Showing posts sorted by relevance for query dc10. Sort by date Show all posts
Showing posts sorted by relevance for query dc10. Sort by date Show all posts

Thursday, June 24, 2021

Marea resetare

postare în lucru, reveniți...

Statisticile, listele, istoria și formularele sunt lucrurile pe care le-am urât cel mai mult în tinerețea mea. Iar acum asta am ajuns să fac, dar nu așa ci în ritm alert, într-o medie de 12 ore pe zi timp de ani de zile, până la blocarea nervilor sciatici de la atâta stat în fața calc..

Nici uneltele nu mai sunt ce au fost. Această gigantică bază de date, internetul, în care supercalculatoarele lui google de mărimea unui stadion cu consum de GW pot face căutări instant în miliarde de pagini.

Sincer, cred că am fost persoana cu cel mai mare număr de căutări pe google în ultimii ani, și am folosit cel mai mult aceste posibilități.

Motivat, măiastru, de pierderea unei stări pe care o puteam numi fericire, înainte de plecarea, aiurea, din România.

Voi include această introducere în postarea de blog la care lucrez, dar n-am mai avut răbdare, însăși senzația unui dialog mă ajută să-mi golesc buffer-ul imediat și să continui.

Iată deci încă două liste pe care vi le propun pentru comparatie.

Lista actorilor români (notabili spune pagina, adică ce au apărut în vreun rol principal în vreun film) și lista actorilor maghiari de origine română, la fel de notabili după acest criteriu.

Ce pot să adaug. Toți actorii români pe care i-am căutat în listele de actori maghiari, i-am găsit. Însă în ansamblul listei de actori români (din România) sunt puțini, este o muncă prea uriașă pentru un singur om de a-i parcurge pe toți.

Am spus cândva că există probabil în Ungaria o comunitate de români nedeclarată foarte mare, probabil de ordinul a milioanelor. După înfățișare, unii chiar după nume.

Numai așa se poate explica acest număr de actori maghiari de origine română (a doua listă). Cineva, un filolog, mi-a spus odată că ungurii sunt de fapt români, și m-am supărat pe el.

Eu vă pun la dispoziție link-urile și dumneavoastră judecați singuri.

Mă voi limita în postarea asta la câteva fraze despre ce am făcut înainte de plecarea din România.

În August 1986 m-am prezentat la IMU, înainte cu o lună față de restul absolvenților repartizați acolo.

Fiindcă inginerul șef de la proiectare (Sămăchiș) nu vroia să mă angajeze, m-am dus la Ovidiu Tășală, tot din Bacău, fost coleg, al cărui tată era colonel de securitate (de fapt la o unitate care era echivalentul la jandarmii de azi), de la care mai luam cursuri care-mi lipseau la examene, care bineînțeles s-a supărat pe Ovidiu în fața mea, fiindcă vroia să plece la mare (uite, alții vor să se angajeze, etc..) dar l-a sunat pe Samachiș care m-a angajat și nu așa ci direct la proiectare, în subordinea lui Cărămidaru, și aici începe show-ul, fiindcă inginerul Cărămidaru, "cel care petrecuse timp în America cu punerea în funcțiune a unor mașini exportate de IMU", era chiar... Cristian Țopescu, care nu a mai putut să comenteze după o afirmație din 1983. Lucru de care habar n-am avut până recent, auzisem vag de Țopescu, nu am fost fan de fotbal, etc.. Și prin generalizare, fiindcă mai recent am ajuns să realizez că de fapt toate persoanele care le-am cunoscut vreodată au fost celebrități.

Și fiindcă am avut de-a face în facultate, la lucrarea de diplomă, și cu alte ocazii, cu programarea, în limbaj Fortran, pe un calculator al catedrei de Mașini Unelte, pe care l-am avut parțial la dispoziție pentru lucrarea mea de diplomă și doctoratul îndrumătorului meu (și aici e o istorie, fiindcă era acolo un tip, programator, (da, cu barbă) care fusese dat afară de la Dacia, ce semăna cu Mark Hamill, tipul care l-a jucat pe Skywalker în Star Wars.

