Ieri noapte, în jur de ora 12 și după îmi era foarte rău. În mintea mea, un singur gând. Spital. Simptome: durere în partea inferioară a cutiei toracice, palpitații. Probabil, hernie hiatală (când stomacul trece prin diafragmă și apasă organele din cutia toracică, inclusiv inima). Sau vreo condiție fiziologică ne-întâlnită în practica curentă, greu de descris. Chiar înainte de a mă culca, am avut ceva activitate fizică. Simptome care seamăn foarte mult însă cu cele de la un atac de inimă pe care le văd mereu descrise peste tot.
Ierti am spălat caloriferele. Am scris pe fb despre procedură. https://www.facebook.com/george.ion.7505/posts/316931218509734:0
Acu vreo 3 zile stăteam noapte târziu pe la 2 în pat și nu puteam să adorm. A trecut o mașină pe alee și a intrat în parcare. Avea toba modificată. Au vibrat pereții, a pornit termostatul care e mecanic și sensibil și la vibrații, probabil era pe cale să pornească. Ceva extra praf de la vibrații a căzut pe calorifer, care a pornit și s-a umplut camera de fum, care a ținut vreo oră. Am oprit caloriferul ca să pot dormi.
Au trecut 2 luni de când le-am spălat ultima oară. Din cauza temperaturii mari la care lucrează, de fiecare dată când termostatul le pornește, de obicei declanșat de vibrații când e pe aproape, se umplu camerele de fum. Pentru că în timp se acumulează pe aripioarele acele din aluminiu praf care arde lent și scoate din ce în ce mai mult fum. Probabil și ceva monoxid de carbon, din moment ce ieri mă durea capul când porneau.
Deci durere în partea inferioară a pieptului, între omoplați, palpitații, greutate în respirații, senzația că mi se oprește inima.
Mi s-a întâmplat de atâtea ori. Acu zece ani n-aș fi ezitat să mă duc la spital. Dar după ce am fost de atâtea ori și am văzut că tot ce fac e să mă țină câteva ore în camera de urgențe până îmi revin și apoi mă lasă să plec, îmi este greu să mă hotărăsc să mă duc. Încă nu am folosit asigurarea anul acesta și co-plata e de vreo mie de dolari. Mai sunt câteva zile și se termină anul. Mă gândeam la orele suplimentare pe care le face nevastă-mea și am preferat, ca de atâtea ori anul acesta, să stau acasă.
La fiecare respirație îmi venea să strig: Ajutor!
Mi-am luat tensiunea. 15/9 sau așa ceva. Puls normal. M-am mai liniștit.
Am stat vreo jumătate de oră într-un scaun până ce probabil stomacul s-a mai lăsat în jos, s-a diminuat cantitatea de gaze din intestine și am simțit că pot să respir.
M-am așezat în pat și eram aproape să adorm când mi-am amintit că nu am băgat covorul la loc sub un calorifer. Era ridicat lângă și era ceva risc de foc. Deci m-am dus, am ridicat caloriferul, am băgat covorul, am trezit-o pe Angela, m-a înjurat, după care au început aceleași simptome. Mai rău. Eram și foarte obosit. Stăteam pe marginea patului când am simțit o vibrație temporară în cameră, de la o mașină. O perioadă scurtă de timp când turația motorului a rezonat cu pereții, când am simțit cum îmi vibrează tot corpul, coloana și o durere ascuțită în piept și mi s-au agravat toate simptomele. Și m-am gândit că e posibil ca în timp ce fac un efort sau mă concentrez la ceva sau scriu să apară asemenea vibrații și să mă facă să mă simt rău. În ultimele zile de multe ori m-am ridicat brusc de la calc simținând că leșin și am ieșit afară fiindcă înauntru era plin de fum.
Am fost sub foarte mare tensiune zilele acestea. În legătură cu schimbările din România, aniversarea revoluției și ce am descoperit referitor la asemănări cu actori de personaje din viața publică din România și alte țări.
Ca de obicei după faza cu probleme la culcare, care mi se întâmplă o dată la o săptămână poate, în medie.
