 |
05/31/2013 03:00:10 PM
|
 |
| 05/31/2013 03:00:34 PM |
Friday, May 31, 2013
Sorry's Not Enough
The professional apologizers. Those who go around stepping on everybody's lives and apologizing and continuing doing the same thing. Apology is just an introduction to forgiveness, and inviting to doubt. Apology always should be followed by correction. But as the fake news keep pouring over us from all media canals, so the apologies from the assholes as we can not keep up with the rhythm. People can forgive but not too much. You cannot ride peoples' forgivenesses forever.
Segment A3 - alternativa 2
(DIY - Today, Freeway design)
O zi. Atât mi-a luat să fac acest "design". Am făcut 8 versiuni până la aceasta, numai azi. Principala problemă e altitudinea, max 742 metri faţă de 582 m versiunea construită. 3-4 curbe mai adânci. Cea mai strânsă curbă are rază de 320 m şi e pe înălţimea maximă. Se putea face acolo în vârf lângă Casele Miceşti un tunel de 600 metri, şi se economisea vreo 40 metri în altitudine şi vreo 2 km în lugime şi elimina această curbă (adik s-ar fi putut dar nu se va face niciodată nu-i aşa pentru că Les Jeux Sont Fait, already, remember?).
Se putea face joncţiunea cu 1N şi unul, două exit-uri chiar în buricul Clujului. Era mult mai aproape de zona industrială din estul Clujului şi Apahida. Fiindcă se încadrează în standarde şi are practic aceeaşi lungime cu segmentul existent, nu ar fi fost o inconvenienţă majoră (160 metri mai sus) pentru cei ce tranzitează, destul de departe şi ascunsă în dealuri ca să nu deranjeze cu zgomotul pe clujeni. (Dar să nu uităm, unde este mai sus este şi mai jos, adică ce urcă şi coboară, combustibiul folosit la urcare se mai recuperează din el la coborâre).
Deşi sunt zone unde panta atinge >6% pe distanţe scurte, prin săpări şi nivelări acestea se pot aduce în standardul american de max 6% (nu ştiu cât e cel european). La fel şi curbele, acum arată mult mai rău pe teren neprelucrat. Costurile, mai ales alea variabile, bănuiesc că sunt mai mult în aceste lucrări de nivelare a terenului. Deci un proiect trebuie comparat cu altul după volumul de material mutat din deal în vale. LOL. Dar în acest caz, aceasta e singura versiune alternaivă posibilă în afară de cea existentă, care probabil la un moment dat au fost pe masa de lucru a cuiva. Probabil însă l-ar fi contat mai mult pe constructor, care în cazul celei existente nu a avut prea mult de săpat, practic el construind pe teren drept! (Ar fi trebuit să fie cea mai ieftină nu cea mai scumpă autostrada!).
Distanţa e 33.6 km. (Clic pe oricare din imagine pentru a mări.) Deşi acest proiect nu va fi executat niciodată, prin simplul motiv că este deja acolo altă versiune, LOL de aia l-am şi ales, pentru că nu vreau să intru în "competiţie" cu design-uri în lucru pe alte trasee, poate să demonstreze cât de simplu şi cât de ieftin este trasarea unei autostrăzi. Mai mult, cât de simplu ca un proiect să fie supus dezbaterii publice în era internetului.
Restul proiectului, care merge până la alegerea materialului şi studiul terenului, este altă treabă, dar sincer, eu nu am văzut până acum teren pe care să nu se poată construi o autostradă. Iar materialele sunt cam standardizate pe firmă şi cred că tot un soft le alege.
Cineva poate să facă o investiţie şi să dea să zicem câteva sute sau mii de euro să cumpere un soft profesionist şi să bage acolo numai nişte indicaţii şi să-i apară autostrada frumos după cerinţe. Am auzit însă că unii au luat milioane pe un simplu proiect din ăsta făcut pe calc în ore sau minute.
Îi invit pe toţi cei care au Google Earth şi au timp (în special tinerii) din România să încerce să redeseneze autostrăzile propuse, mai ales cele încă neîncepute! Alegerea traseului este crucială pentru cost, şi accesibilitate.
Deci. În Google Earth se alege din meniu opţiunea Tools/Ruler şi se alege tab-ul din dreapta, path. Se alege punctul de început şi sfârşit al segmentului (care pot fi mutate ulterior). (path în Google Earth nu este altceva decât o înşiruire de puncte prin coordonate). Se salvează cu un nume şi va apare în panoul din stânga la Places).
Se dă clic dreapta pe numele segmentului abia salvat în panoul din stânga şi se alege Show elevation profile. Va apărea ca în imaginea de mai sus. Se dă din nou click dreapta pe segment în panou şi se alege Properties după care cele două puncte pot fi mutate, adăugate mai multe puncte sau şterse. Pe elevation profile va apărea diferenţa de altitudine între puncte şi panta, în mod dinamic, când un punct este tras.
După ce se mută un punct sau se adaugă mai multe, se dă OK pe dialogul Properties după care toată imaginea se poate trage cu mouse-ul şi rearanja, rotiă în 3D, zoom-a, cu elevation profile încă acolo dedesubt. După care se dă din nou clic dreapta pe numele segmentului în panoul din stânga şi se alege iar Properties şi se pot rearanja punctele până la satisfacţie sau frustrare totală.
La sfârşit se dă din nou clic dreapta pe segment în panoul din dreapta şi se salvează cu alt nume într-un fişier undeva. Se poate crea în panoul din stânga al Google Earth un folder şi uni (trage acolo) mai multe segmente care se pot salva simultan. Dacă s-a salvat astfel, când se închide programul nu mai necesită salvare.
La Tools/Options este o opţiune Elevation Exageration. Eu cred că este mai uşor să lucrezi cu ea la maxim, 3 pentru că se vede într-adevăr, exagerat. Toate imaginile de mai sus sunt realizate astfel.
Ultimele două imagini reprezintă ultima versiune, din două segmente. 9,66 + 24 = 33.66 km. Tremurăturile reprezintă denivelările ce vor fi nivelate. Nu va arăta aşa în zig-zag la final! Dacă se face tunelul de 600 m şi se scurtcircuitează curba de lângă Feleacu (casele Miceşti) , se scurtează vreo 2 km şi se elimină această curbă, cea mai periculoasă, de 180 grade cu o rază de aprox. 320 m. Ultima versiune a fişierului, cu două segmente se află aici. După ce se deschide în Google drive se salvează cu File/Save undeva pe desktop şi dacă este instalat Google Earth se dă dublu clic pe el şi se poate vedea în 3D interactiv. (Mâine le voi uni într-un singur segment. Poate!).
Iată şi cum ar arăta fără exagerare de înălţime, adică în realitate.
Thursday, May 30, 2013
Segment A3 - alternativă
Deci ce am făcut. M-am jucat jumătate de zi cu Google Earth. Pe calc. meu pe Linux merge destul de bine, adică animat fără întrerupere. Oare ce softuri aveau acu 10 ani când au proiectat această autostradă şi cât a costat? LOL.
Ca alternativă. Mi-au ieşit altitudini mai mari cu 150 metri. Cam tremurată linia, Google Earth e totuşi o sculă gratuită şi nu e făcut pentru aşa ceva. Acu eu nu ştiu cât de mult pot ăia să sape şi să mai taie dealuri şi să mai pună poduri ca să nu ocoloească toate alea aşa cum am făcut eu. Linia roşie mi-a ieşit de vreo 37 km.