Practic, am avut o carte, care conținea sursa la un program de analiză statistică pe care am introdus-o instrucțiune cu instrucțiune după care am eliminat (în mare parte) greșelile (normal făcute de mine la introducere, sursa având peste 2000 linii de cod în Fortran clasic, din acela cu "go to" la linii de program, adică puțin intuitiv sau nestructurat deci foarte greu de urmărit).

La IMU exista deja un sistem de pregătire a fabricației pe calculator, cel vechi, un  Felix (o copie sub licență franceză a unui IMB 360) ambițioșii de pe vremea lui Ceaușescu, care a fost pilot pe industrie la vremea respectivă și am avut o opoziție foarte mare de la Oficiul de Calcu, care voiau să preia ei și activitatea de proiectare pe calculator. Timpul a dovedit însă că această abordare era greșită, proiectarea pe calculator astăzi se face folosind softuri specializate, gen Autocad, altele, normal de către ingineri și nu de IT-iști.

Deci de bine de rău am reușit, ca stagiar, înființarea acestei secții de proiectare, am adus și calculator (copie PDP-11 a CDC) și aici începe o altă istorie, fiindcă am primit pentru a lucra drept colege doar tipe, divorțate sau necăsătorite, care nu făceau mai nimic, cu mici excepții iar eu făceam restul.

În afară de Iulian Mârț, care putea să fi fost Gregorian Bivolaru (Narcis Tarcău lucra oficial la IMU iar la IPEP peste drum era și Eugen Mârț, pentru confuzie de nume), mai aveam colegă de birou pe Olivia Newton John (Liliana Toma), care totuși a lucrat ceva pe acolo, Angela Ciochină (Gabi Rafailă), la fel, fată muncitoare, Julia Roberts (Rodica), iar în alte birouri, Anda Călugăreanu, care de fapt era foarte sexy deși mititică, Mick Jagger (Mitică), Dida Drăgan (Mutică) și cine mai știe cine. Toți actori sau mă rog cântăreți de prin Ungaria de fapt.

După ce am eșuat implementarea unui program (aplicații li se spune azi) făcut la o firmă de mașini unelte din Timișoara, fiindcă tipul care îl făcuse "a plecat în Germania", am reușit să termin un program similar făcut de mine însumi, care de fapt era un limbaj de descriere pentru produse tipizate, care scotea fișa tehnologică și normarea. Când l-a văzut șeful meu, mi-a mai dat un premiu, pe care l-am băut tot așa cu el pe diferite terase din Bacău, după care tipul mi-a spus să-mi văd de treabă fiindcă intrasem în conflict cu normatorii și toată mafia din IMU.

Acesta a fost unul din motivele pentru care imediat după Revoluție m-am mutat la CPL, unde Angela era șef la contabilitate, și m-am apucat de programe de contabilitate și salarii, ceea ce am reușit, după care am trecut și am lucrat pe cont propriu, ca și contractor, la Direcția Apelor Bacău, Canal Siret și alte firme mai mici private. La CPL se pare că am avut-o ca șefă pe o tipă care semăna cu Madonna, coleg un tip care semăna cu Albano (în realitae un tip destul de mititel dar foarte înfipt), operatoare la oficiu mai erau Romina Power, cu care era și să mă iau la bătaie fiindcă nu lucra și a sărit la mine când i-am reproșat, Bunty Bailey (tipa din videoul AHA, etc..) care m-a scos de pe mâna ei, etc..

În 93 am avut o aventură de 3 luni în Italia pe care, așa cum a fost, nu o regret fiindcă Italia este într-adevăr o țară binecuvântată de Dumnezeu, cu oameni minunați.

În 94 primăvara am văzut simultan în România Liberă și Evenimentul pe care le citeam zilnic un anunț despre Loteria Vizelor în SUA la care am aplicat. Cum să nu merg în SUA. Tot ce era legat de ce făceam, venea de acolo. MS-DOS, PC-Tools, Norton, dBase, Foxbase, mai înainte, Fortran, PDP-11, CDC, RSX. Mă gândeam că acolo probabil este paradisul programatorilor. Prin septembrie mi-a venit rezultatul pozitiv, formularele, pe care le-am completat cu mare grijă. Însă când am mers să le trimit prin DHL, tipul de la DHL mi-a spus că dacă merg fac o greșeală și bineînțeles m-am supărat foarte tare și am început să am îndoieli dacă aplicația mea va ajunge. De fapt a fost un adevărat început de paranoia, ca o obsesie, cea mai mare de până atunci din viața mea. Plătisem confirmare, și m-am dus după câteva zile la el, avea birou într-un hotel în centrul Bacăului, și mi-a spus și numele tipului care a semnat pentru primirea aplicației.

