Aş fi vrut să trăiesc într-o lume mai diversă. Naşpa acum cuvântul diversitate a căpătat echivalent de gay. Adică gay-ii după ce confiscă curcubeul acum iată şi un concept.
Nu. Când un om nu se înţelege pe sine şi încearcă să se asocieze cu alţii care de asemenea nu se înţeleg pe ei înşişi pot apărea două lucruri. Utopia sau versiunea mai hard, totalitarismul. Ne plecăm toţi în faţa unei liste de reguli şi gata, ne înţelegem.
Cu cât mai tare e organizaţia, cu atât mai tari regulile şi cu atât mai slabi indivizii.
Jumătate de lume se apleacă sub nişte reguli minimaliste care pornesc de obicei de la o axiomă, neînţeleasă, de multe ori moştenită, simplă. O axiomă, câteva reguli simple iar restul simboluri băi frate, transă. Aderând la un set de reguli dă eficienţă, pe termen scurt sau chiar mediu. Această eficienţă este suficientă pentru a clădi un surplus de valori şi a atrage invidie. Un lucru este omis din start. Se clădeşte pe moştenirea tuturor.
Chestia ţine o generaţie două trei, apoi ăia dispar, sunt uitaţi, vin alţii care redescoperă roata. Şi sunt siguri că ştiu ce au greşit cei din înaintea lor şi nu le vor repeta "greşelile". Nu, nu ştiu, greşesc aceleaşi lucruri, doar anumite detalii diferă.
Toţi ceilalţi duc lumea în cârcă mai departe, aşa cum este ea.
Un semn clar că ai de a face cu aceştia este atunci când vb. cu unul din ei şi ţi se pare că vorbeşti cu toţi deodată. Când spui unuia ceva şi îţi răspunde altul. Ceata lui Piţigoi. The Borg hive mind.
Ei spun despre alţii că au o minte bolnavă. Un om care o viaţă se chinuie să facă faţă realităţii
aşa cum este ea va cădea în tot felul de capcane (LOL uneori vaste şi elaborate înscenări), va greşi, vă cădea, se va ridica şi de multe ori dacă nu tot timpul va părea gârbovit şi veşnic împovărat. Not very cute or sexy.
Unul care aderă la o utopie este eliberat de griji şi gânduri. Îşi creează ei singuri sisteme de veghe care să-i menţină uşor în interiorul regulilor precise. Întreaga lor energie este canalizată spre succes imediat, care de cele mai multe ori apare, este palpabil şi poate să creeze chiar presiune asupra celorlați. Că se cheamă cult, că se cheamă partid unic, orice ar fi, reprezintă povara acestei lumi, oricând aceasta va dori să progreseze.
Au fost momente în istorie când totalitarismul a coincis cu statul. Au acaparat puterea. Nu durează şi apoi generaţii se chinuie să repare ce au muls ei repede.
Probabil sociologii ştiu care este raportul între aceştia şi oamenii normali şi cum o societate funcționează pe termen lung. Dar eu cred că problema este pur psihologică, este o necesitate a unora neglijaţi de părinţi şi a căror copilărie continuă, pe cheltuiala tuturor şi atunci se organizează singuri pe tot felul de modele, iar nu odată am auzit invocată, chiar de ei, zoologia. Haită, albine, etc. LOL ceata lui piţigoi.