Singura problemă e cu zgomotul, la vreo 2 km se aude un zumzet continuu. Dar cred că ar fi fost mult mai bine decât cum e acum şi nu cred că ocoleşte mare lucru. Sunt curios dacă s-a venit şi cu versiunea asta la guvern atunci. Eu cred că ei au programe de proiectat autăstrăzi ca jocuri şi pot să facă n-şpe versiuni aşa cum un clicăit de mouse. Se poate da click pe oricare din poze pentru a se mări. Mâine o să mai îndrept linia aceea şi pun poze cu mai multe detalii. Link la fişier aici . Pentru a vizualiza în Google Earth, cine îl are instalat, după ce aţi dat clic pe link şi s-a deschis în Google Maps, salvaţi fişierul undeva în calc. şi apoi daţi dublu clic pe el.
Ca alternativă. Mi-au ieşit altitudini mai mari cu 150 metri. Cam tremurată linia, Google Earth e totuşi o sculă gratuită şi nu e făcut pentru aşa ceva. Acu eu nu ştiu cât de mult pot ăia să sape şi să mai taie dealuri şi să mai pună poduri ca să nu ocoloească toate alea aşa cum am făcut eu. Linia roşie mi-a ieşit de vreo 37 km.
Singura problemă e cu zgomotul, la vreo 2 km se aude un zumzet continuu. Dar cred că ar fi fost mult mai bine decât cum e acum şi nu cred că ocoleşte mare lucru. Sunt curios dacă s-a venit şi cu versiunea asta la guvern atunci. Eu cred că ei au programe de proiectat autăstrăzi ca jocuri şi pot să facă n-şpe versiuni aşa cum un clicăit de mouse. Se poate da click pe oricare din poze pentru a se mări. Mâine o să mai îndrept linia aceea şi pun poze cu mai multe detalii. Link la fişier aici . Pentru a vizualiza în Google Earth, cine îl are instalat, după ce aţi dat clic pe link şi s-a deschis în Google Maps, salvaţi fişierul undeva în calc. şi apoi daţi dublu clic pe el.
Reţetă chec - expert
După aproximativ 10 ani de când fac chec, pâine şi cozonac, am ajuns la un nivel la care mă auto-numesc expert. Nu ştiu, poate de aceea de câte ori dau drumul la cuptor, vecina mea, de oriunde ar fi, apare şi ea acasă. (Glumesc, nu vorbesc cu vecina, dar aşa se întâmplă, a venit şi acum). Deci am pus checul în cuptor, cu aceleaşi cantităţi, (nu, greşesc, am adăugat faţă de ultima dată 50 gr de lapte) şi tăviţele erau deja pline şi acu mă tem că or să curgă în cuptor. Mai am 15 minute până la 30 deci voi simţi îndată mirosul de ars dacă vor curge. Nu am ce să fac. Reţeta e prea bună. Data viitoare voi folosi alte tăviţe sau ceva mai mare.
Un alt motiv pentru care scriu aici este ca să nu uit nici eu, căci câteodată fac pauze de o lună două până data viitoare.
(Cozonac nu mai fac că are mult prea multe calorii şi trebuie să faci o cantitate destul de mare ca să-ţi scoţi munca cât de cât şi devine o povară să-l consumi dacă nu ai cu cine).
Deci după atâţia ani de experimente, am ajuns practic la reţeta clasică. LOL se putea altfel? Dar întotdeauna am încercat să abordez fenomenul inginereşete şi să-l înţeleg, şi pot să spun acum cu precizie de ce trebuie fiecare ingredient, mai ales în ce ordine se pun ingredientele şi de ce şi care din ele sunt opţionale.
Am uitat să spun că nu folosesc praf de copt, cel puţin ăsta american are aluminiu în el. Deci numai bicarbonat, şi m-am chinuit mult până am ajuns aici. Foarte puţin ulei sau deloc (opţional).
Deci cantităţile sunt acestea (am cântar digital de bucătărie, sorry, nu ştiu în căni şi chestii din alea decât pe ici pe colo).
6 ouă
200 gr zahăr
8 gr (o linguriţă rasă şi un pic mai mult) de bicarbonat (o linguriţă cu vârf are 10 gr)
400 gr făină
50 gr ulei - opţional
150 gr lapte sau lapte de alune
o lămâie (toată coaja şi numai jumătate din zeamă)
alte arome (opţional), zahăr pudră la sfârșit, etc.
(Am încercat cu stafide întregi dar se lasă la fund, am încercat cu prune uscate tăiate mărunt şi iese mai bine. Deci ar trebui să încerc cu orice dar tăiat mai mărunt, inclusiv stafide).
Mai trebuiesc două castroane medii, de preferat de plastic fiindcă cele de ceramică sunt mico-abrazive şi desprind metal de pe rotoarele mixerului, (am văzut eu urme).
(Am fost şi m-am uitat la cuptor, nu au curs, a crescut iniţial şi s-a format o crustă, cuptorul e la 400 gr F sau 205 Celsius. Cu o folie de aluminiu sub tăvi (nu chiar imediat dedesubt, pe un grătar cu un nivel mai jos (şi deci sub termostat) ca să nu se ardă.)
Deci.
Mai uşor cred că e să începi cu chestiile mărunte. Dai drumul la cuptor. Razi 1-2 mm din coaja de lămâie ca să poţi să o mai şi storci. Tai lămâia în jumătate, storci jumătate iar restul o înveleşti în folie de bucătărie şi o pui în frigider. Separi ouăle. Cântăreşti uleiul şi laptele. (O lingură rasă de ulei are cam 10 gr). O cană americană mică de lapte are cam 250 ml.
Cântăreşti zahărul şi bicarbonatul. Baţi albuşurile (atenţie, nici o urmă de gălbenuş în albuş, că nu mai cresc niciodată la bătut!) (am impresia că nu contează dacă baţi albuşurile întâi fără zahăr, azi am pus din greşeală tot zahărul amestecat cu bicarbonat şi s-au bătut la fel dacă nu mai repede, până au crescut de vreo 10 ori în volum). Deci învăţăm din greşeli că de aia avem memorie.
Cântăreşti făina. Amesteci zeama şi coaja de lămâie, laptele, uleiul şi gălbenuşurile în al doilea castron. Adaugi din făină până ce acest al doilea component capătă aceeaşi consitență cu albuşurile bătute spumă - şi acesta este marele secret!
Ungi tăvile cu ulei şi apoi presari făină (din pungă, nu din cantitatea măsurată, e vorba de vreo 50gr).
Acum vine momentul decisiv. Amesteci cele două componente de mai sus (deci unul format din albuşul bătut cu zahăr şi celălalt cu gălbenuşurile, făina şi restul) cu o lingură uriaşă de plastic, deci albuşurile bătute cu zahăr şi gălbenuşurile cu făină şi restul. Se va lăsa dar bicarbonatul din albuşuri va reacţiona cu zeama de lămâie din gălbenuşuri şi va creşte imediat la loc dacă nu şi mai mult, văzând cu ochii. Se adaugă şi restul făinii şi se amestecă cu aceeaşi lingură (nu cu mixerul că se lasă instant). Se va lăsa din nou, aici trebuie să faci un compromis (of!) între omogenitate şi volum. Se pune în tăvi şi la cuptor, la 30 minute se verifică cu o spaghetti dacă este umed înăuntru.
Chiar acum am verificat. La 30 minute aluatul era umed şi am mai adăugat 3 minute. A ieşti ok dar s-a lăsat mai mult decât mă aşteptam. Am redus în reţetă cantitatea de lapte care în ceea ce vedeţi a fost 200 ml la 150, acesta a fost şi ultimul experiment. Cred că aşa va ieşi cel mai bine data viitoare! Oricum, checul din poză are în volum la final de 3 ori mai mult decât ingredientele dacă ar fi simplu amestecate, adică fără să baţi albuşul. Chec, nu cake. Bon Apetit!