În orice caz, nu am mai auzit nimic până în iulie 1995, când am găsit în cutia poștală la bloc, Energiei 35, o scrisoare de la Ambasada Americană, fără ștampila poștei, în care scria că trebuie să mă prezint la Ambasadă să dau în scris că renunț la aplicație. La care m-am dus imediat la București, am completat restul de formulare, care se pare că s-au pierdut în poștă, sau cineva a încercat să mă împiedice să plec.

La începutul lui August am plecat și am ajuns la New York cu o cursă Tarom Ro13, aceeași ca număr ca a avionului care s-a prăbușit în anul acela la Balotești. Avionul era un vechi DC10 închiriat de la Air Belgia (aprop de DC8, avioanele de aceeași formă dar fără motoare cum le știm noi cu care Scientologia crede că Xenu i-a adus pe tetani pe pământ acum 75 de milioane de ani și i-a îngropat în vulcani). La New York avionul a parcat chiar lângă un Concorde care venise puțin mai devreme.

Am stat o noapte la New York la o tipă, care era o cunoștință a unei rude, iar ea m-a invitat să rămân acolo, a văzut că știu engleză, partenerul ei avea un business de taxiuri, ce să caut eu în Oregon. Însă eu nu prea știam să conduc, vroiam să merg în Oregon, la Iulian Mârț, cu care am fost 4 ani coleg și în care aveam perfectă încredere.

Și fiindcă nu am știut să-mi iau bilet de avion cu cei 600 de dolari pe care-i mai aveam, am ascultat sfatul lui Iulian, cu care am vorbit la telefon, și am plecat cu Greyhound-ul. 3 zile, 2 nopți, 8 șoferi, 5 autobuze și un accident care era să se întâmple, când unul din șoferi a adormit și a fost trezit de negrul din spatele lui, care era singurul treaz din autocar, în afară de mine.

La stația de Greyhound din Salem ne aștepta Veronica, soția lui Iulian, care astăzi cred că este o actriță, Mehes (Albina) Marietta. Care m-a și șocat din prima. M-a îmbrățișat, m-a bătut cu mâna pe spate și mi-a spus cu o voce de reproș. Gigi, Gigi!

Și astfel a început coșmarul meu american, care ține de 26 de ani și merge înainte. Veronica lucra la o firmă taiwaneză din Salem (Oregon, nu Massachusetts) iar Iulian la o firmă japoneză Yamamoto, la 40+ mile distanță unde mergea cu mașina în fiecare zi. Locuiau într-o localitate Dallas, undeva lângă Salem, nu capitala Texasului, într-o casă mică închiriată. Veronica aștepta un test de cancer la sân. Tocmai le veniseră și cei doi copii din România (erau plecați de 3 ani), și o prietenă de-a lor, cu băiatul, tot cu loteria. Mi-a hotărât să merg undeva la o bibliotecă universitară unde erau cărți care te învățau cum să faci un CV (Resume cum se spune în SUA). Mi-am făcut unul, bazat pe al lui în care totul era invers, el înființase proiectarea asistată de calc la IMU, el a fost șeful meu, etc.. Avea un Mac destul de nou, internet, de care nu auzisem și trimisese prin email acel resume la vreo 400 de firme. Ceea ce am început să fac și eu, cu rezultate bineînțeles dezastruoase.

Eu habar nu aveam ce-i cu mine, mă simțeam ca în concediu, într-o zi am vrut să merg la pescuit, ceea ce Iulian a acceptat. Ne-au dus într-un loc pe niște drumuri neasfaltate, la un moment dat am văzut pe o inscripție numele unei străzi, Southfork (multe râuri din SUA au afluenți ce se numesc Southfork sau Northfork), a trecut și mașina șerifului pe lângă noi, foarte neobișnuit pe o asemenea stradă, atunci nu știam, și am poposit într-un loc unde am prins un pește cât o palmă.