M-am trezit dimineața, după 6 ore de somn (în ultimele zile am dormit 8 dar cu fum), cu un fel de amnezie mult mai accentuată decât normală. Căci dimineața îmi trebuie ore ca să-mi amintesc unde sunt, ce fac, de s-a întâmplat în ultimele zile, ce am scris. De obicei, se risipește în timp ce citesc știrile, ce îmi ia cel puțin o oră. Dar azi am uitat de câte ori mi-am promis să nu mai sun dimineața în România.
Toate conversațiile pe care le am la această oră relaxată sunt în defavoarea mea. Pe lângă faptul că atunci când se termină îmi vine să arunc telefonul. Toți cu care vorbesc par a adopta un fel de tactică. Schimbarea subiectului în momentele când spun ceva important sau o concluzie. Întreruperi dese. Aluzii, amenințări, divagații, subiecte paralele. Ei vorbesc din ce în ce mai prescurtat, mai agramat și mai nepoliticos până când încep să vorbesc și eu la fel. Totdeauna au altceva de făcut în momentul acela și imediat după. Să spun în grabă ce am de spus. Zgomote de fond. Tuse, mașini, alte persoane. Minimalizarea a ce spun, deși sunt niște subiecte care zic eu ar trebui să trezească atenția oricui.
Cu alte cuvinte scot de la mine suficient material care dacă ar fi editat sau chiar așa cum e fiindcă e editat live de întreruperi, să poată însemna orice sau măcar să-i schimbe înțelesul, așa cum am văzut de atâtea ori în show-uri la TV. În mintea mea, după asemenea conversații, totdeauna aceeași concluzie. Este posibil că vorbesc cu roboți (boți) sofisticați. Un celular cu număr de România poate fi oriunde în lume. După care mă gândesc să pun un afiș mare pe perete "Bă tâmpitule nu mai vorbi la telefon de dimineață!".
Astăzi Aurel m-a făcut să-i promit că voi șterge ceva de pe blog. Ceva vechi, fără importanță în comparație cu ce am scris recent. Mi-a smuls fraza. "Bine, voi șterge."
Am scris această postare ca să spun că nu voi șterge nimic, pentru că fraza poate fi folosită pentru a face ascunse prin ceva metode IT postări din blog. Mă gândesc la ultima.
Dar dacă tot am scris, aș vrea să pun în evidență faptul că este foarte posibil ca să se intervină asupra mea cu metode ne-ortodoxe și probabil în afara eticii și legii pentru a mi se crea tot felul de stări fiziologice, pe lângă totala izolare socială în care trăiesc, care pot fi foarte aproape de clasificările citite zilele aceste în presă. În principal prin sunete, vibrații. Mă gândesc la numărul neobișnuit de mare de mașini care circulă pe această stradă neprincipală din Lake Oswego. Unele din ele s-ar putea să fie chiar din acelea care se conduc singure. Am văzut șofer care nu ținea mâna pe volan. La fel și fumul din numărul mare de coșuri la înălțime mai joasă decât clădirea aceasta. Odată declanșat un calorifer care scoate o cantitate neînsemnată de fum, mult mai mult vine de afară (știu pentru că am încercat să deschid geamul când apare fum de la calorifer), pe sub ușă sau chiar de la vecini prin pereți. În 2012 și 2013 un număr mare de persoane s-au mutat în zonă. Am văzut asta după numerele de la mașini din alte state îndepărtate, care uneori erau până la un sfert din numărul total de mașini pe stradă. Bine, nu mai vorbesc de vecini și infinitele șicanări prin zgomote, parcări aiurea, interferențe la urcat, coborât, etc.
Aceasta poate să-mi influențeze mult comportamentul și conversațiile în timp real, nu însă și starea de spirit când mă aflu în fața monitorului și scriu ceva. Pentru că scrisul nu e în timp real iar cine a scris mult la tastatură știe că e mai ușor să scrii decât să vorbești, probabil este folosită o mai mică parte a creierului și în același timp poți să citești imediat ce ai scrii și să corectezi eventuale greșeli.