Un alt motiv pentru care scriu aici este ca să nu uit nici eu, căci câteodată fac pauze de o lună două până data viitoare.
(Cozonac nu mai fac că are mult prea multe calorii şi trebuie să faci o cantitate destul de mare ca să-ţi scoţi munca cât de cât şi devine o povară să-l consumi dacă nu ai cu cine).
Deci după atâţia ani de experimente, am ajuns practic la reţeta clasică. LOL se putea altfel? Dar întotdeauna am încercat să abordez fenomenul inginereşete şi să-l înţeleg, şi pot să spun acum cu precizie de ce trebuie fiecare ingredient, mai ales în ce ordine se pun ingredientele şi de ce şi care din ele sunt opţionale.
Am uitat să spun că nu folosesc praf de copt, cel puţin ăsta american are aluminiu în el. Deci numai bicarbonat, şi m-am chinuit mult până am ajuns aici. Foarte puţin ulei sau deloc (opţional).
Deci cantităţile sunt acestea (am cântar digital de bucătărie, sorry, nu ştiu în căni şi chestii din alea decât pe ici pe colo).
6 ouă
200 gr zahăr
8 gr (o linguriţă rasă şi un pic mai mult) de bicarbonat (o linguriţă cu vârf are 10 gr)
400 gr făină
50 gr ulei - opţional
150 gr lapte sau lapte de alune
o lămâie (toată coaja şi numai jumătate din zeamă)
alte arome (opţional), zahăr pudră la sfârșit, etc.
(Am încercat cu stafide întregi dar se lasă la fund, am încercat cu prune uscate tăiate mărunt şi iese mai bine. Deci ar trebui să încerc cu orice dar tăiat mai mărunt, inclusiv stafide).
Mai trebuiesc două castroane medii, de preferat de plastic fiindcă cele de ceramică sunt mico-abrazive şi desprind metal de pe rotoarele mixerului, (am văzut eu urme).
(Am fost şi m-am uitat la cuptor, nu au curs, a crescut iniţial şi s-a format o crustă, cuptorul e la 400 gr F sau 205 Celsius. Cu o folie de aluminiu sub tăvi (nu chiar imediat dedesubt, pe un grătar cu un nivel mai jos (şi deci sub termostat) ca să nu se ardă.)
Deci.
Mai uşor cred că e să începi cu chestiile mărunte. Dai drumul la cuptor. Razi 1-2 mm din coaja de lămâie ca să poţi să o mai şi storci. Tai lămâia în jumătate, storci jumătate iar restul o înveleşti în folie de bucătărie şi o pui în frigider. Separi ouăle. Cântăreşti uleiul şi laptele. (O lingură rasă de ulei are cam 10 gr). O cană americană mică de lapte are cam 250 ml.
Cântăreşti zahărul şi bicarbonatul. Baţi albuşurile (atenţie, nici o urmă de gălbenuş în albuş, că nu mai cresc niciodată la bătut!) (am impresia că nu contează dacă baţi albuşurile întâi fără zahăr, azi am pus din greşeală tot zahărul amestecat cu bicarbonat şi s-au bătut la fel dacă nu mai repede, până au crescut de vreo 10 ori în volum). Deci învăţăm din greşeli că de aia avem memorie.
Cântăreşti făina. Amesteci zeama şi coaja de lămâie, laptele, uleiul şi gălbenuşurile în al doilea castron. Adaugi din făină până ce acest al doilea component capătă aceeaşi consitență cu albuşurile bătute spumă - şi acesta este marele secret!
Ungi tăvile cu ulei şi apoi presari făină (din pungă, nu din cantitatea măsurată, e vorba de vreo 50gr).
Acum vine momentul decisiv. Amesteci cele două componente de mai sus (deci unul format din albuşul bătut cu zahăr şi celălalt cu gălbenuşurile, făina şi restul) cu o lingură uriaşă de plastic, deci albuşurile bătute cu zahăr şi gălbenuşurile cu făină şi restul. Se va lăsa dar bicarbonatul din albuşuri va reacţiona cu zeama de lămâie din gălbenuşuri şi va creşte imediat la loc dacă nu şi mai mult, văzând cu ochii. Se adaugă şi restul făinii şi se amestecă cu aceeaşi lingură (nu cu mixerul că se lasă instant). Se va lăsa din nou, aici trebuie să faci un compromis (of!) între omogenitate şi volum. Se pune în tăvi şi la cuptor, la 30 minute se verifică cu o spaghetti dacă este umed înăuntru.
Chiar acum am verificat. La 30 minute aluatul era umed şi am mai adăugat 3 minute. A ieşti ok dar s-a lăsat mai mult decât mă aşteptam. Am redus în reţetă cantitatea de lapte care în ceea ce vedeţi a fost 200 ml la 150, acesta a fost şi ultimul experiment. Cred că aşa va ieşi cel mai bine data viitoare! Oricum, checul din poză are în volum la final de 3 ori mai mult decât ingredientele dacă ar fi simplu amestecate, adică fără să baţi albuşul. Chec, nu cake. Bon Apetit!
Tuesday, May 28, 2013
Pictures From The Streets 3
05/28/2013 12:52:56 PM Schols Near Kruse, Lake Oswego
Fallen Tree. No wind no nothing.
05/28/2013 01:08:52 PM Barbur towards I5S ramp
The AssHole With Wings. Almost hit me
05/28/2013 01:52:04 PM I5N after Wilsonville
Load wider than platform, afraid to pass, earlier was touching line.
The AssHole With Wings. Almost hit me
Load wider than platform, afraid to pass, earlier was touching line.
Rediscovering Songs' Lyrics
"I get high with a little help from my friends"
"What do you see when you turn out the light?
I can't tell you but i know it's mine..."
"What do you see when you turn out the light?
I can't tell you but i know it's mine..."
Cornel Nistorescu
În timpul şi chiar dinaintea vizitei mele sociale devenită aproape zilnică la Fry's in Wilsonville (azi am fost să mă uit să văd dacă nu pot să schimb televizorul meu de 40 inci Sony Bravia S ceva pe care am dat parcă 1200 dolari în 2008 şi căruia îi trebuie 16 secunde să se booteze, (poate că într-o viaţă anterioară a fost computer), şi a fost şi defect după 3 luni dar l-am reparat eu) mi s-a părut că am văzut o faţă de prin publicaţii româneşti on-line, chiar pe stradă am şofat f aproape de maşina aia neagră în care era şi se ştergea de truck-ul meu alb.
Bine nu toţi cei care au numele Cornel au figură de neamţ nici toţi cei pe care îi cheamă Nistor (escu) au vagi trăsături latine deci e posibil să mă înşel. Deşi văd că devine o modă din ce în ce mai frecventă ca eu să văd pe aici neaşteptate feţe de caractonime din România.
Accidental, "Cornel Nistorescu" i-a muştruluit, într-un prea târziu pe toţi politicienii români, cam cum ar fi când se trage o cortină, în pauză peste reality show-ul politicii româneşti, cu actori reali, sufleuri electronici şi cu media care mai şi tândăleşte totul.
Mă rog. Poate nu era el, mai ales că tipul din magazin, fiind vizibil integrat în show, care azi a avut protagonişti şi nişte asiatici senini şi un mai vechi nerd zâmbitor, mi-a întors spatele când am trecut pe lângă el.
Dar toate aceste precipitări din ultimul timp îmi amintesc de afirmaţia, greu de reprodus, a unei frumoase publiciste cu nume de hoţ, că în România chiar de ar veni Mesia acu, nu s-ar mai putea face nimic.