Într-o zi a venit în vizită proprietara casei, care semăna cu cine. Cu Linda Ronstadt, cu un album colorat tipărit în România și a început să mă întrebe din el, iar eu nu știam nimic, fiindcă nu vizitasem mai nimic din locurile turistice din România, în afară de câteva, fiindcă nu aveam mașină. La vreo câteva zile după, Iulian și Veronica au primit înștiințare că trebuie să se mute, iar eu am intrat în panică.

Multe alte faze dar într-o zi m-am certat cu Veronica și am sunat pe un tip care a fost prieten cu un fost coleg de-al meu de liceu, Timotei, care mi-a dat adresa lui pe care o aveam de fapt pe formulare, unde mama lui ținea un fel de grădiniță de copii.

El m-a dus la un tip de la biserică, erau pocăiți. Am stat la el vreo săptămână, am fost într-o zi la poștă să fac mutarea fiindcă așteptam cartea verde (green card), aveam viză pe pașaport doar pe un an, Angela a început să plângă și dintr-un colț au venit la noi un tip și o tipă care vorbeau românește. Uca Hălmășanu (pe al am uitat cum îi zicea) care de fapt era Aura Urziceanu și soțul ei din Canada. Recent am înțeles că ea apăruse și ca o vecină de palier la Bacău, țiganca îi spuneam ei, din București, cu soțul care lucra tot la IMU.

Ei ne-au luat și ne-au dus la un restaurant mexican, ne-au dat ceva de mâncare și un Margarita și ne-am trezit acasă pe balcon la John Mladin, prietenul lor, care de fapt era cred tipul acela dr.John, care de fapt se pare că chiar a fost implicat în voodoo. Din balcon avea o priveliște de vis. (Chiar lângă parcul Tryon unde am mers de atatea ori când am stat în Lake Oswego, 2010-2015, la poalele vulcanului Sylvania, unul din puținii vulcani cuprinși într-un oraș în SUA, iar referința la Xenu).

John Mladin avea casă de bătrâni (ca și tipul la care stăteam după ce am plecat de la Iulian) și a angajat-o imediat pe Angela. Spunea că e ortodox, din Focșani. Ce să căutăm noi cu pocăiții. E un tip de business pe care îl practică mii de români în Portland, își cumpără o casă în rate unde îngrijesc până la 5 bătrâni, de obicei cu Alzheimer, chestii din astea, pe bani serioși. De fapt mi-a spus Vlaicu când am plecat de la el. -Crezi în Dumnezeu? căci o să ai nevoie dacă mergi la tipul ăsta.

Ne-a dat o cameră micuță cu o saltea unde era furnalul pentru încălzirea centrală, care mai pornea din când în când, la Mârț am stat într-un garaj care era amenajat ca o cameră.

Da mă șochează și pe mine ce scriu aici, dar se pare că asta a fost. Motivul pentru toate astea, îl voi spune mai târziu. Poate voi mai completa și ce am mai sărit printre aceste paragrafe.

Monday, August 8, 2022

August 8

4:53 Memento Mori. Continuă firul cuvintelor cheie pe Muraru. Deci să recapitulăm. Murături de vară, Muraru, Lacul Morii, Murat (firma de transport), înainte a mai fost Munaf de care am uitat, și încă stăruie pe unele site-uri, studenții marocani, azi iar Muraru.

5:03 Ten out of ten. Am postat despre versurile acelea erotice ale Doja Cat (fanta_size), ceva despre stilul asiatic al LIZZO (o luptătoare de sumo japoneză devenită cântăreață de dop 10 out of 10 în America), și ce (cap frumos) răsări (de niciunde) azi în știri.

6:00 La 5 și jumătate dimineața eram treaz. Și au venit cu o mașină de 20 de tone și motor de 1000 CP să golească trei biete cutii de reciclate de 25 de kg fiecare. Bine, mai erau și altele prin complex așa că ar fi trezit pe toată lumea dacă ar locui cineva aici pe bune. Mă sufocam și am ieșit afară și am cules o doză de bere care mai avea bere în ea, o cutie de suc cu proteine aproape plin și un pachet gol de țigări care toate creau o putoare subtilă, greu de descris și suportat, înăuntru.

