From the initial team who started Romanian Times, probably financed by a "generous sponsor"...
http://www.infoo.ro/romaniantimes/271/#/5/zoomed
Never knew Mr.Ciorba had blue eyes until today... Although i worked with him for a full year at AVX in Vancouver, WA, between August 1999 and August 2000... We had our times in there... I remember "Year 2000" New Year's eve when i was scheduled to work and the lights and power to all the machines went out in there at midnight and some women started to sing Christian songs... Last couple of times i saw him it was really dark, at Starbucks, and there were lots of distractions...
http://archive.romaniantimes.com/Editori.html
From these two above, Beni Lucescu is in jail and Mircea Lubanovici, well, you know...
http://www.oregonlive.com/business/index.ssf/2009/06/three_former_portlandarea_mort.html
http://www.romaniantimes.org/ioanide.html
Cristian Ioanide died... in the hospital.
Domnule profesor, istoria se repetă, sociologia românească devine din nou Cenuşăreasă la fel ca în perioada comunistă. Mai avem nevoie de sociologi?
Rolul sociologiei este cel mai bine definit de Dimitrie Gusti, fondatorul Şcolii Sociologice de la Bucureşti. El a spus că „sociologia este ştiinţa naţiunii”, înţelegând prin aceasta ştiinţa societăţii în care sociologul trăieşte, pentru că, vedeţi, realitatea politică este peste tot la fel pe glob şi există o singură fizică, valabilă în toate zonele lumii. Societatea este însă foarte diversă, de aceea sociologiile au caracter naţional, în sensul de contextual. Sociologiile au ca principală misiune întocmirea hărţilor sociale. Pentru că aşa cum avem nevoie de harta geografică a României, avem nevoie şi de o hartă socială, deoarece actorii politici caută să schimbe realitatea socială în care trăiesc şi e nevoie să înţeleagă ce se întâmplă, care este configuraţia societăţii româneşti şi de-aici să tragă concluziile necesare. În al doilea rând, sociologia trebuie să şi explice de ce în societatea noastră se întâmplă lucrurile într-un fel sau altul şi de asemenea să încerce să facă şi predicţii, să dezvolte sugestii pentru politici sociale, deoarece sistemul politic nu are doar funcţia de a dezvolta o politică economică, ci şi un pachet mare de politici sociale.
Dimitrie Gusti, a scris ultima carte în 1941. Principala misiune este întocmirea hărţilor sociologice. Păi mai este asta valabil în 2013, când lumea trece de la elitism adică o democraţie aparentă, ghidată de elite la o democraţie reală, ghidată de media, deţinută de corporaţii şi tot felul de interese transnaţionale, cu feedback, când politicienii conduc acum o ţară în direcţia în care vrea ea, după ce au avut grijă să-i convingă populaţia care este direcţia bună, prin ei înşişi şi prin media aliată lor şi să le taie orice alte alternative, câteodată pur psihologic, alternativele existând? Prin sondaje în timp real care în mod evident, nu sunt întocmite de acest institut care aparţine de Academia Română, din moment cei ei spun mai jos că nu au mijloace? Actorii politici sărăcii nu înţeleg nimic din ce se întâmplă nici ei, pentru că sunt doar nişte bieţi... actori, ce-i drept, profi şi nu se vede că sunt cu casca la ureche tot timpul. Mulţumesc totuşi că aţi folosit cuvântul. E posibil ca sociologia română să fie alta decât cea britanică. Dar eu cred că sunt sociologi străini care o înţeleg mai bine decât orice sociolog din România.
Se uită politicianul într-o oglindă pe care i-o puneţi la dispoziţie şi se sperie de ceea ce vede? Se vede urât şi neputincios şi adoptă apoi politica struţului?
Nu neapărat, problema este că avem de-a face cu un proces social-economic, iar factorul politic poate influenţa negativ sau pozitiv acest proces. Vreau să vă dau un exemplu: în 1991, noi, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, am lansat un program de cercetare a sărăciei în România, în ideea că tranziţia va fi dură şi că unul dintre efectele ei va fi şi sărăcirea societăţii, neştiind însă în ce proporţie. Am făcut cercetări. M-am întâlnit pe-atunci cu prim-ministrul, iar acesta mi-a spus: ”Măi, Cătălin, de unde scoateţi voi atâţia săraci? Eu n-am văzut niciun sărac clătinându-se pe stradă de foame!”. Ăsta era punctul de vedere al prim-ministrului... Ca să vedeţi că de multe ori factorul politic nu înţelege ce se întâmplă. În cei 23 de ani de existenţă am publicat studii ştiinţifice şi ceea ce numim noi rapoarte. Rapoarte ce reprezină analize ale unor probleme grave ale societăţii româneşti, prezentate într-o formă „citibilă” de către publicul larg, de către politicieni. Uneori, politicul şi-a manifestat interesul faţă de aceste rapoarte.
