Hide Park

Încerc să merg în parc în fiecare zi. Este o alee betonată lungă de jumătate de milă (800 metri) de-a lungul râului Tualatin. E foarte mișto pe orice vreme, mai ales când nu sunt zgomote de construcții sau suflători (de frunze) și fum (de șemineuri, sau neidentificat) ceea ce s-a întâmplat destul de des.

Oricum. Mă duc pentru că astfel amorțesc definitiv (Am în buzunar și o mască în caz de fum). Merg cu mașina o milă până în parcare. Ca să ajung la aleea de beton care începe de la punctul roșu mai merg încă pe atât, pe stradă pe lângă clubul de tenis Stafford Hills (4 terenuri acoperite cred) sau printr-o pădurice lângă râu. Iată poza din google maps.
Multe faze s-au întâmplat pe acolo pe aleea lată de beton dintre copaci. Adică nu se întâmplă nimic vreau să spun. Merg și de obicei pe la ultima parte a traseului apar diverse personaje. Am și uitat de-a lungul timpului pe cine am crezut că am văzut pe acolo (Lista include pe Tump și Elizabeth Warren).

La începutul aleii este și o vilă (punctul roșu pe hartă) care a fost cumpărată de primărie și care acum se numește Community Center. Acolo în parcare apar tot felul de mașini, dar astăzi nu era nici una.

Vineri parcă mi s-a părut că o văd pe Hăineală printr-o fereastră și am luat-o pe stradă în loc să mai merg pe alee. Astăzi când am trecut pe acolo a apărut o tipă alergând care parcă zâmbea puțin la mine. A trecut o dată într-un sens și odată în alt sens. Am mai văzut-o când am ajuns în parcare, punctul de pornire în stânga (alerga încet), se urca într-un SUV mare, negru.

Am venit acasă și m-am uitat pe la știri. Am văzut știrea cu respingerea ordonanței pentru prorogarea legii dublării alocațiilor și m-am bucurat. Respingerea a fost votată în senat cu 95 la 14 parcă deci are toate șansele să fie respinsă și în Cameră. Sper că nu vor întârzia procedura pentru ca legea să fie aplicată chiar de luna asta. În știre se spune și numărul de copii care beneficiază. 3.6 milioane. Ceea ce m-a făcut să-mi dau seama de o greșeală pe care am făcut-o în mai multe postări. Am numărat, din grabă, pe graficul din Wikipedia doar băieții și am rămas cu ideea aceea. Băieții sunt cu albastru iar fetele cu roșu. Cam 100 mii din fiecare pe an timp de 18 ani în fiecare parte a graficului.

Este prima dată când se spune o cifră mai aproape de realitate, pentru că în România grupele de vârste între 0 și 18 și 55-72 și până la capăt sunt mai mici decât 19-54, care include decrețeii.

Deci am corectat greșeala în câteva postări mai recente după care, tot uitându-mă pe la știri am văzut poza asta și mi s-a părut că am recunoscut-o pe tipa din parc. Sincer, cred că au băgat-o pe tipă pe alee după care au băgat știrea ca să-mi dau seama de greșeală ca să spună că întâlnirea cu ea m-a influențat să modific cifrele și probabil tot ce voi face în următoarele zile. În realitate, doar au prevăzut ce voi face și au țesut o intrigă pe lângă, așa cum fac mereu.

Legea Plafoanelor

Există în repertoriul legislativ (baza de date a actelor legislative din Camera Deputaților) niște legi periodice (anuale) numite Legile Plafoanelor. Ele sunt date înainte de legile bugetelor, încercând, fără prea mult succes să pună niște limite bugetelor. Nu am știut până săptămâna asta despre aceste legi. Una din anexele la ultima Lege a Plafoanelor se numește Strategia Fiscal Bugetară pe Perioada 2020 -2022. Fiindcă nu găsesc acum fișierul original, îl foi folosi pe cel din această bază de date, care iarăși este scanat foarte prost de pe hârtie. La pagina 55 avem descrierea cuprinzătoare a bugetului României, sub formă de estimare. Aceste cifre sunt doar orientative iar ele nu au fost respectate în legile bugetului, promulgate 3 săptămâni mai târziu.

Din acest extras vedem că România nu are numai 2 bugete, pentru care iarăși sunt date în fiecare an cele două legi ale bugetului, cel de Stat și cel al Asigurărilor Sociale ci 6, plus  "Alte componente", din care se mai extrag "transferurile". Totalul se numește Buget General Consolidat și se folosește la calcularea deficitului. Însă deficitul nu se calculează raportat la venituri sau la cheltuieli bugetare, ci raportat la PIB (Produsul Intern Brut) cu scopoul de a părea mai mic.