Credeți că e nașpa cu cani_culă? Încercați caniculă și o peluză cu iarbă pe care vin și se p...ă câinii vecinului și care la amiază pute ca un grajd (afară).

6:31 The sprinklers started. A bunch of kids came to play with those and yell while Angela is trying to get some sleep and google is blocking my searches. I think one of those girls (6 to 12) is the one who started the fire alarm and made the firefighters came the day i was changing oil. Could not take pictures when they were messing with the sprinklers because they were dressed in shorts or bikini (can't remember exactly) and they were all wet from showering in the sprinklers.

Also can't do google searches no more. I wanted to fix a mistake i made because of an obsession and now i can't.

7:14 Google came back partially.

8:48 More ancient Australian cave art? a kicsi kígyókiralyfi 

9:49 Don't know for sure her age, could be around 25 bur i think she could pass for a 14, depending on height.

10:40 Am deschis știrile. Mai întâi, meme-urile zilei. Am scris că în August 95 am zburat la New York cu un DC10 închiriat fiindcă avionul care trebuia să zboare normal căzuse în martie. Imediat au găsit unul la fel, pe care vor să-l aresteze, pentru a crea o contra știre (pentru spălarea memoriei celor ce au citit).
11:53 Iar Mouratoglu. O posibilă legătură subliminală mai veche între numele acestui antrenor și firma de transporturi persoane.

Sunday, August 7, 2022

August 7

1:05 The only way i can keep the car running within parameters is if i tighten the two extra connectors i added at the battery's terminals every time i go for a ride. Today i did so however, as soon as i started i saw a warning light on the dashboard. It was the central light for brakes, under the rear windshield.

Today is the day when 27 years ago i landed in New York with the flight RO13, in a DC10 plane leased from Belgian Airlines to Tarom, because the Tarom plane that was doing that route, a brand new Airbus, crashed earlier that year. I'm sure they would have leased a DC8 if they could find one, but in 95 nobody was flying those anymore. 8 drivers, 5 Greyhound buses brought me to Salem on August 10. I think back then Tarom, the Romanian airlines only had one flight a week to New York or only room on Sunday's flights and it wasn't much of my choice, it was the first i could find and book. If i only knew what i got into.

So they made a little plan that started with that light. I stopped in an intersection just before entering 205 at Stafford to check the brake lights, given the mishaps lately including the accident almost year ago on August 22, and a snake woman promptly stopped after us, to see what we're doing. The central light was coming on when hitting the brakes, but not flashing.

After a few hours at Indian Head i hit a small jackpot and with my earlier "wins" got all together 185 bucks i think after starting with 20. I knew it could have been a bad omen, cause every time we won something happened after. I bought a hamburger at the Tule bar and went into the car where there was an open can of beer with some beer in it. I ate the burger and sipped from the beer watching a scene next to me. One girl and one man got into an older truck in the rear seat while another one was watching them.

Since they wouldn't come out or move the truck within the next 5 minutes, i backed up to move into a different spot i saw earlier. Like last Sunday here in the parking lot, someone backed up as i was approaching him rear first.

Thinking about that woman who could have said actually my rear backup light wasn't working. I remember last night i saw a guy on the street (even took a picture of him) with white lights instead of red ones in the rear. The fact is, i don't know if i have rear backup lights right now, i'm gonna check tomorrow. Was lucky, seen the guy, stopped and the man who was staring at me and i'm positive he saw me earlier and could have stopped, entered back into his spot and nothing happened. But if i didn't see him, i could have ended up being arrested, for DUI (the open beer can in the cabin), on August 6. Later on my way back the warning light disappeared.

Just went outside and checked and got the white rear backup lights. BTW, the car is smelling again like a dead animal, about 6 months ago i found a mummified mouse in the radiator's fan housing.

