Thursday, September 17, 2020

IR Images Western Fires 6 hours apart

F11 then click on an image and turn the mousewheel
PDT = UTC - 7

Oregon only, same time stamps.

Monday, September 14, 2020

Vârsta lui Mircea Baniciu

Astăzi m-am trezit în fum. Ieri am pus bandă adezivă la toate geamurile și fiindcă rezolvasem de mult toate găurile din pereți, am început, după vreo 2 ore să am simptome de asfixiere. Nu aș fi știut dar mi-am amintit cum, de atâtea ori când plecam de la cazino, aveam probleme cu vorbitul. Credeam că eram atât de obosit încât nu puteam vorbi. În realitate cred că era vorba de lipsă de oxigen. Câteva mii de oameni într-o clădire, care deși e înaltă, dacă se pune AC pe recirculat, nu mai are altă sursă de aer proaspăt decât ușile care se deschid. Deci am antrenament. Să vedem cât mai rezist, spun ăștia de la meteo că azi va bate puțin vânt și va împrăștia fumul iar mâine va ploua puțin.

Deci până la urmă am ridicat banda de la un colț de geam și am pus filtrul pe aproape, făcând un compromis. Puțin miros de fum, puțin oxigen. Afară din nou fum peste 400, cred că e aproape de limită, cel mai mult până acum am văzut 500 și ceva. Sunt câteva focuri de păduri enorme la sud est de Portland, sute de mii de hectare spun ei, rămâne de văzut, ca rezultat a unor vânturi incredibile de câteva zile, care pot avea o cauză artificială despre care am mai scris. Simptome de asfixiere, în afară de cele vechi de greutate la respirație, cu care m-am obișnuit totuși peste ani, care sunt cauzate de o combinație de nas înfundat și gaze intestinale care ridică diafragma (mușchiul care separă cavitatea abdominală de cea toracică și contribuie la respirație).

O mare parte din știrile pe care le-am citit nu fac decât să încerce să acopere ce am încercat eu să arăt. Noi și vechi povești din trecutul personajelor care încearcă să arate că au existat în România, mai ales prin faptul că au fost corupți.

Deci reușesc să uit de greutatea la respirat și încerc să rezolv încă un mister posibil din viața mea. Ce vârstă are Mircea Baniciu în realitate. Dacă aș putea rezolva acest mister, multe altele s-ar rezolva de la sine.