Din păcate românii nu pe Mesia îl aşteaptă, (mulţi nici nu ştiu cui aparţine acest nume) ci mereu văd că se roagă să le vină Vlad Ţepeş înapoi să-i salveze iar de turci care în ciuda Hellywood-ului, al lui Eminescu şi a zvonurilor învăţate la ora de istorie, că la Târgovişte ar fi găsit un cadavru de câine în locul lui în mormânt, e mort de vreo 500 ani. Şi probabil că multe din ce se prea spune despre el sunt doar legende inventate de duşmani.
Bine nu toţi cei care au numele Cornel au figură de neamţ nici toţi cei pe care îi cheamă Nistor (escu) au vagi trăsături latine deci e posibil să mă înşel. Deşi văd că devine o modă din ce în ce mai frecventă ca eu să văd pe aici neaşteptate feţe de caractonime din România.
Accidental, "Cornel Nistorescu" i-a muştruluit, într-un prea târziu pe toţi politicienii români, cam cum ar fi când se trage o cortină, în pauză peste reality show-ul politicii româneşti, cu actori reali, sufleuri electronici şi cu media care mai şi tândăleşte totul.
Mă rog. Poate nu era el, mai ales că tipul din magazin, fiind vizibil integrat în show, care azi a avut protagonişti şi nişte asiatici senini şi un mai vechi nerd zâmbitor, mi-a întors spatele când am trecut pe lângă el.
Dar toate aceste precipitări din ultimul timp îmi amintesc de afirmaţia, greu de reprodus, a unei frumoase publiciste cu nume de hoţ, că în România chiar de ar veni Mesia acu, nu s-ar mai putea face nimic.
Din păcate românii nu pe Mesia îl aşteaptă, (mulţi nici nu ştiu cui aparţine acest nume) ci mereu văd că se roagă să le vină Vlad Ţepeş înapoi să-i salveze iar de turci care în ciuda Hellywood-ului, al lui Eminescu şi a zvonurilor învăţate la ora de istorie, că la Târgovişte ar fi găsit un cadavru de câine în locul lui în mormânt, e mort de vreo 500 ani. Şi probabil că multe din ce se prea spune despre el sunt doar legende inventate de duşmani.
Monday, May 27, 2013
La cheu, în port sigur
Despre Sheridan Fruit Co am mai scris şi în alte postări dintre care aici http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/04/anul-nou-1996.html . (LOL în poză sunt coşuri de fructe învelite în celofan, n-au vrut niciodată să mă înveţe să fac din alea).
Downtown Portland, SE 3rd Street, am lucrat între septembrie şi decembrie 1995. Pe atunci stăteam în gazdă la un tip Mladin, care seamănă cu dr. John și cu un actor ungur.
Sper să mai scriu. Pe patron îl chema Vince nu ştiu cum şi zicea că e de origine italiană. Pe ginere-su îl chema Barwick nu ştiu cum am uitat numele mic, poate îmi amintesc. A Tom. Avea figură de irlandez, înalt şi chiar semăna cu unul din neamul Kennedy, nu ştiu exact cu care. Îmi amintesc de Barwick fiindcă aşa mi-a zis Liviu într-o zi, bă tu ştii cum îl mai cheamă pe Tom? Nu. Barwick. Liviu "Simon" Simion Gorea (Liviu Dragnea), asociat la firmă cu 10% spunea el, responsabil cu curăţenia, şi în rest tăietor de frunze, aspru cu cei care nu munceau mai mult când era patronul de faţă. Mi-a zis de mai multe ori, avea un stil de vorbit printre dinţi, cu un fel de zâmbet moale pe sub mustaţă, rar şi decisiv, că o să-mi scoată el dosarul de la securitate din România să afle cine sunt, că în România a avut avere, că sub comunism au inventat munca în dorul lelii, adică eu nu munceam suficient pe acolo, etc. Chestia e că toţi începeau să mişune când apărea Tom, iar când nu era acolo, toţi pe mine, George fă aia, George fă aialaltă. Eu mă conformam. Chiar i-am zis odată lui Tom şi ce credeţi că mi-a răspuns? George, I'm not taking bullshit! (Chiar mi-a zis Liviu, că Tom e cam prost).
Mai era şi Katy, o tipă înaltă cam cât mine, nemăritată, cu o maşină mai veche, neagră şi mare, care semăna şi ea cu cineva care a apărut de mai multe ori în viaţa mea sub diferite nume... Katy mă muştruluia tot timpul. Parcă Liviu mi-a zvonit odată că ar fi amanta lui Tom. Cred că era tot Irina Loghin (Patsy Cline).
Mai erau doi români, unul mai în vârstă Mircea, mititel de statură, (Robin Williams) care zicea că a fost profesor de matematică în România şi job-ul lui principal era să pună ulei de măsline în sticle, şi fi-su, care vorbea foarte prost româneşte și cu accent unguresc (mi-am amintit, îl chema Adrian). Mai era o modelă Rosa de prin America de Sud, apoi un italian cu un Ferrary (sau altă maşină de sport) roşu, un măcelar care şi-a tăiat un deget parcă, etc.
Era o tipă de prin California şi chiar era supărată tot timpul că nu o băgam în seamă, mi-a zis faze de prin Italia cum se luau italienii de ea, şi eu am întrebat-o de ce, şi ea mi-a zis cum de ce, fiindcă era "a damn tall blonde California girl", etc. Într-o dimineaţă povestea ea şi Adrian (un tip scund, brunet, cu căpriţă de Anonymous) ce au făcut ei toată noaptea, şi tot ea mi-a zis altă dată că amândoi părinţii erau din Cehoslovacia.
A şi grecoaica sexy de la casă (Demi Moore) care la un moment dat şi-a rupt un picior şi umbla cu el în ghips (mă rog, aparat de imobilizat) (Vorbea tot timpul zeci de minute greceşte la telefon când stătea degeaba sau chiar când marca la casă). Şi era tot timpul cam supărată (odată era aşa cam dusă nu ştiu avea o faţă greu de ghicit şi Sandy paznicul i-a zis de mai multe ori, ca să fie sigur că eu cu engleza mea înţeleg, "you did some shit again, didn't you?" Chiar odată m-a rugat s-o duc cu maşina undeva, distanţă scurtă, pe lângă magazin, m-am simţit foarte măgulit, dar ea nu era în apele ei, ceva nu-i convenea. A odată a venit o tipă o clientă cu două fetiţe care stătea la un hotel la câtva străzi şi Tom m-a cam obligat să o duc cu maşina cu pungile cu cumpărături şi fetele acasă. Am mers pe nişte străzi lăturalnice şi am lăsat-o la vreo 50 m de hotel. LOL câteodată mă puneau să ajut clienţii cu pungile în portbagaj şi chiar mai primeam câte un dolar doi bacşiş.
Mai era Alex, un tip american f.tânăr care avea o maşină neagră antică cu muşchi, foarte bine pusă la punct (nu mai ţin minte ce marcă, era umflată ca o Volgă de tip vechi dar mult mai mare şi putea să scoată fum din cauciucuri cu ea pe asfalt dacă apăsa pe accelerator, cu scaune din piele şi dacă apăsa vreo 10 secunde pe accelerator vedeai acul de la rezervor cum se duce în jos) şi a încercat să-mi vândă un Volvo şi mai antic, verde, lovit, nepus la punct.
Într-un colţ cu doi pereţi de geamuri o tipă simpatică dădea lecţii de bucătărie şi avea tot timpul poate în jur de 10... elevi. Când era ea pe acolo tot magazinul mirosea a mâncare.
Odată ne-a trimis Tom sau Steve nu mai ştiu în port să ducem alimente la o navă. Cu un camion închis pe care scria sau nu Sheridan Fruit Co. nu mai ştiu sigur. Liviu şi cu mine. Eu bucuria mea că am să conduc camionul ăla mare. Mă simţeam într-un fel promovat, trecuseră vreo două luni şi pe mine nu m-a trimis niciodată să livrez ceva.
