Ieri noapte, în jur de ora 12 și după îmi era foarte rău. În mintea mea, un singur gând. Spital. Simptome: durere în partea inferioară a cutiei toracice, palpitații. Probabil, hernie hiatală (când stomacul trece prin diafragmă și apasă organele din cutia toracică, inclusiv inima). Sau vreo condiție fiziologică ne-întâlnită în practica curentă, greu de descris. Chiar înainte de a mă culca, am avut ceva activitate fizică. Simptome care seamăn foarte mult însă cu cele de la un atac de inimă pe care le văd mereu descrise peste tot.
Ierti am spălat caloriferele. Am scris pe fb despre procedură.
https://www.facebook.com/george.ion.7505/posts/316931218509734:0
Acu vreo 3 zile stăteam noapte târziu pe la 2 în pat și nu puteam să adorm. A trecut o mașină pe alee și a intrat în parcare. Avea toba modificată. Au vibrat pereții, a pornit termostatul care e mecanic și sensibil și la vibrații, probabil era pe cale să pornească. Ceva extra praf de la vibrații a căzut pe calorifer, care a pornit și s-a umplut camera de fum, care a ținut vreo oră. Am oprit caloriferul ca să pot dormi.
Au trecut 2 luni de când le-am spălat ultima oară. Din cauza temperaturii mari la care lucrează, de fiecare dată când termostatul le pornește, de obicei declanșat de vibrații când e pe aproape, se umplu camerele de fum. Pentru că în timp se acumulează pe aripioarele acele din aluminiu praf care arde lent și scoate din ce în ce mai mult fum. Probabil și ceva monoxid de carbon, din moment ce ieri mă durea capul când porneau.
Deci durere în partea inferioară a pieptului, între omoplați, palpitații, greutate în respirații, senzația că mi se oprește inima.
Mi s-a întâmplat de atâtea ori. Acu zece ani n-aș fi ezitat să mă duc la spital. Dar după ce am fost de atâtea ori și am văzut că tot ce fac e să mă țină câteva ore în camera de urgențe până îmi revin și apoi mă lasă să plec, îmi este greu să mă hotărăsc să mă duc. Încă nu am folosit asigurarea anul acesta și co-plata e de vreo mie de dolari. Mai sunt câteva zile și se termină anul. Mă gândeam la orele suplimentare pe care le face nevastă-mea și am preferat, ca de atâtea ori anul acesta, să stau acasă.
La fiecare respirație îmi venea să strig: Ajutor!
Mi-am luat tensiunea. 15/9 sau așa ceva. Puls normal. M-am mai liniștit.
Am stat vreo jumătate de oră într-un scaun până ce probabil stomacul s-a mai lăsat în jos, s-a diminuat cantitatea de gaze din intestine și am simțit că pot să respir.
M-am așezat în pat și eram aproape să adorm când mi-am amintit că nu am băgat covorul la loc sub un calorifer. Era ridicat lângă și era ceva risc de foc. Deci m-am dus, am ridicat caloriferul, am băgat covorul, am trezit-o pe Angela, m-a înjurat, după care au început aceleași simptome. Mai rău. Eram și foarte obosit. Stăteam pe marginea patului când am simțit o vibrație temporară în cameră, de la o mașină. O perioadă scurtă de timp când turația motorului a rezonat cu pereții, când am simțit cum îmi vibrează tot corpul, coloana și o durere ascuțită în piept și mi s-au agravat toate simptomele. Și m-am gândit că e posibil ca în timp ce fac un efort sau mă concentrez la ceva sau scriu să apară asemenea vibrații și să mă facă să mă simt rău. În ultimele zile de multe ori m-am ridicat brusc de la calc simținând că leșin și am ieșit afară fiindcă înauntru era plin de fum.
Am fost sub foarte mare tensiune zilele acestea. În legătură cu schimbările din România, aniversarea revoluției și ce am descoperit referitor la asemănări cu actori de personaje din viața publică din România și alte țări.
Ca de obicei după faza cu probleme la culcare, care mi se întâmplă o dată la o săptămână poate, în medie.