Am încercat mai întâi pe fb și pur și simplu nu m-a lăsat (probleme cu browserul meu bineînțeles) să ridic pozele. Așa că le pun aici. Prima dată o poză cu Phoenix din "72-73",  spun ei. Au ales să facă poze pe niște trepte unde nu li se văd picioarele deși se vede ușa mult mai sus (poza originală din Wikipedia, clic pe poză). Baniciu pare cel mai mic din poză. Mult mai mic decât Joseph Kapl de la dreapta, care era tipul cel mai înalt dintre ei. Kovaci e pe o treaptă mai jos. Apoi o poză mai recentă cu trei din cei de deasupra. Diferența de înălțime între Kappl și Baniciu este mult mai mică. Amândoi par că se apleacă.
În sfârșit o poză cu Mircea și Ana Baniciu. Nu am găsit nicăieri scrisă înălțimea lui Baniciu, în schimb am găsit-o pe cea a Anei. 1,68.
Poza din grădiniță. Eu aveam probabil 6 ani. Era un tip lângă educatoare (la dreapta ei dpdv privitor) care era mai scund decât mine (dreapta) care s-a menținut totdeauna mai scund, dar în liceu am ajuns la aceeași înălțime, vecinul și prietenul cel mai bun, Mihai.
Poza din clasa I-a sau a II-a.  Eu eram la dreapta învățătoarei rândul de jos iar el era al treilea din stânga rândul de sus. E un tip acolo pe rândul de jos dreapta (Vasile) care pare să fie evident mai mic decât toți ceilalți și cred că de fapt era născut în Ungaria în 62. Pe 7 din colegele mele le chemau Mariana. Învățătoarea, am mai spus, am auzit șoapte prin Câmpulung că ar fi semănat cu Claudia Cardinale. Fiul ei, Sorin Mihalea, semăna foarte mult cu Ioan Luchianu Mihalea sau George Michael. Tipa cu boandă de dihori (o modă locală) de la umărul din stânga al învățătoarei cred că a apărut în video-ul cu AHA, Take on me. Deci eu am luat lecții de pian între 5 și 7 ani. Taică-meu a lucrat ceva tâmplărie pentru o tipă, doamna Redlov, și ca plată ea mi-a dat lecții de pian timp de doi ani, după care mi-a zis că trebuia să-mi iau pian ca să continui. Fiindcă nu aveam cum să-mi iau pian (nu aveam unde să-l punem), mi-au luat un acordeon. Fiindcă nu vroiam să cânt la acordeon (știam la pian numai pe note, acum am uitat și nu mia pot să cânt cu mâna stângă), mi-a adus bunicul un profesor de acordeon orb, unul Merilă. Și uite așa cu Merilă și cu bunicu (care cânta la vioară) am început să cânt la acordeon. Am progresat și a apărut la Casa Pionierilor unde eu îmi petreceam cealaltă jumătate de zi, un tip, profesor de română la Pojorâta (o comună la vest de Câmpulung), care era foarte bun la acordeon, avea un frate student la Conservator, care m-am adus la un nivel foarte avansat, aproape de ce se cânta la radio de celebrități gen Marcel Budală. Mergeam la cercul de taraf, aveam chiar o colegă din clasă cu surorile ei care cântau la vioară, un tip din Pojorâta la trompetă, foarte bun, aveam și contrabas, la un moment dat, în clasa VI-a cred, am fost la București, am înregistrat pentru televiziune și am apărut la emisiunea aia pentru pionieri de duminică, unde m-am și văzut câteva secunde la alt vecin pentru că noi nu aveam semnal la TV.

Dar asta e altă poveste. Mihai nu putea cânta, era afon. Odată însă am fost la ei acasă și am găsit un acordeon similar cu al meu. Altă dată, în liceu, tipul avea o chitară, la care am cântat totuși numai eu când am avut noi o petrecere cu două tipe. Culmea e că știam și sigur am cântat o versiune modificată a melodiei Andri Popa.

La școală eu eram totdeauna cel care cânta la acordeon și ceilalți dansau când ne pregăteam pentru serbări. Îmi amintesc totuși că la un moment dat am avut o profesoară de muzică cu conservator, prin clasa V sau VI, care ne-a făcut toată clasa un cor pe 4 voci, din care unii erau bași. Și ne-a învățat cum să cântăm note joase, prin expirarea a mai mult aer.

Aici am locuit în Câmpulung, două familii într-o locuință mică cu 4 camere mici. Mihai locuia în vila din dreapta care a fost terminată când eram eu în liceu. Gardul e nou, curtea are iarbă, acoperișul era din tablă. Am sunat de multe ori în anii 2010 - 2015 la ei (tatăl lui Mihai îmi era naș de cununie) dar niciodată nu l-am găsit pe Mihai acasă.
Este important pentru că în Ungaria există un cântăreț născut în 63 deci cu 3 ani mai mic decât mine care seamănă foarte mult cu Baniciu. Asta ar însemna ca în primele înregistări și poze Baniciu ar fi avut... 10 ani? Nu ar fi primul caz, îmi amintesc de Paul McCartney care totuși avea vreo 16 ani la primele apariții. Dar el era și mult mai scund.