Tuesday, December 23, 2014
Sunday, December 21, 2014
Romania, terra mia
Armano. Parcă așa îl chema pe casierul italian de la WinCo. 1997. Pe atunci WinCo se numea Cub Foods (atenție, cub nu înseamnă cube cum am crezut eu mai mulți ani, înseamnă pui de felină, ca de exmplu lei, tigri etc.) pentru că avea înăuntru din loc în loc pe rafturile cu alimente tot felul de animale de pluș cam jumătate de mărime naturală, tigri, lei, maimuțe. Nu prea înalt, solid, bine peste 50, zâmbitor. Nu mai știu cum am intrat în vorbă cu el. De câte ori mă vedea, îmi zicea "Romania, terra mia!". În mintea mea veșnic amorțită din perioada aceea, se năștea de fiecare dată o întrebare. "Ma perché dice cosi?" "Non e che e la sua davvero, questo sta scherzando". Într-o zi când mintea mea era mai limpede decât de obicei, chiar i-am zis-o. Nu știu dacă după aceea l-am mai văzut. Faza a fost poate în jur de 2005.
Bine n-am să stau să scriu aici despre toate întâlnirile mele cu italieni. Începând poate cu italianul cu un fiat 500 verde care a venit la o Bobotează la Câmpulung împreună cu o rubedenie din Suceava, logodnica lui. Aveam vreo 10 ani cred deci era în 1970. A alunecat și a căzut în zăpadă iar bunicul i-a zis. "Cine cade de Bobotează se căsătorește până la Paști" sau așa ceva.
Despre aventura mea în Italia din 93 am mai scris http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/08/nel-mezzo-del-cerchio.html
"Deci prin mai 93, după sfaturile unei persoane din Focşani (ce sfaturi că a fost persuasiune) mi-am cumpărat un bilet la un târg de informatică din Viena, CeBIT sau aşa ceva. Cu gândul să încerc să trec în Italia."
Recent am stat o zi întreacă și m-am gândit la Alice. Tipa de la oficiul de calcul de la firma Canal-Siret unde am făcut primul meu program pe PC. Începând cu deplasarea la București împreună cu șeful de oficiu de unde le-am cumpărat 2 PC-uri. În 92 vara. Oops am dat peste altă coincidență. Țin minte ziua fiindcă s-a întâmplat ceva. Am auzit la radio când eram la București sau în mașină nu mai știu.
(Deci câteva luni, până în iarnă cred am lucrat la acel program. dBase IV. Pe șeful de oficiu îl chema Adrian Ion, același nume de familie ca al meu. Directorul, unul Dobrovolschi, care am auzit că a și fost arestat, când am început să citesc presa română pe internet. Contabilul șef, Linescu. Eu am ajuns acolo fiindcă aveam firmă de IT și eram asociat un un tip Angheluță, contabilul șef de la Direcția Apelor sau Regia Autonomă Apele Române din Bacău, cu care m-am asociat în timp ce lucram acolo la un program de salarii, pe minicalculatoare iar "Canalul" din Focșani era subordonat "Regiei" din Bacău.)
Deci Alice îmi formula, din mers, cerințele. Am proiectat programul pe structura pe care o aveam în minte a celui vechi și făceam corecții din mers.
Deci în ziua aceea, acu câteva săptămâni, mi-am da seama că Alice semăna cu Laura Pausini. Chiar avea soțul plecat în Italia, la Roma, și-mi spunea în fiecare zi că de ce nu plec și eu. Odată am privit-o chiar în față și i-am zis ceva de o șampanie. Cred că am fost inspirat de fața și atitudinea ei. M-a refuzat.
Spre sfârșit, am făcut un deal. Avea o colegă la o firmă de construcții vecină și mi-a zis că sunt interesați de programul acela. I-am promis un comision. M-am dus și în câteva zile le-am instalat și lor programul. Mi-a dat banii cash. Am mers cu Alice împreună într-un bloc în apropiere unde zicea ea că era apartamentul lui maică-sa. I-am numărat banii în hol, cred că era un salariu pe vremea aceea. (În toată perioada am făcut bani cât dacă aș fi avut același salariu ca nevastă-mea care era șefă de birou contabiliate la ELBAC, fost CPL). Alice m-a invitat la maică-sa în apartament, care nu era acasă. Nu am intrat. Dacă nu aveam grămada de bani (pe atunci cash-ul era stufos) din diplomat cred că aș fi intrat.
Despre alte persoane publice din România care seamănă cu italieni am mai scris.
