trebuie).
Deci ajungem la o gaură totală de 50 miliarde, care este comparabilă cu estimarea mea de 40, făcută din analiza cheltuielilor ministerelor.
Pentru comparație, Bugetul de Stat pe 2025 a fost 100 miliarde euro (la 5 lei euro, ceva ce nu mai este și fără credite de angajament (o formă de buget multi-anual, neconstituțional)) la cheltuieli iar la venituri 70 miliarde, cu un deficit de 30 miliarde care în lipsa altor finanțări, se auto-finanțează, adică este deturnat de la bugetele ministerelor (banii alocați doar de formă, ei nu ajung unde trebuie).
Deci ajungem la o gaură totală de 50 miliarde, care este comparabilă cu estimarea mea de 40, făcută din analiza cheltuielilor ministerelor.
De aceea absolut nu contează cine va fi Prim Ministru, ei sunt doar fețele schimbătoare ale aceluiași dezmăț financiar, singura persoană față care contează în România e Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, iar el nu a fost schimbat de nu știu, 35 de ani, adică niciodată?
Conform modelului Montesquieu (o lege nespusă sau scrisă a democrației), (trebuie să) avem 3 puteri în stat, legislativă (Parlament), juridică (curțile de toate felurile cu parchetele lor) și executivă (Președintele cu Primul său Ministru), dar BNR se pare că nu se subordonează executivului, și nici măcar lui Zalmoxis, toți, președinții, primii miniștri vin și pleacă dar "guvernatorul" Țării Românești din partea bandiților universali și din afara doctrinei Montesquieu, care iată, ne face cu ochiul, de 1/3 de secol, rămâne.
Da mi se pare normal. Guvernatorul a fost numit de Guvern. Și uitat acolo. Încă un record cu care să ne mândrim.
Conform modelului Montesquieu (o lege nespusă sau scrisă a democrației), (trebuie să) avem 3 puteri în stat, legislativă (Parlament), juridică (curțile de toate felurile cu parchetele lor) și executivă (Președintele cu Primul său Ministru), dar BNR se pare că nu se subordonează executivului, și nici măcar lui Zalmoxis, toți, președinții, primii miniștri vin și pleacă dar "guvernatorul" Țării Românești din partea bandiților universali și din afara doctrinei Montesquieu, care iată, ne face cu ochiul, de 1/3 de secol, rămâne.
Da mi se pare normal. Guvernatorul a fost numit de Guvern. Și uitat acolo. Încă un record cu care să ne mândrim.