Şi ne-am dus la nava aia în port, nu mai ţin minte ce pavilion avea, am băgat marfa în nişte frigidere, Liviu a vb. cu ăia scurt şi ne-am întors. La întoarcere eu conduceam şi Liviu Simon îmi spunea tot timpul pe drum bă am să-i spun lui Steve că eşti cel mai prost şofer din lume. (Eu am avut carnet în România, din 93 parcă, dar nu şi maşină, abia venisem, conduceam într-adevăr foarte slab, mai ales prin trafic, dar nici chiar cum spunea Liviu).
Dădusem teoreticul (proba scrisă care să dă gratuit) la DMV pe computer şi aveam dreptul să conduc cu cineva în maşină care avea carnet. Mi-am cumpărat un junk de maşină (Ford Fairmont din 80 cu vreo 400 dolari) după vreo lună de mers la servici la Sheridan cu diverşi (nu era autobuz continuu până acolo) (tipul care mi l-a vândut a trecut chiar prin faţa mea când aproape ajungeam la servici şi avea etichetă de vânzare pe el şi l-am oprit şi l-am întrebat cât vroia) şi îl conduceam aşa pe baza permisului din România (avea număr cu trei litere, le-am uitat şi 306), şi nu aveam curaj să mă duc la un DMV pe aproape să dau oraşul fiindcă era complicat de condus prin oraş şi m-am dus la ... Dallas, lângă Salem (un orăşel Dallas din Oregon, nu Dallas din Texas) fiindcă acolo era la ţară şi era simplu şi acolo îmi luasem proba scrisă şi am mers cu paznicul de noapte de la Sheridan, am uitat cum îl cheamă, un tip mai în vârstă, fiindcă legal nu aveam voie să apar singur la DMV, eram fraier, ăia nu cred că aveau să mă întrebe dacă am venit cu cineva, şi am luat examenul din prima, (tot drumul din Portland la Salem , vreo 60 km, a plouat şi nu vedeam pe autostradă nimic decât maşina din faţă şi restul o ceaţă albă şi mergeam peste suta de km la oră) după care m-am dus cu Sandy (Dennis Weaver, Sheerif McCloud) la un restaurant italian.
Tipul care mi-a vândut maşina asta în 96, Mark, semăna puţin cu David Gilmour de la Pink Floyd
Într-o zi lucram în spate, clădeam pungile cu can-uri de soda reciclate undeva sus sub acoperiş (când veneau homleşii cu saci de polietilenă împuţiţi cu cutii de soda era sarcina mea să le număr şi la început nu ştiam şi scriam numărul de can-uri pe un bilet şi semnam şi ei mergeau la casă şi luau 5 sau 10 cenţi pe cutie, la un moment dat mi-a zis cineva să nu mai semnez, să pun doar iniţialele după ce un homeless odată mi-a zis thank you for your autograph). Şi Steve nu m-a văzut şi vorbea cu nişte cliente care intraseră în spate şi le spunea că este un român acolo de care toţi ceilalţi români cred că e spy.
A şi ţapul. Pe alea din spatele magazinului era un bloc din ăla ca în filme, care părea să fi fost depozit, ceva, cândva, cu intrare cu cifru, şi mi-a zis Liviu că acolo stau numai curve şi drogaţi, şi într-adevăr era un tip îmbrăcat complet în negru, ras în cap, cu barbă ca de ţap, dar nu ca Constantinescu, ci numai sub bărbie, albă, de vreo 20 cm dacă mă mai ajută memoria, cu o prietenă cam la fel, platinată, şi venea tot timpul pe la magazin şi se uita minute în şir la rafturi până să ia ceva şi de multe ori pe mine mă prindea când aşezam cutii şi borcane şi eram cam în genunchi în faţa lui (Katy mă punea tot timpul să rotesc marfa, adică să scot alea mai vechi în faţă, după dată). Odată am stat cu ea LOL jumătate de zi şi am rearanjat cutiile cu fasole pe un raft de mai multe ori. Spre sfârşit înainte de a pleca m-a pus să frec cu praf de curăţat toate marginile rafturilor unde erau etichetele. Cineva mai târziu mi-a spus că tipul ăla a fost preot la o biserică satanistă care a avut sediul chiar în blocul acela.
September 17, 2022. Și totuși când recitesc, îmi amintesc că toată lumea inclusiv Mladin (poate mai puțin Kate) se purta destul de frumos cu mine, având în vedere condițiile, fiindcă ei știau cine și în ce situație eram iar eu mă purtam foarte politicos cu toată lumea și le serveam bine scopurilor. Astăzi lucrurile s-au schimbat mult, de când am aflat și am publicat despre cine erau ei de fapt.
Downtown Portland, SE 3rd Street, am lucrat între septembrie şi decembrie 1995. Pe atunci stăteam în gazdă la un tip Mladin, care seamănă cu dr. John și cu un actor ungur.
Sper să mai scriu. Pe patron îl chema Vince nu ştiu cum şi zicea că e de origine italiană. Pe ginere-su îl chema Barwick nu ştiu cum am uitat numele mic, poate îmi amintesc. A Tom. Avea figură de irlandez, înalt şi chiar semăna cu unul din neamul Kennedy, nu ştiu exact cu care. Îmi amintesc de Barwick fiindcă aşa mi-a zis Liviu într-o zi, bă tu ştii cum îl mai cheamă pe Tom? Nu. Barwick. Liviu "Simon" Simion Gorea (Liviu Dragnea), asociat la firmă cu 10% spunea el, responsabil cu curăţenia, şi în rest tăietor de frunze, aspru cu cei care nu munceau mai mult când era patronul de faţă. Mi-a zis de mai multe ori, avea un stil de vorbit printre dinţi, cu un fel de zâmbet moale pe sub mustaţă, rar şi decisiv, că o să-mi scoată el dosarul de la securitate din România să afle cine sunt, că în România a avut avere, că sub comunism au inventat munca în dorul lelii, adică eu nu munceam suficient pe acolo, etc. Chestia e că toţi începeau să mişune când apărea Tom, iar când nu era acolo, toţi pe mine, George fă aia, George fă aialaltă. Eu mă conformam. Chiar i-am zis odată lui Tom şi ce credeţi că mi-a răspuns? George, I'm not taking bullshit! (Chiar mi-a zis Liviu, că Tom e cam prost).
Mai era şi Katy, o tipă înaltă cam cât mine, nemăritată, cu o maşină mai veche, neagră şi mare, care semăna şi ea cu cineva care a apărut de mai multe ori în viaţa mea sub diferite nume... Katy mă muştruluia tot timpul. Parcă Liviu mi-a zvonit odată că ar fi amanta lui Tom. Cred că era tot Irina Loghin (Patsy Cline).
Mai erau doi români, unul mai în vârstă Mircea, mititel de statură, (Robin Williams) care zicea că a fost profesor de matematică în România şi job-ul lui principal era să pună ulei de măsline în sticle, şi fi-su, care vorbea foarte prost româneşte și cu accent unguresc (mi-am amintit, îl chema Adrian). Mai era o modelă Rosa de prin America de Sud, apoi un italian cu un Ferrary (sau altă maşină de sport) roşu, un măcelar care şi-a tăiat un deget parcă, etc.
Era o tipă de prin California şi chiar era supărată tot timpul că nu o băgam în seamă, mi-a zis faze de prin Italia cum se luau italienii de ea, şi eu am întrebat-o de ce, şi ea mi-a zis cum de ce, fiindcă era "a damn tall blonde California girl", etc. Într-o dimineaţă povestea ea şi Adrian (un tip scund, brunet, cu căpriţă de Anonymous) ce au făcut ei toată noaptea, şi tot ea mi-a zis altă dată că amândoi părinţii erau din Cehoslovacia.