Singura oglindă în care se uită politicianul este cea din cabina de machiaj. Coşul zilnic şi nivelul sărăciei este unul din multele aspecte ale sociologiei. Dar nu cred că este nevoie de un academician ca să vedem care este nivelul de sărăcie al României. Iar Petre Roman poate să fie satisfăcut, acum sunt, într-adevăr, români care cad de foame pe stradă, care dorm prin boscheţi, care îşi abandonează copii şi merg cu milioanele şi se prostituează şi fac alte munci în Italia şi Spania şi aduc bani în România la un nivel care pune România pe locul 3 în lume după India şi Mexic. Iar dvs. sunteţi acoperit. I-aţi spus de atunci!
În ultimii trei ani însă, guvernarea a strâmbat din nas şi a fost foarte supărată pe aceste rapoarte...
Noi nu criticam guvernul, ci ofeream o imagine a societăţii, „iată ce se întâmplă!”.
Este clar de ce nu-i interesează, după cum am spus înainte, tot ce-i interesează pe ei este ce aud la cască, instrucţiunile codificate pentru mimică, etc.
Ne putem raporta acum la anii ’90? Întreb, deoarece am văzut destui oameni clătinându-se pe stradă de foame...
E destul de greu să compari. Coşul zilnic demonstrează un lucru extrem de îngrijorător. Dinamica acestui coş zilnic minimal pentru a trăi a ajuns la nivelul celui din ’89 de-abia acum cinci ani, în 2008, şi a început iarăşi să se deterioreze. Tranziţia a fost foarte dură pe ansamblu. Am asistat timp de douăzeci de ani la un proces masiv de sărăcire a segmentului salarial al societăţii noastre. Din păcate a crescut enorm segmentul de populaţie nesalariată. Vă daţi seama, în 1989 erau 8.400.000 de salariaţi, salariul reprezentând o sursă foarte importantă de venit pentru majoritatea gospodăriilor. Acum avem mai puţin de jumătate, aproape 4.200.000 de salariaţi. A dispărut o masă mare de salariaţi. Unde s-au dus aceştia? Au mai migrat unii, alţii au intrat în economia gri sau neagră, asistăm la o subocupare mai ales în zona rurală, deci din punctul de vedere al stării societăţii, tranziţia a fost extrem de dură.
Ce coş dle. Sunt ţinuţi la un un nivel minim de existenţă, ameţiţi de media şi o anumită parte a internetului, iar cei plecaţi sunt condamnaţi la deromânizare. Numai din aceste date înţelegem că poporul român a intrat într-un declin, ghidat, fără precedent.
Dacă el ca şi academician şi salariat al statului român, subfinanţat, văzând aceste lucruri, a lua vreo iniţiativă personală, voluntară, de a identifica problemele majore care crează aceste statistici şi măcar a le publica cu tragerea semnalului de alarmă?
Decidentul, confruntat cu oglinda despre care vorbeam, a avut grijă să vă „tragă pe linie moartă”...
Ce se întâmplă? Aici era o discuţie în legătură cu evaluarea sociologilor. În ultimii ani, secţia de resort a ministerului a fost dominată de un grup de sociologi care au dus o politică de dezagregare a acestei ştiinţe, de deturnare a ei, de creare a unei rupturi de realitatea socială. Obiectivul propus sociologiei de acest grup este să publice în Occident. Foarte bine, să publice acolo, numai că vei publica doar anumite teme de interes mai general. Temele care sunt de interes critic pentru România au fost devalorizate, depunctate, iar tinerii sociologi sunt năuci, ei trebuie să publice în Occident, ăsta e obiectivul lor, nu să-şi realizeze misiunea lor de sociologi, şi anume cercetarea societăţii româneşti.
Cine este acel grup, au nume, feţe? Eu ştiu că la orice loc de muncă, mai ales în occident, există o listă de îndatoriri. Care este lista de sarcini zilnice pentru care primesc salarii angajaţii Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii? http://www.iccv.ro/echipa.
Pe cine deranjează? Devine ea o piedică în calea globalizării, a ştergerii identităţii naţionale?
Ce se întâmplă? Haideţi să luăm ţările importante. În Anglia, o mare producătoare de sociologie, peste 90% dintre cercetările în domeniu se referă la realitatea Angliei şi publică masiv despre realităţile de acolo. Francezii de asemenea... Doar 10% sunt cercetări cu teme mai comode care se publică în alte ţări occidentale. Şi sociologia noastră ar trebui să meargă pe această linie, adică 90% din efortul nostru să fie orientat spre cercetarea realităţii societăţii noastre.
Cercetarea se face numai că există acest grup care promovează un „mondialism gol” şi o politică de denigrare a cercetării de relevanţă românească.