Astăzi mi-am amintit de un detaliu din biografia lui Dragnea. (Liviu Dragnea seamănă cu un tip care l-am cunoscut în 1995 la Sheridan Fruit Co., Liviu (Simon) Gorea). La un moment dat prin 1997 a făcut un curs ceva la Ministerul de Interne în Italia. A fost înaintea exodului românesc în Italia. Mă gândeam să-i caut figura printre actorii italieni și am dat un Google Search. https://www.google.com/search?q=attori+italiani&es_sm=93&source=lnms&tbm=isch
De ce m-am gândit azi la Dragnea. Azi vroiam să iau o pauză. Am deschis iar Cațavencii. Fără să vreau, am văzut din nou ultima postare de pe blogul lui Simona Tache care este embeded in acel site. Din curiozitate am pus catavencii.ro pe www.robtex.com și mi-a dat un IP. Cu IP-ul m-am dus la ip2location.com/demo și am găsit firma care găzduiește catavencii.ro. Este Key Host SRL. Cu sediul social în Teleorman. De aia.
Văd că s-a schimbat rezultatul când caut actori italieni pe Google.
Deci iată actorii italieni care seamănă cu personaje VIP din România
Gușă: https://www.google.com/search?q=massimo+ghini&espv=2&biw=1215&bih=621&source=lnms&tbm=isch
https://www.youtube.com/watch?v=Q2o2HpoTG_g
Constantinescu: https://www.google.com/search?q=al+pacino&espv=2&biw=1215&bih=621&source=lnms&tbm=isch
Mantea: https://www.google.com/search?q=monica+bellucci&espv=2&biw=1215&bih=621&source=lnms&tbm=isch
http://youtu.be/SGK5zSS0WM4?t=4m54s
(Într-o versiune anterioară a acestei postări am scăpat ceva despre Radu Mazăre. Rămân la mai vechea mea idee că el seamănă cel mai bine cu actorul Tudor Aaron Istodor. La față, la voce, nu știu la înălțime. Da, știu că e cu vreo zece ani mai tânăr dar actorii de multe ori joacă personaje de vârste diferite. Există tipuri de machiaj și spray-uri care schimbă culoarea și accentuează ridurile.
Plus și această pasiune bizară care arată și oarecare pricepere profesională dar care să nu depășească un anumit punct, de a se costuma în personaje.
Dacă da, ar fi foarte ironic, fiindcă sus-numitul este evreu https://www.youtube.com/watch?v=yWzV09U6br0).
Bine n-am să stau să scriu aici despre toate întâlnirile mele cu italieni. Începând poate cu italianul cu un fiat 500 verde care a venit la o Bobotează la Câmpulung împreună cu o rubedenie din Suceava, logodnica lui. Aveam vreo 10 ani cred deci era în 1970. A alunecat și a căzut în zăpadă iar bunicul i-a zis. "Cine cade de Bobotează se căsătorește până la Paști" sau așa ceva.
Despre aventura mea în Italia din 93 am mai scris http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/08/nel-mezzo-del-cerchio.html
"Deci prin mai 93, după sfaturile unei persoane din Focşani (ce sfaturi că a fost persuasiune) mi-am cumpărat un bilet la un târg de informatică din Viena, CeBIT sau aşa ceva. Cu gândul să încerc să trec în Italia."
Recent am stat o zi întreacă și m-am gândit la Alice. Tipa de la oficiul de calcul de la firma Canal-Siret unde am făcut primul meu program pe PC. Începând cu deplasarea la București împreună cu șeful de oficiu de unde le-am cumpărat 2 PC-uri. În 92 vara. Oops am dat peste altă coincidență. Țin minte ziua fiindcă s-a întâmplat ceva. Am auzit la radio când eram la București sau în mașină nu mai știu.
(Deci câteva luni, până în iarnă cred am lucrat la acel program. dBase IV. Pe șeful de oficiu îl chema Adrian Ion, același nume de familie ca al meu. Directorul, unul Dobrovolschi, care am auzit că a și fost arestat, când am început să citesc presa română pe internet. Contabilul șef, Linescu. Eu am ajuns acolo fiindcă aveam firmă de IT și eram asociat un un tip Angheluță, contabilul șef de la Direcția Apelor sau Regia Autonomă Apele Române din Bacău, cu care m-am asociat în timp ce lucram acolo la un program de salarii, pe minicalculatoare iar "Canalul" din Focșani era subordonat "Regiei" din Bacău.)
Deci Alice îmi formula, din mers, cerințele. Am proiectat programul pe structura pe care o aveam în minte a celui vechi și făceam corecții din mers.