A şi grecoaica sexy de la casă (Demi Moore) care la un moment dat şi-a rupt un picior şi umbla cu el în ghips (mă rog, aparat de imobilizat) (Vorbea tot timpul zeci de minute greceşte la telefon când stătea degeaba sau chiar când marca la casă). Şi era tot timpul cam supărată (odată era aşa cam dusă nu ştiu avea o faţă greu de ghicit şi Sandy paznicul i-a zis de mai multe ori, ca să fie sigur că eu cu engleza mea înţeleg, "you did some shit again, didn't you?" Chiar odată m-a rugat s-o duc cu maşina undeva, distanţă scurtă, pe lângă magazin, m-am simţit foarte măgulit, dar ea nu era în apele ei, ceva nu-i convenea. A odată a venit o tipă o clientă cu două fetiţe care stătea la un hotel la câtva străzi şi Tom m-a cam obligat să o duc cu maşina cu pungile cu cumpărături şi fetele acasă. Am mers pe nişte străzi lăturalnice şi am lăsat-o la vreo 50 m de hotel. LOL câteodată mă puneau să ajut clienţii cu pungile în portbagaj şi chiar mai primeam câte un dolar doi bacşiş.
Mai era Alex, un tip american f.tânăr care avea o maşină neagră antică cu muşchi, foarte bine pusă la punct (nu mai ţin minte ce marcă, era umflată ca o Volgă de tip vechi dar mult mai mare şi putea să scoată fum din cauciucuri cu ea pe asfalt dacă apăsa pe accelerator, cu scaune din piele şi dacă apăsa vreo 10 secunde pe accelerator vedeai acul de la rezervor cum se duce în jos) şi a încercat să-mi vândă un Volvo şi mai antic, verde, lovit, nepus la punct.
Într-un colţ cu doi pereţi de geamuri o tipă simpatică dădea lecţii de bucătărie şi avea tot timpul poate în jur de 10... elevi. Când era ea pe acolo tot magazinul mirosea a mâncare.
Odată ne-a trimis Tom sau Steve nu mai ştiu în port să ducem alimente la o navă. Cu un camion închis pe care scria sau nu Sheridan Fruit Co. nu mai ştiu sigur. Liviu şi cu mine. Eu bucuria mea că am să conduc camionul ăla mare. Mă simţeam într-un fel promovat, trecuseră vreo două luni şi pe mine nu m-a trimis niciodată să livrez ceva.
Şi ne-am dus la nava aia în port, nu mai ţin minte ce pavilion avea, am băgat marfa în nişte frigidere, Liviu a vb. cu ăia scurt şi ne-am întors. La întoarcere eu conduceam şi Liviu Simon îmi spunea tot timpul pe drum bă am să-i spun lui Steve că eşti cel mai prost şofer din lume. (Eu am avut carnet în România, din 93 parcă, dar nu şi maşină, abia venisem, conduceam într-adevăr foarte slab, mai ales prin trafic, dar nici chiar cum spunea Liviu).
Dădusem teoreticul (proba scrisă care să dă gratuit) la DMV pe computer şi aveam dreptul să conduc cu cineva în maşină care avea carnet. Mi-am cumpărat un junk de maşină (Ford Fairmont din 80 cu vreo 400 dolari) după vreo lună de mers la servici la Sheridan cu diverşi (nu era autobuz continuu până acolo) (tipul care mi l-a vândut a trecut chiar prin faţa mea când aproape ajungeam la servici şi avea etichetă de vânzare pe el şi l-am oprit şi l-am întrebat cât vroia) şi îl conduceam aşa pe baza permisului din România (avea număr cu trei litere, le-am uitat şi 306), şi nu aveam curaj să mă duc la un DMV pe aproape să dau oraşul fiindcă era complicat de condus prin oraş şi m-am dus la ... Dallas, lângă Salem (un orăşel Dallas din Oregon, nu Dallas din Texas) fiindcă acolo era la ţară şi era simplu şi acolo îmi luasem proba scrisă şi am mers cu paznicul de noapte de la Sheridan, am uitat cum îl cheamă, un tip mai în vârstă, fiindcă legal nu aveam voie să apar singur la DMV, eram fraier, ăia nu cred că aveau să mă întrebe dacă am venit cu cineva, şi am luat examenul din prima, (tot drumul din Portland la Salem , vreo 60 km, a plouat şi nu vedeam pe autostradă nimic decât maşina din faţă şi restul o ceaţă albă şi mergeam peste suta de km la oră) după care m-am dus cu Sandy (Dennis Weaver, Sheerif McCloud) la un restaurant italian.
Tipul care mi-a vândut maşina asta în 96, Mark, semăna puţin cu David Gilmour de la Pink Floyd
Într-o zi lucram în spate, clădeam pungile cu can-uri de soda reciclate undeva sus sub acoperiş (când veneau homleşii cu saci de polietilenă împuţiţi cu cutii de soda era sarcina mea să le număr şi la început nu ştiam şi scriam numărul de can-uri pe un bilet şi semnam şi ei mergeau la casă şi luau 5 sau 10 cenţi pe cutie, la un moment dat mi-a zis cineva să nu mai semnez, să pun doar iniţialele după ce un homeless odată mi-a zis thank you for your autograph). Şi Steve nu m-a văzut şi vorbea cu nişte cliente care intraseră în spate şi le spunea că este un român acolo de care toţi ceilalţi români cred că e spy.
A şi ţapul. Pe alea din spatele magazinului era un bloc din ăla ca în filme, care părea să fi fost depozit, ceva, cândva, cu intrare cu cifru, şi mi-a zis Liviu că acolo stau numai curve şi drogaţi, şi într-adevăr era un tip îmbrăcat complet în negru, ras în cap, cu barbă ca de ţap, dar nu ca Constantinescu, ci numai sub bărbie, albă, de vreo 20 cm dacă mă mai ajută memoria, cu o prietenă cam la fel, platinată, şi venea tot timpul pe la magazin şi se uita minute în şir la rafturi până să ia ceva şi de multe ori pe mine mă prindea când aşezam cutii şi borcane şi eram cam în genunchi în faţa lui (Katy mă punea tot timpul să rotesc marfa, adică să scot alea mai vechi în faţă, după dată). Odată am stat cu ea LOL jumătate de zi şi am rearanjat cutiile cu fasole pe un raft de mai multe ori. Spre sfârşit înainte de a pleca m-a pus să frec cu praf de curăţat toate marginile rafturilor unde erau etichetele. Cineva mai târziu mi-a spus că tipul ăla a fost preot la o biserică satanistă care a avut sediul chiar în blocul acela.
September 17, 2022. Și totuși când recitesc, îmi amintesc că toată lumea inclusiv Mladin (poate mai puțin Kate) se purta destul de frumos cu mine, având în vedere condițiile, fiindcă ei știau cine și în ce situație eram iar eu mă purtam foarte politicos cu toată lumea și le serveam bine scopurilor. Astăzi lucrurile s-au schimbat mult, de când am aflat și am publicat despre cine erau ei de fapt.
Mai aproape de România
Eu îi invit pe toţi ce care acum trag pentru avere în toate direcţiile să se gândească serios şi să lovească mai puţin în ţara lor pentru că dacă aceasta se destramă nici lor nu le va fi mai uşor în alte părţi.
Temporarily Blocked, Features Removed
In the last few days i saw this screen dozens of times, together with another one, saying my account was temporarily blocked or some features have been removed, last time half hour ago. Cannot comment and cannot send messages to friends, cannot like fb posts, etc. but i can post. After i hit the continue button, it asks me to put in the captcha code then i see another screen as described above.