1:42 Angela a pus săptămâna trecută castraveciori la murat din recolta proprie (un teren de 1,5 pe 4 metri închiriat din curtea unei biserici, unde sunt pe aproape și o grămadă de saci de plastic cu gunoi de găină doar parțial fermentat, care put și puțeau și castraveciorii proaspeți). A urmat știrea cu gemenii Muraru (aluzie la asemănări, cu palatul cu piscină), tipa moartă în Lacul Morii și accidentul din Bulgaria cu autocarul Muratoglu.

9:04 Aproape 7 ore de somn. Ora locală, 9 dimineața, la 10 fuse orare față de România, 3 față de coasta de est. Mă gândeam ieri în timp ce conduceam, în pauzele dintre hărțuirea continuă la care sunt supus și în acel timp. Am mai scris despre aparigraha, principiul ne-atașării, atât de important pentru budiști.

Tradus în creștinism, păcatul cel mai apropiat este cel al idolatriei.

Oamenii adeseori se atașează chiar și de o idee. Unii se și obsedează. Astfel apar miturile. Într-un fel, budiștii au dreptate, ne lăsăm prea mult în voia sentimentelor atunci când e să judecăm ceva. Prindem ideea și o transformăm, datorită limbajului nostru adesea primitiv, dar și emoțiilor, într-o obsesie semantică.  De aceia ei sancționează foarte mult sau mai bine zis folosesc (ca în judo, dacă vreți) această pornire împotriva noastră, dezvoltând pe acea idee, însă în sensuri opuse, care obsesie se transformă până la urmă, ca orice obsesie, într-o pagubă. Și am să vin cu exemplele, care iată, m-au înfuriat și în această dimineață.

Am postat ieri o melodie cu Pittbull, un cântăreț latino ale cărui hit-uri au fost destul de cântate pe posturile de radio cel puțin de pe aici din Portland. Și aici ar trebui să amintesc o altă idee care îmi stăruie în minte în ultimul timp și nu găsesc nici un prilej adecvat de a o exprima. Cum să o numesc, aglomerația de cântăreți de origine japoneză nedeclarată pe posturile cele mai ascultate, și mă gândesc la Z100, postul de R&B de serviciu aici în Portland. În particular, Doja Cat, LIZZO și Weeknd. În scădere, Ariana Grande, Bruno Mars. Nu prea mai am capacitatea de a mă revolta în mintea, mea, sunt destul de uzat din punct de vedere emoțional, dar totuși mă gândesc. Ce este America, ce a ajuns ea dacă toată cultura a fost confiscată de aceștia. Dar oare a fost mult diferit în trecut? Jimi Hendrix și urmașul lui, Prince. Ceilalți, albii, de pe celelalte posturi sunt toți unguri. Elvis Presley, Ricky Martin. Rihanna. Justin Bieber. Și ăștia sunt doar cei care îmi vin în minte acum, nu știu de ce.

Nu cred că există nici un artist în panteonul american de origine locală. Dar dacă până acum japonezii s-au conformat unor stiluri existente, ca de exemplu Bruno Mars, care cântă într-un stil latino romantic, au început acum, prin LIZZO și Doja Cat să-și dea drumul la propriile lor pentatonice. Adică, oricine ascultă și-ar putea da seama că sunt asiatici. Dacă ar mai avea cu ce să compare. Iar Doja Cat aduce pur și simplu porno-ul în mainstream, cu melodii care sunt întrerupte odată la câteva secunde pentru a cenzura cuvintele explicite, ale căror versiuni necenzurate se găsesc însă pe youtube deci oricine poate avea "traducerea" spațiilor goale în minte.

Deci a venit sancționarea. Ei probabil au senzorii lor, știu ce gândește lumea, într-o țară sau alta și cum reacționează la anumite informații, scoase la suprafață de vreun blogger. Abia din aceste sancțiuni îmi dau seama și eu de dimensiunea unor fenomene. Aspiratorul robot Roomba. Însă eu am încercat să pun în evidență mai mult decât aluziile lui Pitbull la un individ ipotetic, care are camere unde petrece cu femei ușoare și nu-i pasă de nimeni și nimic, adică legătura cu Ruuu-sia. Steaua roșie ce apare discret pe fundal. La un moment dat, silueta lui apare pe roșu.

