Povestea canapelei

Într-o zi, prin 2009, înainte de moartea lui Michael Jackson, m-am săturat de canapeaua veche, mi se părea că pute. Am avut și un episod ciudat, canapeaua era din lemn și avea brațele ca de fotoliu din placaj sau carton cu colțuri, deci numai buretele era rotunjit. Am adormit odată cu gâtul pe unul din acele colțuri, băusem și un pahar de vin, o excepție căci pe atunci nu beam.

M-am trezit la un moment dat (decembrie 2008 cred) cu pulsul 180-200 (aveam oximetru care arăta și pulsul). Era iarnă, gheață, am sunat la salvare, mai sunasem de foarte multe ori înainte cu atacuri de anxietate și de obicei veneau exemplar, în 5 minute. Auzeam sirena la un minut după ce sunam. Dar în noaptea aceea nu mai venea. E drept că era și polei. Între timp am mers și la toaletă, tot așa, aveam frecvent constipație și obstrucție intestinală. Nu mai venea salvarea nici după 10 minute așa că m-am urcat în camionetă și am plecat singur. Parcă eram pe automat. Încercam să respir cât mai mult, cu oximetrul pe un deget. Gheață groasă pe parbriz, conduceam cu capul afară. Polei pe drum, derapam tot timpul, m-am întâlnit cu salvarea. Dar am apucat să ajung pe autostradă (în SUA autostrăzile trec prin centrele orașelor mari, nu le ocolesc) eram la 3 mile sau 3 minute de spital. Am ajuns la spital cu puls 180, m-au băgat într-o rezervă, am sunat-o pe Angela și am chemat-o, doctorul m-a speriat, eram foarte paranoic pe atunci, mi-a spus "că are un medicament foarte puternic și poate să mi-l facă numai intravenos, am refuzat", mi-au făcut analize, am stat așa cu pulsul acela o oră poate două. La un moment dat a mai venit o doctoriță, o negresă, discuta cu doctorul, am auzit ceva că "we may need to put him to sleep", după care negresa aia foarte urâtă și neagră a venit spre mine, m-a împins, m-a dat la o parte ca să treacă undeva, și m-a enervat așa de tare încât pulsul mi-a revenit la normal într-un minut. Am mai stat vreo jumătate de oră și am plecat acasă. Fibrilație arterială cu răspuns ventricular rapid. Cred că mi-am strangulat nervul vag parasimpatic (cred că pe stânga, nu mai știu care) când am dormit cu gâtul pe colțul ascuțit de sub burete al mânerului.

O fază similară, cu o zi înainte să moară tipul care a inventat băuturile sportive Gatorade (care au ceva minerale, adică sodiu și potasiu ca să înlocuiască mineralele pierdute în timpul efortului și transpirației).

Nu mai știu dacă înainte sau după. Am avut un scurt job la GE cu Angela unde m-au luat niște dureri fantastice de spate. Nu mai puteam să mă mișc. M-am dus la un ecograf și a venit o asistentă (tehniciană că așa-i aici, nu fac doctorii ecograf) și avea o mașină uriașă Siemens și nu prea se pricepea și mi-a luat toate organele la rând și s-a oprit la rinichi unde a stăruit minute în șir. Începând din acea zi urinam câte 4 litri pe zi și am început să beau apă normal să înlocuiesc pierderile iar după vreo lună pulsul mi-a scăzut la 40 sau chiar sub, și mă speriam și începea să crească iar. M-am dus la urgențe, m-au pus pe un monitor și au setat o alarmă la 50. Când ajungea la 50, suna alarma, eu mă agitam și îmi creștea iar. Doctorița m-a trimis acasă și mi-a spus să beau Gatorade. A doua zi am văzut știrea cu tipul care a inventat Gatorade a murit.

Vara următoare după faza cu fibrilația (am să pun data mai târziu), am fost la IKEA să luăm o canapea nouă. Am găsit ceva, cu bare de metal și mult mult burete. Când am desfăcut-o acasă puțea așa de tare a formaldehidă cred încât nu puteam sta în aceeași cameră cu ea. Am încercat și am pus o bucată din aceea de burete (era formată din mai multe bucăți acoperite cu ceva textil) în cadă și am spălat-o însă nu am mai reușit să o usuc nici într-o săptămână așa că le-am dus pe toate înapoi la IKEA, inclusiv bucata aceea udă.

Deși nu puteam suporta reclama la Furniture Connection, după multe căutări în alte părți am ajuns la ei (era o tipă care țipa cu o voce foarte stridentă, chiar patroana și în ziua aceea cred că era prezentă în sala/depozitul acela cu multe saltele care erau doar pentru a le alege, canapeaua am luat-o din altă parte). Cuvântul Connection conține în el la început cuvântul con, care în engleză înseamnă înșelătorie artistică și se termină în ion. Dar să vedeți logo-ul. Xenu? Xion?

Deci am luat o canapea care e formată aproximativ din 3 fotolii cu mult metal, foarte grea. Îmi amintesc acum. Fiindcă era în ziua în care a murit Michael Jackson și am trecut printr-un cartier de negri cu cutia aia în spate la camionetă ca un sicriu. Ghiciți ce s-a întâmplat. Puțea la fel de tare cu cea de la IKEA. Am reușit să o scot pe ușa de la balcon unde a stat vreo lună cred și era vară și niște temperaturi de 100+ de grade Farenheit (38 Celsius) și mirosul a mai dispărut și am putut s-o duc în sfârșit înăuntru.

Fotoliile din margine se transformă în pat (recliners) dar eu dorm pe ea ca să mă uit la TV înainte de a dormi, transversal, adică pe toate cele 3 fotolii. Una din barele acelea de metal stau exact în dreptul zonei lombare/bazin și am făcut un fel de sciatică, cu o paralizie parțială a ultimei părți a colonului care a început din 2007, aia îmi aduc aminte sigur.