Produsul Intern Brut (Gross Domestic Product în engleză) este un indicator artificial care are mai multe scopuri, toate de inducere în eroare a opiniei publice, iar unul din ele este de a face deficitul să pară mult mai mic. Găsim PIB-ul României la pagina 8 în același fișier al Strategiei.

Am adăugat în această foaie toate componentele Bugetului General Consolidat, mai puțin Alte Componente și Bugetul Asigurărilor de Șomaj luate din anexele la legile bugetului. Totalul pe cheltuieli ale Bugetului de Stat depășesc suma din Legea Plafoanelor. Veniturile Bugetului de Stat din Anexă sunt mult sub. Nu reușesc să înțeleg însă (încă) ce sunt aceste transferuri, al căror total din anexe nu ajung la suma din Legea Plafoanelor.
...va urma...

Meditații la buget

Există undeva între cele 151.076 de acte legislative generate în timpul celor 30 de ani de democrație de tip nou din România de astăzi cuprinse în baza de date a Camerei Deputaților o lege (adică niște legi, ciudate, periodice) de care nu știe nimeni și pe care nu le aplică nimeni. Ele au o importanță arheologică pentru cine vrea să studieze istoria finanțelor românești care curg pe apa sâmbetei. Pentru că ne dau o dimensiune asupra acestui fenomen. Legile plafoanelor. Iată partea importantă (miezul) din aceste legi pe 2019 și 2020.

Motivul pentru care aceste legi mi se par ciudate. Ele anticipează legile bugetului. Adică dai o lege despre cum să dai alte legi și nici măcar nu o respecți. Mă rog. Nu a deranjat pe nimeni pentru că nu a știut nimeni până acum.

Aceste documente mai arată existența unui așa numit Buget General Consolidat, care este de fapt suma ce se folosește la calcularea deficitului. Format în principal din Bugetul de Stat, Bugetul Asigurărilor Sociale, Bugetul Centralizat al Unităților Administrativ Teritoriale. De remarcat existența unui buget al Asigurărilor Pentru Șomaj, deși există un capitol în Bugetul Ministerului Muncii (parte a Bugetului de Stat) pentru aceasta, cu altă sumă bineînțeles.

Poate ați auzit de deficit. S-a vânturat mult prin media, se vorbea despre 3 și ceva, am uitat.

După 3 guverne de 6 luni, un guvern care la 1-2 luni de la investire, vine cu o strategie. Un alt document găsit în aceeași bază de date arată ceva ce sună chiar așa. Strategia fiscal-bugetară a guvernului.  (Sărac, re-scanat strâmb de pe hârtie, tipărit cu un bug - după buget). Iată două tabele decupate din acest document. Probabil PSD își presimțea agonia și a pus pentru 2020 un deficit (diferența dintre venituri și cheltuieli împărțită la PIB) mai mic decât cele de până atunci. Sau poate doar a promis. (Da ați ghicit, diferența se finanțează din împrumuturi de Stat iar 2,33 înseamnă 23,3 miliarde). Dar deficitul proiectat de guvernul-fantomă al lui Orban este de peste 3,5 și variază în funcție de surse (media).


Importanța acestor documente, de care nu a auzit nimeni (dintre noi adică) este că ne dau o dimensiune asupra PIB-ului din România care iată, a depășit un trilion de lei. Dacă împărțim această sumă la cursul de azi, rezultă ceva de genul 1022/4,34 adică 235 miliarde de dolari. Pentru comparație, google știe suma din 2017. Suma nu corespunde cu ce spune Wikipedia. De fapt problema cea mai mare pentru cine vrea să înțeleagă ceva (eu) din toate acestea este că nimic nu se corelează. Nici măcar suma pentru deficit din cele 2 tabele de mai sus din același document, care în al doilea tabel este de 28 miliarde și cu semnul minus în față. (Deficitul e deja negativ).

Nu aș fi auzit (văzut) despre acest Buget General Consolidat dacă nu aș fi încercat să adun eu într-o foaie google din care am generat niște diagrame toate sumele din anexele de la legile bugetului - cele centrale, singurele pe care le-am găsit până acum.
Pentru cei care doresc versiunea de lucru (read only) al acestui fișier, aici.
...va urma...

Avatarele și anagramele lui Sándor

OSCAR și civilizațiile stratificate

https://www.catavencii.ro/top-3-solutii-pentru-reducerea-poluarii-in-bucuresti/

În această poză de mai sus în fundal se vede o mașină aspirator sau de gunoi, nu sunt sigur. Un camion aspirator dacă vreți. Niște perii de sârmă rotative dedesubt care scurmă străzile, ceva, o turbină uriașă înăuntru, suge, iar mizeria, whatever este filtrată după care aerul nu tocmai curat este suflat înapoi în stradă de unde poate ajunge pe pervazul, balconul sau poate chiar în plămânii dvs..