Joe Rudan, născut în 63. Greșesc?

ca și melodia lui "Baniciu" și cea a formației AHA se bazează pe una din melodiile pe care le cântam noi la taraf, de fapt vechi melodii populare locale. Desenele de la început par să fie ale tipului cel mai mic din poza de mai sus dreapta, împreună cu el în ultima zi de școală din clasa VIII am montat niște bănci noi și am folosit chei franceze, motocicleta și apoi mașina lui tacă-meu le birjăream sute de km pe micul aeroport de lângă fabrica de lapte praf (da, Rarăul) pe unde presupun că veneau și plecau mulți, inclusiv Roman Polanski, profesorul de cineclub de la Casa Pionierilor. Melodia se bazează și pe o discuție în timpul unei scurte întâlniri "întâmplătoare" cu fosta mea colegă Mariana, acum la liceu, la un sfârșit de vacanță după care eu plecam înapoi la Iași. Morten și Mariana, devenită Therese "Bunty" Bailey, au apărut din nou în viața mea, ea ca operatoare la oficiul de calcul la CPL, am lucrat împreună, am fost cu ei la petreceri la șefa de oficiu Nuți (Madonna) și habar nu am avut că era ea. De fapt habar nu am avut de nimic până acum câțiva ani și după cum spuneam, totul a început de la o melodie pe care am auzit-o la radio unde vocea semăna cu a "Corinei Chiriac".
Capisci?

Friday, September 11, 2020

Against the Wind

You can see here hight altitude currents go the other way. I think it is what "Dave Saleski" would call inversion.

Thursday, September 10, 2020

Rectificări, moțiuni și alte minciuni

Nu frumusețea va salva lumea, ci contabilitatea. Poate și lingvistica. Există câteva cuvinte în limba română pe care le urăsc mai mult decât altelele. Unul din ele este moțiunea, care seamănă prea mult cu moț. Altul este bugetul, care ați ghicit, seamănă cu búget (sensul de buhăit, umflat, găunos), sau chiar bug, iar altul este chiar rectificarea, care seamănă prea mult cu rect. Trucul, de la început, a fost că doar prin rostirea acestor cuvinte, mintea ți-o ia în altă parte și nu te poți gândi la conceptele respective, au ca să spun așa o built-in barieră de potențial, ca semiconductoarele.

Scriu această postare pe blog pentru ca să nu mai repet la infinit aceleași lucruri de câte ori iese Iohannis, alții, cu câte o minciună. Apropo, minciunile spuse în public de oameni de stat, în funcții oficiale trebuie sancționate penal, pentru că transcrierile acestor discursuri reprezintă documente oficiale care falsifică sau contrazic legi.

Democrația originală a lui Iliescu a fost totuși implementată în România. De 30 de ani, în fiecare an pe la jumătatea anului se repetă două evenimente unice în istoria democrațiilor. Una este moțiunea de cenzură anuală. Din ce știu eu au trecut doar două din 30, iar una îmi amintesc că a fost a PSD-ului împotriva propriului guvern Dăncilă. În rest, aceste moțiuni sunt de fapt voturi de încredere (reinvestire) a acestor guverne, care suferă, mai mult decât în orice țară de care știu, de eroziune accelerată chiar din primele zile după începerea mandatelor. Normal, pentru că fac mârlănii care nu se mai fac nicăieri în lume.

Nedarea de seamă a sumelor enorme lipsă la contabilitate, cam jumătate din buget sau 200 miliarde de lei anual, din estimările mele. Promovarea constantă a fărădelegilor, în public, de către oficiali în funcții. Din ele, una exemplu recent este așa zisa lipsă a banilor pentru dublarea alocațiilor.

Nu-mi amintesc exact care a fost primul an, cred 2017 când am luat la bani "mărunți" Bugetul de Stat al României. Am luat datele din anexele legilor bugetelor și le-am pus în foi de calculator. Între timp, am aflat că sunt de fapt două bugete, unul de stat și unul al asigurărilor sociale iar aceste foi au devenit o tradiție (personală).

Aceste două bugete sunt formate din banii luați din salarii și de la firme. Impozitul pe venit, TVA, impozitul pe profit și accizele în mare finanțează Bugetul de Stat. Diferența, adică deficitul, este finanțat din împrumuturi de stat. Bugetul de Stat se repartizează pe așa zișii ordonatori de credite, din care unii sunt ministerele, alte instituții bugetare.

Bugetul Asigurărilor Sociale este format din contribuțiile CAS de pe statele de plată.