Deci în ziua aceea, acu câteva săptămâni, mi-am da seama că Alice semăna cu Laura Pausini. Chiar avea soțul plecat în Italia, la Roma, și-mi spunea în fiecare zi că de ce nu plec și eu. Odată am privit-o chiar în față și i-am zis ceva de o șampanie. Cred că am fost inspirat de fața și atitudinea ei. M-a refuzat.
Spre sfârșit, am făcut un deal. Avea o colegă la o firmă de construcții vecină și mi-a zis că sunt interesați de programul acela. I-am promis un comision. M-am dus și în câteva zile le-am instalat și lor programul. Mi-a dat banii cash. Am mers cu Alice împreună într-un bloc în apropiere unde zicea ea că era apartamentul lui maică-sa. I-am numărat banii în hol, cred că era un salariu pe vremea aceea. (În toată perioada am făcut bani cât dacă aș fi avut același salariu ca nevastă-mea care era șefă de birou contabiliate la ELBAC, fost CPL). Alice m-a invitat la maică-sa în apartament, care nu era acasă. Nu am intrat. Dacă nu aveam grămada de bani (pe atunci cash-ul era stufos) din diplomat cred că aș fi intrat.
Despre alte persoane publice din România care seamănă cu italieni am mai scris.
Astăzi mi-am amintit de un detaliu din biografia lui Dragnea. (Liviu Dragnea seamănă cu un tip care l-am cunoscut în 1995 la Sheridan Fruit Co., Liviu (Simon) Gorea). La un moment dat prin 1997 a făcut un curs ceva la Ministerul de Interne în Italia. A fost înaintea exodului românesc în Italia. Mă gândeam să-i caut figura printre actorii italieni și am dat un Google Search. https://www.google.com/search?q=attori+italiani&es_sm=93&source=lnms&tbm=isch
De ce m-am gândit azi la Dragnea. Azi vroiam să iau o pauză. Am deschis iar Cațavencii. Fără să vreau, am văzut din nou ultima postare de pe blogul lui Simona Tache care este embeded in acel site. Din curiozitate am pus catavencii.ro pe www.robtex.com și mi-a dat un IP. Cu IP-ul m-am dus la ip2location.com/demo și am găsit firma care găzduiește catavencii.ro. Este Key Host SRL. Cu sediul social în Teleorman. De aia.
Văd că s-a schimbat rezultatul când caut actori italieni pe Google.
Deci iată actorii italieni care seamănă cu personaje VIP din România
Gușă: https://www.google.com/search?q=massimo+ghini&espv=2&biw=1215&bih=621&source=lnms&tbm=isch
https://www.youtube.com/watch?v=Q2o2HpoTG_g
Constantinescu: https://www.google.com/search?q=al+pacino&espv=2&biw=1215&bih=621&source=lnms&tbm=isch
Mantea: https://www.google.com/search?q=monica+bellucci&espv=2&biw=1215&bih=621&source=lnms&tbm=isch
http://youtu.be/SGK5zSS0WM4?t=4m54s
(Într-o versiune anterioară a acestei postări am scăpat ceva despre Radu Mazăre. Rămân la mai vechea mea idee că el seamănă cel mai bine cu actorul Tudor Aaron Istodor. La față, la voce, nu știu la înălțime. Da, știu că e cu vreo zece ani mai tânăr dar actorii de multe ori joacă personaje de vârste diferite. Există tipuri de machiaj și spray-uri care schimbă culoarea și accentuează ridurile.
Plus și această pasiune bizară care arată și oarecare pricepere profesională dar care să nu depășească un anumit punct, de a se costuma în personaje.
Dacă da, ar fi foarte ironic, fiindcă sus-numitul este evreu https://www.youtube.com/watch?v=yWzV09U6br0).
Friday, December 12, 2014
Umbra lui Iliescu la Iaşi
A existat vreodată un Iliescu?
Avantajul de a nu arăta în faţă, timp de 10, ani de fapt după 73, pe alţi demnitari comunişti decât Ceaşcă. Acesta a fost unul din aspectele aşa zisului cult al personalităţii de care el s-a molipsit după excursia în Coreea.