Pentru că, vă imaginați, la volumul de aer care trece prin acest sucker nu poți să pui acolo un filtru HEPA pentru că l-ar zbura. Poate doar o plasă din sârmă, poate o turbină de separație ca la aspiratoarele fără pungă, ceva grosier. Poate cineva ar putea calcula câtă mizerie rămâne și câtă se duce Blowing in the Wind.

În Lake Oswego unde am locuit între 2010-2015 erau niște camioane din astea care se numeau chiar așa. OSCAR. Oswego Cars.

Nu pot să nu adaug aici din nou că numele Lake Oswego amintește de Lee Oswald iar locul unde am locuit era aproape de vârful unui fost vulcan mai mic așa cam de 1000 ft, care a fost activ până acum 70 mii de ani, cu una din cele mai mișto view-uri din zona Portland și niște apusuri fantastice. Clădirea din dreapta, al doilea apartament din stânga la etaj.

De fapt și acum, în Tualatin locuim la poalele acelui vulcan, pe un fost câmp de lavă care se numește Boring Lava Field. Era durere când veneau OSCAR pentru că pe lângă celelalte putori obișnuite ca fumul din pereți de la un coș stricat de la un apartament ceva mai jos, mizeriile de câine din jurul clădirii pe care uneori le strângeam eu, colectând câteva kg odată, mucegaiul (clădire din lemn, dacă ajungea apa undeva) și praful de asfalt de la șindrilele de asfalt cu nisip de pe acoperiș apărea una nouă care dura câteva ore.

În rest pe această stradă care ar fi trebuit să fie liniștită, veneau non stop mașini, nu știu de unde și către unde, care făceau un zgomot constant, mai ales dimineața, greu de suportat, eu mă gândeam că poate fi o formă de protest a scientologilor care-l pedepseau și pe Xenu.

Chiar îmi amintesc, pe la început, la vreo lună după ce m-am mutat, cineva, primăria, a pus pe străzi niște contoare din alea cu furtunuri negre de 1 cm, care numără mașinile, iar nu mult după fostul șef al Poliției a murit a doua zi după ce a avut party-ul de retragere la pensie.

Dar nu a fost întotdeauna așa. Noi o luăm "for granted" ca să zic așa. Poate ați auzit vreodată de așezări antice "stratificate" pe mai multe nivele una peste alta sau ați văzut pe la știri. Arheologii trebuie să sape ca să "descopere" ruinele. Bine, putem fi mulțumiți că e așa pentru că dacă nu erau îngropate, ar fi fost erodate și nu mai vedeam nimic. Dar v-ați întrebat vreodată de ce e așa? Eu până acum câteva zile credeam că bătea vântul 1000 de ani și le acoperea cu praf de nisip, argilă, care se întărea de la ploaie, etc.. Iată că cel puțin în unele cazuri, am aflat că nu e așa.

Primele orașe au apărut în Mesopotamia antică. Ur, Babylon, știți dvs.

Era mișto în Mesopotamia (țara dintre râuri). Cele două râuri se revărsau sezonal și tot ce aveai de făcut era să arunci niște semințe în noroi și să recoltezi câteva luni după. De fapt așa cred că a apărut agricultura. Cu timpul au construit canale care extindeau zona inundabilă iar mai târziu au trecut la irigații controlate, moment în care revărsările nu mai erau binevenite. Și-au tras grădini, pomi, animale pentru carne. Canalele asigurau și căi de comerț între orașele cetăți care fiecare aveau zeul lor și se războiau mereu între ele. Au început să prindă pe cei de la țară dimprejur și să-i pună la treaba lor, adică să-i facă sclavi, care însă nu locuiau în zona protejată de ziduri ci afară, pe câmp, la aer curat.

Deci aveau dietă diversificată, aveau și gunoi la greu. Și nu știau exact ce să mai facă cu el așa că îl aruncau pur și simplu în stradă, ca înainte de ur-banism. Așa că orașul creștea mereu. Pe înălțime.

«"Trash was everywhere in Mesopotamian settlements, accumulating gradually in streets and houses or piled in courtyards or abandoned building plots. Mesopotamian site stratigraphy is largely garbage, and a snapshot of any settlement would be characterised by “sheet trash”. »

Când strada devenea prea înaltă, abandonau vechile clădiri și construiau altele deasupra. Nu știu exact când și-au făcut canalizări din conducte de argilă arsă. Știu că târziu, foarte târziu, mii de ani după, romanii aveau un sistem elaborat de canalizare numit chiar așa. Cloaca Maxima.

Se mai miră cineva că Isthar avea un swoosh de câine pe cap iar egiptenii antici au ajuns să preamărească gândacul de gunoi, scarabul, despre care Poe a scris o întreagă novelă iar Jung, știți dvs.? În poză, Ishtar și consortul ei Dumuzid, vechiul zeu păstor rural pe care ea până la urmă l-a băgat la tortură în underworld.