Bugetele sunt stabilite prin Programele de Guvernare ale fiecărui guvern și legiferate, de obicei în primele zile ale anului, prin două legi organice. Conform Constituției, lege organică înseamnă necesitatea a jumătate+1 din voturilor tuturor parlamentarilor, nu doar a celor prezenți într-o anume zi. Majoritatea doar a celor prezenți este folosită pentru legile așa zis ordinare, cele mai numeroase.

Legile organice nu pot fi modificate prin ordonanțe și în general pin nimic în afară de altă lege organică (Constituție).

Rectificările bugetare de la jumătatea anului sunt de obicei minore și pe probleme mai mult psihologice. Nu-mi amintesc exact, dar cred că nu greșesc prea mult dacă spun 1-2 miliarde. Rectificările se fac prin ordonanță, ceea ce este neconstituțional.

Tot pe la jumătatea anului apare de obicei în madia zvonul că nu mai sunt bani. Cunosc metoda asta. Taică-meu făcea așa ca să "frâneze" cheltuielile familiei. Pe la jumătatea intervalului dintre chenzine (erau doi salariați) apărea fenomenul că nu mai sunt bani, se ducea să împrumute, etc.. La un moment dat, apare cu o mașină, o Dacie, nu nouă, dar plătise pe ea (spunea el) 50 de mii. Nu mai sunt bani de pensii, e refrenul pe care-l aud mereu. Psihologie (parșivă), pentru ca oamenii să aibă la ce se gândi.

Nici un leu din cei aproape 400 de miliarde lei (exemplu din anul acesta) nu lipsesc din buget. Nici cei 11 miliarde și jumătate de la Transporturi de anul acesta, care ar ajunge pentru construirea a 400 de km de autostradă, la prețul mediu de 5 milioane euro pe km, sau 1000 km la șes, nici cei 12 miliarde și jumătate rezervați alocațiilor din totalul de vreo 41 de miliarde de la Ministerul Muncii.

Dacă împărțiți 12,5 miliarde la 12 luni și la 300 veți găsi exact suma de 3,6 milioane sau numărul de copii din România. Curios lucru, o sumă doar ceva mai mică a fost prevăzută și pentru anul trecut și anii dinainte. Iată pagina 32 din Bugetul Ministerului Muncii care arată aceste sume în josul paginii. Atenție, se încarcă greu (cel puțin mie aici în SUA, webmaster-ul de la site-ul Camerei Deputaților a ales să limiteze viteza).

La pensii, adică Asigurări Sociale, buget separat votat pe lege separată nu ies la socoteală mult mai multe miliarde, cu zecile. Toate acestea și mult mai multe date le găsiți detaliat în această postare.

Iată pagina 18 din Anexa la legea Bugetului Asigurărilor Sociale care arată suma totală prevăzută pentru 2020 de 84,831 miliarde lei. Dacă împărțim această sumă la 12 și la pensia medie declarată de 1.436 lei rezultă într-adevăr un număr de 5 milioane de pensionari. Dar acel număr este greșit, conform aceleiași Strategii de Guvernare inclusă în Legea Plafoanelor, în România sunt în jur de 3,5 milioane de pensionari (mai jos în pagină, în lege, de pe site-ul Camerei Deputaților, calitatea scanării este sub standard, am pus în schimb pagina din Wikipedia, care arată exact același lucru).
Dar asta nu e tot. La pagina 32 din Bugetul Ministerului Muncii (Bugetul de Stat, nu cel al Asigurărilor Sociale de mai sus, pensii) pe lângă alocații copii, de 12,5 miliarde mai există o sumă de 11 miliarde lei, care eu cred că este suma ce reprezintă misterioasele pensii speciale.

Deci ca să fie treaba imposibil de înțeles, Ministerul Muncii administrează două bugete, sau mai bine zis cel al Asigurărilor Sociale (pensiile) de 87 miliarde dar și o felie de 41 de miliarde din Bugetul de Stat, din care se plătesc alocațiile, 12,5 miliarde, descris mai sus, peste 10 miliarde ajutoare sociale și probabil pensiile speciale de 11 miliarde.

Iată, din Legea Plafoanelor, sumele care compun așa zisul Buget General Consolidat al României, ce include Bugetul de Stat și cel al Asigurărilor sociale.