Și totuși nu mă pot opri să nu mă gândesc aici că cei care formează aceste adevărate curente în melanjul porției de cultură servită zilnic sunt cei care formează trend-urile sau obsesiile noastre iar Biblia are și acest păcat prins într-un verset, citat din Iisus însuși. Nu știu în acest moment dacă budismul are un echivalent, voi mai căuta.

10:20 Pe "muraru, morii". Doi marocani au ucis un tunisian.

11:50 Went outside to chase the stink at the car. At once, an Amazon van stopped by (though there is an Amazon locker next to the office). A Chinese looking woman who looked tired and excited got out, frantically looking for an apartment number. I got back in. Later i figured she could have been Ariana Grande. These celebrities can change a lot of the features of their appearance or "look" as some may say. Then i removed the grill and washed the mud under. Hosed some areas inside engine compartment like left wheel mud cover that still had the original dog food dust on it.


1:02 O altă expresie a lingamului lui Shiva, de data asta în China comunistă?

10:45 PM. We got home. Though it wasn't present in the morning before i started the AC, now the apartment smells like dog s...after the AC ran all day. It comes from the back, from the apartment next to ours, where small dogs and big karateka live and go to s... in the back by themselves. The "man" upstairs at once started to move on top of our heads in the kitchen, like he always does. Like he knew what we were doing (getting something to eat).

Thursday, November 1, 2012

2008 Complaint

Just found this email in my old computer. Corrected for a few misspelled words. The facts described below happened a few days after i found 10 screws in my right tires. (On August 10 2008 it was exactly 13 years since i first came to Oregon, after a 3 day trip with Greyhound from New York, where i came with the flight Ro13 of Tarom, a DC10, like DC8 in Scintology etc..)

6810 SW Hall Blvd, Beaverton, OR


From: "George Ion" <geion@verizon.net>
To: <consumer.hotline@doj.state.or.us>
Subject: Complaint
Date: Friday, August 15, 2008 3:51 PM

Gheorghe Ion
6810 SW Hall Blvd #16
Beaverton, OR, 97008

Wednesday, August 13 2008 around noon i went to the auto repair shop "All Automotive Repair" in 3390 SW Cedar Hills Blv, Beaverton, OR, 97005, owned my Mr. Sorin Suditu, with my wife's car, a 1993 Nissan Sentra license plate nr XFA 329.

The symptoms were a bad injector (second from the left), (misfire, no knocks) but from the start they told me it was a bad valve (Jerry) and they wanted to check the compression which they did. I insisted to use a meter to check the injector coils first, because it was much easier and they declined.
After that they ordered two injectors and while I was waiting, a gentlemen that had a motor home was using a garden hose in the lot. I measured the injector coil and it was bad.

I wanted to take the bad injector with me and they said it's not possible because it was core.

The injectors they installed didn't look new.

After the injectors arrived, from Automotive Products in Portland, they replaced the injectors and the car wouldn't start. They removed the spark plugs and turned the engine. Then a liquid, gasoline or oil came out of two cylinders up to several feet in height. I was sprayed with that liquid. I don't know exactly what it was because i spent the last hour or so smelling gasoline from a carbureted car they worked on. Then my car caught fire and for a while one of the mechanics (John) tried to blow in the fire with his mouth.  Then he used the extinguisher and the fire was extinguished. It all lasted about 15-30 seconds. Then they used some spray and then water and there was no visible damage. They also washed the car thoroughly with that hose and there was no visible fire damage.

All the work has been done in the parking lot in the shade near the doors, although there was room in one of the bays.

Then they turned the engine with the starter for about five minutes. Oil and gasoline came out of the exhaust. And the car finally started. I was feeling very sick, and since aIl had my blood pressure monitor, I used it and I had 164/110m pulse 108 and chest pain.

They wouldn't accept payment and I left with the car. It worked fine for two days.

Yesterday the car was misfiring. I found the spark plug wires of those two injectors loose. Last night the car was working fine. I checked it with a stethoscope and all the injectors were working fine. I went to the grocery store and there was no misfires, it climbed the hills really well. Today, one of the injectors they installed failed again (first from left). I measured the coil with an ohmmeter and it was interrupted.