Chiar mă gândeam azi. Golul mediatic şi psihologic creat la cădera lui a fost umplut, după 89, imediat de actori. Pentru că românii nu cunoşteau pe nici unul din "politicienii emergenţi" de după 89, orice a fost posibil. Actori italieni au jucat roluri de generali în nopţile revoluţiei de la televizor.
Dar în România odată ruptă de blocul sovietic care a dispărut şi el curând, nu s-a mai făcut mai nimic timp de 25 de ani în afara un show deşănţat, cu actori străini în toate rolurile publice, având ca singură bază feed-back-ul local şi imitarea aparenţelor de vest.
Dar să revenim la Iliescu, şi aici puţină cronologie. La 9 noiembrie 1974 Iliescu a venit la Iaşi pentru a supraveghea cea mai bizară acţiune concepută vreodată în istorie. Organizarea unui show live, cu actori şi cântăreţi din toată lumea, în cadrul noului înfiinţat liceu Tehnoton. Denumirea spune multe, aici fiind inclus cuvântul ton. Probabil secretarul care era atunci (nu-i găsesc numele) a fost depăşit de situaţie.
În 1978 s-a terminat barajul Stânca-Costeşti, loc de vânzoleală şi contrabandă de frontieră timp de 5 ani.
La 16 iunie, 1978 are loc premiera filmului Grease.
La 28 august 1979 Iliescu pleacă de la Iaşi.
În decembrie 1979 a început războiul din Afganistan. (Oficial, eu bănuiesc că o parte din soldaţi au fost detaşaţi înapoi în alte locuri în fosta URSS).
Un număr din "elevii" şi "profesorii" din clasa B începută în 74 la Iaşi, unii cu zeci de ani mai mult decât elevi normali de liceu au fost cântăreţi. Alţii, actori. Scopul. Probabil, destabilizarea întregului sistem comunist din lagărul sovietic. Alt scop, mai adânc. Continuarea operei de desăvârşire a lumii moderne.
Azi am dat, întâmplător, peste numele şi figurile unor actori italieni care au întruchipat o serie de comedii erotice care seamănă izbitor cu personaje din Grease, 1979. (ca şi unii din elevii din acea clasă de la liceul Tehnoton). http://en.wikipedia.org/wiki/La_liceale, serie începută în ...1975!
Imediat după revoluţie au apărut o ştire în presa plăpândă de atunci, cum că Ceauşescu ar fi fost membru al lojii P2. Ştirea a fost dezminţită într-un video pe youtube chiar de Licio Gelli, care recunoaşte însă că a vorbit cu Ceauşescu şi chiar cu Elena.
Poate ne vor spune vreodată creştinii de la Ziarul de Iaşi, în numele adevărului şi pentru restaurarea istoriei, care au fost martori la toate aceste drăcii desfăşurate sub tutela lui "Iliescu", ce anume au însemnat ele pentru România şi pentru lume în general?
Căci dacă nu o fac ei, o face în schimb, pe dos, şi după ureche, Talpeş?
Avantajul de a nu arăta în faţă, timp de 10, ani de fapt după 73, pe alţi demnitari comunişti decât Ceaşcă. Acesta a fost unul din aspectele aşa zisului cult al personalităţii de care el s-a molipsit după excursia în Coreea.
Chiar mă gândeam azi. Golul mediatic şi psihologic creat la cădera lui a fost umplut, după 89, imediat de actori. Pentru că românii nu cunoşteau pe nici unul din "politicienii emergenţi" de după 89, orice a fost posibil. Actori italieni au jucat roluri de generali în nopţile revoluţiei de la televizor.
Dar în România odată ruptă de blocul sovietic care a dispărut şi el curând, nu s-a mai făcut mai nimic timp de 25 de ani în afara un show deşănţat, cu actori străini în toate rolurile publice, având ca singură bază feed-back-ul local şi imitarea aparenţelor de vest.
Dar să revenim la Iliescu, şi aici puţină cronologie. La 9 noiembrie 1974 Iliescu a venit la Iaşi pentru a supraveghea cea mai bizară acţiune concepută vreodată în istorie. Organizarea unui show live, cu actori şi cântăreţi din toată lumea, în cadrul noului înfiinţat liceu Tehnoton. Denumirea spune multe, aici fiind inclus cuvântul ton. Probabil secretarul care era atunci (nu-i găsesc numele) a fost depăşit de situaţie.