M-am trezit dimineața, după 6 ore de somn (în ultimele zile am dormit 8 dar cu fum), cu un fel de amnezie mult mai accentuată decât normală. Căci dimineața îmi trebuie ore ca să-mi amintesc unde sunt, ce fac, de s-a întâmplat în ultimele zile, ce am scris. De obicei, se risipește în timp ce citesc știrile, ce îmi ia cel puțin o oră. Dar azi am uitat de câte ori mi-am promis să nu mai sun dimineața în România.
Toate conversațiile pe care le am la această oră relaxată sunt în defavoarea mea. Pe lângă faptul că atunci când se termină îmi vine să arunc telefonul. Toți cu care vorbesc par a adopta un fel de tactică. Schimbarea subiectului în momentele când spun ceva important sau o concluzie. Întreruperi dese. Aluzii, amenințări, divagații, subiecte paralele. Ei vorbesc din ce în ce mai prescurtat, mai agramat și mai nepoliticos până când încep să vorbesc și eu la fel. Totdeauna au altceva de făcut în momentul acela și imediat după. Să spun în grabă ce am de spus. Zgomote de fond. Tuse, mașini, alte persoane. Minimalizarea a ce spun, deși sunt niște subiecte care zic eu ar trebui să trezească atenția oricui.
Cu alte cuvinte scot de la mine suficient material care dacă ar fi editat sau chiar așa cum e fiindcă e editat live de întreruperi, să poată însemna orice sau măcar să-i schimbe înțelesul, așa cum am văzut de atâtea ori în show-uri la TV. În mintea mea, după asemenea conversații, totdeauna aceeași concluzie. Este posibil că vorbesc cu roboți (boți) sofisticați. Un celular cu număr de România poate fi oriunde în lume. După care mă gândesc să pun un afiș mare pe perete "Bă tâmpitule nu mai vorbi la telefon de dimineață!".
Astăzi Aurel m-a făcut să-i promit că voi șterge ceva de pe blog. Ceva vechi, fără importanță în comparație cu ce am scris recent. Mi-a smuls fraza. "Bine, voi șterge."
Am scris această postare ca să spun că nu voi șterge nimic, pentru că fraza poate fi folosită pentru a face ascunse prin ceva metode IT postări din blog. Mă gândesc la ultima.
Dar dacă tot am scris, aș vrea să pun în evidență faptul că este foarte posibil ca să se intervină asupra mea cu metode ne-ortodoxe și probabil în afara eticii și legii pentru a mi se crea tot felul de stări fiziologice, pe lângă totala izolare socială în care trăiesc, care pot fi foarte aproape de clasificările citite zilele aceste în presă. În principal prin sunete, vibrații. Mă gândesc la numărul neobișnuit de mare de mașini care circulă pe această stradă neprincipală din Lake Oswego. Unele din ele s-ar putea să fie chiar din acelea care se conduc singure. Am văzut șofer care nu ținea mâna pe volan. La fel și fumul din numărul mare de coșuri la înălțime mai joasă decât clădirea aceasta. Odată declanșat un calorifer care scoate o cantitate neînsemnată de fum, mult mai mult vine de afară (știu pentru că am încercat să deschid geamul când apare fum de la calorifer), pe sub ușă sau chiar de la vecini prin pereți. În 2012 și 2013 un număr mare de persoane s-au mutat în zonă. Am văzut asta după numerele de la mașini din alte state îndepărtate, care uneori erau până la un sfert din numărul total de mașini pe stradă. Bine, nu mai vorbesc de vecini și infinitele șicanări prin zgomote, parcări aiurea, interferențe la urcat, coborât, etc.
Aceasta poate să-mi influențeze mult comportamentul și conversațiile în timp real, nu însă și starea de spirit când mă aflu în fața monitorului și scriu ceva. Pentru că scrisul nu e în timp real iar cine a scris mult la tastatură știe că e mai ușor să scrii decât să vorbești, probabil este folosită o mai mică parte a creierului și în același timp poți să citești imediat ce ai scrii și să corectezi eventuale greșeli.