When i tried to send a message to a friend, i was given the option to explain why i cannot send the message and i filled out a form saying this:
"Today i was trying to move posts from g+ to facebook. After moving 20 posts, during which i was kicked out of the account several times and ask to login in (including phone code verification) i got some features removed, like comments, likes. I really don't believe i was spamming or something like that. Please advise"
05/29/2013 08:05:33 AM
When i tried to send a message to a friend, i was given the option to explain why i cannot send the message and i filled out a form saying this:
"Today i was trying to move posts from g+ to facebook. After moving 20 posts, during which i was kicked out of the account several times and ask to login in (including phone code verification) i got some features removed, like comments, likes. I really don't believe i was spamming or something like that. Please advise"
Rezonanţă, Kundalini
Piciorul de la masa rotundă care am primit-o cadou de la familia Cazacu din Vancouver WA cunoscuţi prin Dan Laurenţiu Costan tot de acolo când m-am mutat în Vancouver. Masa am tăiat-o şi am făcut-o rectangulară când m-am mutat aici unde stau acum în 2010 şi mai recent am demontat-o, fiindcă am avut o bănuială.
Lungimea piciorului acestei mese, ca şi multe alte obiecte ce le am prin apartament este aprox 25 inci, comparabilă cu lungimea coloanei mele vertebrale. Greutatea lemnului este de 1960 gr. iar a metalului 402 gr. În perioada când am strâns toate aceste obiecte din apartament, cam la începutul anului, m-am dus până la cabinetul chiropractorului care cred că m-a scăpat de dureri de stomac în 2006, din 8118 SW Hall Blvd Beaverton, OR 97008-6446. Dar el nu mai era acolo şi ceilalţi nu au vrut să-mi dea radiografia coloanei mele făcută în picioare, lateral, care avea toate dimensiunile aşa că nu pot să spun exact cât de lungă este coloana şi cu care dimensiune din coloană corespunde lungimea acestui picior de masă. Dar ca să scurtez povestea, acu vreo săptămână mi-a venit o idee, şi am bătut de câteva ori cu o bucată mare de metal în piciorul de masă îl ţineam în aer într-o mână. Am avut imediat o senzaţie de căldură în coloană, urmată de o slăbiciune, după care am stat în pat jumătate de zi. Ameţeli, probleme de echilibru.
Am scris asta fiindcă azi dimineaţă după ce m-am trezit în jur de zece (este sărbătoare, am adormit foarte târziu), au început muncile. Vecinul de jos, atletul negru, a izbit toate prin casă până când am început să mă preocup de piciorul mesei. Maşina de reciclate funcţiona de zor pe stradă, a fost audibilă la greu timp de cel puţin jumătate de oră. Rezultatul este o senzaţie de slăbiciune şi căldură în coloană (dar acum sunt foarte odihnit, nu e aşa de rău). Suspiciunea mea este că pereţii şi podelele şi alte obiecte din apartament vibrează la diferite frecvenţe dăunătoare. Mai mult decât atât, prin intervenţie exterioară ca maşini, avioane sau izbituri în vecini se pot declanşa selectiv anumite frecvenţe (vecina de alături izbeşte uşa de la intrare cât poate câteodată chiar de zeci de ori pe zi de ani de zile dar ăsta e numai un exemplu) (Chiar şi în Bacău podeaua de la bucătărie începuse să se mişte în ultimul timp înainte de a pleca în 95 când călcam în anumite locuri, iar aici podeaua este ceva ca şi când ai traversa o punte suspendată pe cabluri.)
Nu ştiu câte bilioane de axoni trec prin coloană. Dar îmi imaginez că vibrând aceşti axoni se pot provoca semnale false şi supraîncărcarea lor precum şi dezechilibru de neurotransmiţători şi cine ştie ce alte fenomene. Poate are vreo legătură şi cu faptul că de multe ori am citit (acu e scris cu litere din ce în ce mai mici pe maşini sau bare la maşini) cuvintele WAG MORE. În orice caz cred că m-am grăbit când am scris postarea aceasta http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2012/01/why-chiropractic-works.html
Ceata lui Piţigoi
Aş fi vrut să trăiesc într-o lume mai diversă. Naşpa acum cuvântul diversitate a căpătat echivalent de gay. Adică gay-ii după ce confiscă curcubeul acum iată şi un concept.
Nu. Când un om nu se înţelege pe sine şi încearcă să se asocieze cu alţii care de asemenea nu se înţeleg pe ei înşişi pot apărea două lucruri. Utopia sau versiunea mai hard, totalitarismul. Ne plecăm toţi în faţa unei liste de reguli şi gata, ne înţelegem.
Cu cât mai tare e organizaţia, cu atât mai tari regulile şi cu atât mai slabi indivizii.
Jumătate de lume se apleacă sub nişte reguli minimaliste care pornesc de obicei de la o axiomă, neînţeleasă, de multe ori moştenită, simplă. O axiomă, câteva reguli simple iar restul simboluri băi frate, transă. Aderând la un set de reguli dă eficienţă, pe termen scurt sau chiar mediu. Această eficienţă este suficientă pentru a clădi un surplus de valori şi a atrage invidie. Un lucru este omis din start. Se clădeşte pe moştenirea tuturor.
Chestia ţine o generaţie două trei, apoi ăia dispar, sunt uitaţi, vin alţii care redescoperă roata. Şi sunt siguri că ştiu ce au greşit cei din înaintea lor şi nu le vor repeta "greşelile". Nu, nu ştiu, greşesc aceleaşi lucruri, doar anumite detalii diferă.
Toţi ceilalţi duc lumea în cârcă mai departe, aşa cum este ea.
Un semn clar că ai de a face cu aceştia este atunci când vb. cu unul din ei şi ţi se pare că vorbeşti cu toţi deodată. Când spui unuia ceva şi îţi răspunde altul. Ceata lui Piţigoi. The Borg hive mind.
Ei spun despre alţii că au o minte bolnavă. Un om care o viaţă se chinuie să facă faţă realităţii aşa cum este ea va cădea în tot felul de capcane (LOL uneori vaste şi elaborate înscenări), va greşi, vă cădea, se va ridica şi de multe ori dacă nu tot timpul va părea gârbovit şi veşnic împovărat. Not very cute or sexy.
Unul care aderă la o utopie este eliberat de griji şi gânduri. Îşi creează ei singuri sisteme de veghe care să-i menţină uşor în interiorul regulilor precise. Întreaga lor energie este canalizată spre succes imediat, care de cele mai multe ori apare, este palpabil şi poate să creeze chiar presiune asupra celorlați. Că se cheamă cult, că se cheamă partid unic, orice ar fi, reprezintă povara acestei lumi, oricând aceasta va dori să progreseze.
Au fost momente în istorie când totalitarismul a coincis cu statul. Au acaparat puterea. Nu durează şi apoi generaţii se chinuie să repare ce au muls ei repede.
Probabil sociologii ştiu care este raportul între aceştia şi oamenii normali şi cum o societate funcționează pe termen lung. Dar eu cred că problema este pur psihologică, este o necesitate a unora neglijaţi de părinţi şi a căror copilărie continuă, pe cheltuiala tuturor şi atunci se organizează singuri pe tot felul de modele, iar nu odată am auzit invocată, chiar de ei, zoologia. Haită, albine, etc. LOL ceata lui piţigoi.
Nu. Când un om nu se înţelege pe sine şi încearcă să se asocieze cu alţii care de asemenea nu se înţeleg pe ei înşişi pot apărea două lucruri. Utopia sau versiunea mai hard, totalitarismul. Ne plecăm toţi în faţa unei liste de reguli şi gata, ne înţelegem.