În 1978 s-a terminat barajul Stânca-Costeşti, loc de vânzoleală şi contrabandă de frontieră timp de 5 ani.
La 16 iunie, 1978 are loc premiera filmului Grease.
La 28 august 1979 Iliescu pleacă de la Iaşi.
În decembrie 1979 a început războiul din Afganistan. (Oficial, eu bănuiesc că o parte din soldaţi au fost detaşaţi înapoi în alte locuri în fosta URSS).
Un număr din "elevii" şi "profesorii" din clasa B începută în 74 la Iaşi, unii cu zeci de ani mai mult decât elevi normali de liceu au fost cântăreţi. Alţii, actori. Scopul. Probabil, destabilizarea întregului sistem comunist din lagărul sovietic. Alt scop, mai adânc. Continuarea operei de desăvârşire a lumii moderne.
Azi am dat, întâmplător, peste numele şi figurile unor actori italieni care au întruchipat o serie de comedii erotice care seamănă izbitor cu personaje din Grease, 1979. (ca şi unii din elevii din acea clasă de la liceul Tehnoton). http://en.wikipedia.org/wiki/La_liceale, serie începută în ...1975!
Imediat după revoluţie au apărut o ştire în presa plăpândă de atunci, cum că Ceauşescu ar fi fost membru al lojii P2. Ştirea a fost dezminţită într-un video pe youtube chiar de Licio Gelli, care recunoaşte însă că a vorbit cu Ceauşescu şi chiar cu Elena.
Poate ne vor spune vreodată creştinii de la Ziarul de Iaşi, în numele adevărului şi pentru restaurarea istoriei, care au fost martori la toate aceste drăcii desfăşurate sub tutela lui "Iliescu", ce anume au însemnat ele pentru România şi pentru lume în general?
Căci dacă nu o fac ei, o face în schimb, pe dos, şi după ureche, Talpeş?
Thursday, December 4, 2014
Actors
Lista incompletă a actorilor ce probabil îi interpretează pe principalii politicieni, moguli de media şi entertaineri din România. Unii sunt aşa zis în puşcărie. Unii dintre ei sunt morţi pe identitatea lor de actori. Unii sunt plecaţi de mult din ţările lor, ca de ex Nikos Ziagos şi pozele lor de actori sunt vechi şi puţine. Unele personaje sunt moarte, ca de exemplu generalul Guşă. Probabil or mai fi şi alţii, am să încerc să menţin lista cum mai aflu. Puteți face click pe link-ul în dreptul fiecărui personaj pentru a vedea fotografiile lui de actor.
Băsescu = Andy Serkis, Marea Britanie - https://www.google.com/search…
Ponta = Evgeni Kulmis, Rusia - https://www.google.com/search…
Iliescu = George Mihăiţă, România https://www.google.com/search…
Gușe = Massimo Ghini, Italia - https://www.google.com/search…
Constantinescu = Al Pacino, SUA https://www.google.com/search…
Tăriceanu = Nikos Ziagos, Grecia - https://www.google.com/search…
Udrea = Angela Gheorghiu, România - https://www.google.com/search…
Meleșcanu, alții = Radu Beligan, România - https://www.google.com/search…
Câmpeanu = Victor Radovici - România https://www.google.com/search…
Rațiu = Geoffrey Palmer, Marea Britanie - https://www.google.com/search…
Vadim = Dem Rădulescu, România - https://www.google.com/search…
Stolojan = Peter Weller, SUA, https://www.google.com/search…
Mazăre = Tudor Aaron Istodor, România - https://www.google.com/search…
Vântu = Alessandro Bergonzoni, Italia - https://www.google.com/search…
Voiculescu = Thanasis Veggos, Grecia - https://www.google.com/search…
Mantea = Monica Bellucci, Italia - https://www.google.com/search…
Badea = Luca Argentero, Italia - https://www.google.com/search…
Tuca = Andrea Guerra, Italia - https://www.google.com/search…
Bănică = Faith Hill, SUA - https://www.google.com/search…
Bănică = Ben Afleck, SUA - https://www.google.com/search…
Constantinescu = Sonny, SUA("decedat") https://www.google.com/search...
Rădulescu = Cher, SUA https://www.google.com/search...
Păunescu ("decedat") = Gene Wilder, SUA https://www.google.com/search?...
etc.