All the problems I had with the car  in the last few years, they all started in the parking lot at the apartment complex. They never broke somewhere else.

Please advise.



Sincerely

George Ion

Friday, August 17, 2012

August 1995

A day i should celebrate. As Yolanda said. Yolanda is a friend of Mart-Maerz-Mârţ family. She and her son came in Oregon just before us. They stayed at the Marts just before us.

With borrwowed money and some little other money i had i went to Tarom with my yellow envelopes with the Green Card Lottery documents to buy two tickets to New York. They only had tickets for a Sunday at the beginning of August. Tarom flight nr. RO13, with a DC10 rented from a Belgium airline replacing the Airbus that crashed at Baloteşti. Captain Michel.

We arrived in New York on August 6. They kept us for 3 hours at the INS. Ron, my new friend from the plane was still waiting for us. With a native american guy. But i already made up my mind. We're still going to Oregon, at my ex-colleague Iulian Mârţ from Bacău. Ron was really disappointed. I still had $600 dollars. (There was a guy in the plane that said he had 100.000 dollars and needed help into smuggling those money through the customs but i refused).

I went to an airline counter in the airport. The price to Oregon, tickets bought on the spot was double of the $600 we had.

So the next day we took the Greyhound, as Iulian told me on the phone. After all i've read the book, Greyhound America. It should have been fun, we're gonna see lots of places. I remember the face of the woman at the counter when i bought the tickets. She gave me a look that in a way defined all that happened later. Bad sign.

Three days, two nights, 8 drivers, 5 buses. And the accident that almost happened that night when i and the guy behind the driver were the only people awake in the bus. The driver fell asleep the bus drifted on the freeway's shoulder and the black guy behind him gently taped him on the shoulder awaking him. He didn't panic and brought the bus back on the second lane. I remember something that really shocked me. He started laughing! Never stopped to catch his breath. Now i know why, the fear of being fired was bigger than his need for a comforting break.

On August 10 there we were, at the Greyhound station in Salem. Veronica was waiting for us, she took a little time from her work at that high tech silicon foundry (i forgot the company name, Wafertech i think), gave me a hug and another bad preview, whispering condescendingly in my ear: Gigi, Gigi... And then she took us directly to the Social Security office in Salem, watched everything we wrote in the applications, went with us at the counter and told the clerk that we're only temporary here... Although we had on the passports the stamp from INS at the airport that said "processed for I551", that is permanent residency... Which i told the clerk in plain English. The Mexican woman at the counter with the passports and applications in her hand looked at me, looked at Veronica, at me again then wrote something on the applications and two weeks later the cards came with the inscription "No right to work" on them. Veronica said something that she had a friend somewhere who's gone help us to get permits for work but the next day under some pretext i secretely went with Angela to Portland (fearing that they wouldn't let us) straight to the downtown Social Security office, i explained them the whole situation, they gave us new applications and in another two weeks new cards arrived, this time the right ones. And i was exercising my signature in English with the first name first on some yellow pieces of papers at the Marts so i could sing the cards...

And since then, daily, hourly and weekly hundreds, or thousands of similar situations... Yesterday i called Oregon State Bar Association asking for a referral. Every once in a while i do so. They asked me what i needed a lawyer for. And i told them, in any area of non-violent crime, i think there is no law that has not been broken in our regards.

And then yesterday at the WinCo store, this younger athletic tall blond guy standing at the other check stand checking in the same time so i could see him, with a 6 inch blade hanging on his waist belt. By the way, for many years after we came here WinCo was called Cub Foods...

And i just remembered while staying at the Marts, one day Veronica received the negative result for her breast cancer test...

And i really made my attempts to work around here... Until August 2000 i had 23 jobs... The longest one year... The shortest one day... Some of them are in the Resume with the link in this blog on the lower left area... But that is another story, hope i will be able to share it here...

08/14/2013:

1996, George's (Hirsovescu) House, Salem, Oregon. Cloe (wife), his daughter, Dan Onu, son-in-law (Boeing), Julian Mart, Angela.

Later i found out he was also associated was Associated with Aristotel Popescu, Iaşi, possibly with Peter Kiss, Portland Oregon.