February 28

12:35 Am scris și eu ca tot omul odată cândva de mult un articol în Wikipedia. Pe vremea când Wikipedia abia apăruse în limba română și mult timp nu au existat articole de loc. A stat un timp, nu știu, vreun an cu un comentariu automat care spunea că este un ciot (stub în engleză). Adică era prea puțin scris. Erau de fapt unul sau două paragrafe care arătau același adevăr despre carisma.

(Wikipedia e tare domle. M-a făcut să zâmbesc. Prima versiune a mea, din 2005, încă există în istoricul definiției. Cu un cuvânt greșit. Am scris distorționat fiindcă am uitat acest cuvânt pe care nu știu dacă l-am folosit vreodată în scris mai înainte și am aplicat regula de conversie ca din engleză. A fost ștearsă complet după un an și ceva și apoi înlocuită cu una și mai scurtă. Comparați cu definiția de azi. Magic LOL).

Carisma, scriam eu, mai pe scurt, este o un fenomen fizio-psiho-sociologic foarte important unde subiectul se supune în mod subconștient unei figuri dominante (spunem carismatice), datorat numai trăsăturilor fizice, ca de exemplu ale feței, dar nu numai.

Persoana dominantă trebuie să aibă anumite trăsături fizice care să schimbe punctul de vedere al subiectului.

De exemplu. Dacă te uiți de jos în sus la fața cuiva, bărbia pare mai mare fiindcă e mai aproape. (Punctul de vedere al copilului ținut în brațe)

Acest tip de față induce în subiect mai ales dacă e în transă, (o stare psihologică modificată sub stres), (poate datorată și numelui, care contribuie) o stare de supunere (gata pentru sugestie) la nivel subconștient.

Barba mare poate amplifica supunerea.

Invers. Dacă te uiți de sus în jos la fața cuiva, ochii par mai mari și mai depărtați, sprâncenele mai sus, iar asta induce atracție și nevoie (imediată) de dominanță (ca de exemplu un bărbat care privește o femeie de sus). Polul opus al carismei.

Femeia cu picioare lungi induce o stare de atracție fiindcă pare privită într-o poziție culcată cu picioarele spre privitor, etc..

Am dat în articol și un exemplu. Hitler nu avea bărbie lungă și pentru a compensa și-a construit o mustață pătrată, care mima aspectul unei guri permanent deschise.

Eu numesc expresie reziduală pe fața cuiva o expresie care există și atunci când individul nu vrea să exprime nimic. Există persoane și chiar popoare care prin modificări genetice succesive au acumulat expresii reziduale de dominație pe fața lor.

Astfel putem explica că lumea are, a avut, lideri care nu au nici o calitate de lideri în afară de carismă (dominanță), ei fiind exponenții unor interese străine.