Cu cât mai tare e organizaţia, cu atât mai tari regulile şi cu atât mai slabi indivizii.
Jumătate de lume se apleacă sub nişte reguli minimaliste care pornesc de obicei de la o axiomă, neînţeleasă, de multe ori moştenită, simplă. O axiomă, câteva reguli simple iar restul simboluri băi frate, transă. Aderând la un set de reguli dă eficienţă, pe termen scurt sau chiar mediu. Această eficienţă este suficientă pentru a clădi un surplus de valori şi a atrage invidie. Un lucru este omis din start. Se clădeşte pe moştenirea tuturor.
Chestia ţine o generaţie două trei, apoi ăia dispar, sunt uitaţi, vin alţii care redescoperă roata. Şi sunt siguri că ştiu ce au greşit cei din înaintea lor şi nu le vor repeta "greşelile". Nu, nu ştiu, greşesc aceleaşi lucruri, doar anumite detalii diferă.
Toţi ceilalţi duc lumea în cârcă mai departe, aşa cum este ea.
Un semn clar că ai de a face cu aceştia este atunci când vb. cu unul din ei şi ţi se pare că vorbeşti cu toţi deodată. Când spui unuia ceva şi îţi răspunde altul. Ceata lui Piţigoi. The Borg hive mind.
Ei spun despre alţii că au o minte bolnavă. Un om care o viaţă se chinuie să facă faţă realităţii aşa cum este ea va cădea în tot felul de capcane (LOL uneori vaste şi elaborate înscenări), va greşi, vă cădea, se va ridica şi de multe ori dacă nu tot timpul va părea gârbovit şi veşnic împovărat. Not very cute or sexy.
Unul care aderă la o utopie este eliberat de griji şi gânduri. Îşi creează ei singuri sisteme de veghe care să-i menţină uşor în interiorul regulilor precise. Întreaga lor energie este canalizată spre succes imediat, care de cele mai multe ori apare, este palpabil şi poate să creeze chiar presiune asupra celorlați. Că se cheamă cult, că se cheamă partid unic, orice ar fi, reprezintă povara acestei lumi, oricând aceasta va dori să progreseze.
Au fost momente în istorie când totalitarismul a coincis cu statul. Au acaparat puterea. Nu durează şi apoi generaţii se chinuie să repare ce au muls ei repede.
Probabil sociologii ştiu care este raportul între aceştia şi oamenii normali şi cum o societate funcționează pe termen lung. Dar eu cred că problema este pur psihologică, este o necesitate a unora neglijaţi de părinţi şi a căror copilărie continuă, pe cheltuiala tuturor şi atunci se organizează singuri pe tot felul de modele, iar nu odată am auzit invocată, chiar de ei, zoologia. Haită, albine, etc. LOL ceata lui piţigoi.
Sunday, May 26, 2013
A Billionaire Named Bass
https://www.google.com/search?q=socialite+bass+romanian+butler&source=lnms&tbm=isch
And a Romanian butler called Nico-laescu. Who was stupid enough to go to work thinking making $70000 dollars a year can be real.
Bass is a fish name. Nico is a dracula name. He was from Ridgewood, a dracula place. He injects his victims with a syringe containing a mysterious virus, a dracula habit.
Not a shred of evidence, except for the DNA in a car belonging to the victim. But he worked there as a butler, everything is cross-contaminated. Even if she bought the car after he left. The "victim" didn't see her "assailants"' face. Nobody else did.
The fantastic accordion case that floats together with the evidence for 6 days then shows up ashore in front of a cop "the contents of an accordion case that washed ashore in Jamaica Bay six days after the home invasion".
There is no proof anybody has been injected with anything. There is no proof anything happened. There is no proof. There were only 12 convinced jurors and the wife of a Texas billionaire who has something with Romanians with vague Jewish descent.
https://archives.fbi.gov/archives/newhaven/press-releases/2012/new-york-man-sentenced-to-20-years-in-federal-prison-for-role-in-2007-connecticut-home-invasion
Bass is a fish name. Nico is a dracula name. He was from Ridgewood, a dracula place. He injects his victims with a syringe containing a mysterious virus, a dracula habit.
Not a shred of evidence, except for the DNA in a car belonging to the victim. But he worked there as a butler, everything is cross-contaminated. Even if she bought the car after he left. The "victim" didn't see her "assailants"' face. Nobody else did.
The fantastic accordion case that floats together with the evidence for 6 days then shows up ashore in front of a cop "the contents of an accordion case that washed ashore in Jamaica Bay six days after the home invasion".
There is no proof anybody has been injected with anything. There is no proof anything happened. There is no proof. There were only 12 convinced jurors and the wife of a Texas billionaire who has something with Romanians with vague Jewish descent.
https://archives.fbi.gov/archives/newhaven/press-releases/2012/new-york-man-sentenced-to-20-years-in-federal-prison-for-role-in-2007-connecticut-home-invasion
Thursday, May 23, 2013
Warning!
To all Hollywood stars, celebrities and non-celebrities that cannot live without shoplifting and DUI. Stop shoplifting and DUI and pay your taxes and stuff because they're gone be sending you to Oregon to do community service. I'm serious. (Just saw another one here today). Cannot accommodate everybody. (At least be more careful after the stock market falls in Japan). What do you think you are, politicians?... However, if you're lucky, you can get to play in good guys' team and torment the hell out of rest of us...
Wednesday, May 22, 2013
ET 18
Just finished fixing the 25 years old refrigerator. Milk was bad this morning again (5-21-2013) and i looked and saw half of the radiator in the freezing compartment was frozen and half not. Was sick all they because of drinking bad milk. I was about to faint while driving and almost got into several accidents.
Had to go to see the judge for the traffic ticket. Could not concentrate, could not form phrases.
The defrost cycle was overlapping the functioning cycle due to a short in the defrost timer. Where i've been 3 years ago. Until a few months ago i had a thermometer inside and at times was even freezing liquids in there so i had to raise temperature a bit. But took apart the thermometer once for some reason and i was too lazy to put it back thinking i was safe. I bet this time the devil stuck its tail into it.
I'll put here the pictures i've taken back then, 2010:02:19 @15 PM. Too bad i cannot put the stench too. The foam separator between the freezer and the fridge compartiment was contaminated with deeply rotten food especially pizza sauce through all its volume. It put it in a huge new black garbage bag together with a gallon of chlorine and soaked in clhorine for hours and i took the picture after. Still stinking. Since i couldn't find a replacement part all i could do was coat it with a transparent paint and seal the stench inside. The sheet metal separator that covers the radiator in the back of the freezer was rusted on the back on almost all its surface and it was stinking so bad that after i cleaned it one day with CLR in the balcony it was still stinking. In the end replaced it with one i made out of plexiglas (carbonite). Some other plastic parts were partially melted because one of the defrost switches was out of calibration. The evaporation pan in top of the compressor was full with a brownish stinking unidentified organic matter that i had to remove with a cheasel only to find out that it had a hole in it.
But in the end i made it work, after a month or so. Was still stinking for the first year or so.
When i moved in about 3 years ago i tried and offered the manager of the firm that leased us the apartment to buy a new fridge with my own money but he refused so the only other choice was to try and fix it.
Had to go to see the judge for the traffic ticket. Could not concentrate, could not form phrases.
The defrost cycle was overlapping the functioning cycle due to a short in the defrost timer. Where i've been 3 years ago. Until a few months ago i had a thermometer inside and at times was even freezing liquids in there so i had to raise temperature a bit. But took apart the thermometer once for some reason and i was too lazy to put it back thinking i was safe. I bet this time the devil stuck its tail into it.
I'll put here the pictures i've taken back then, 2010:02:19 @15 PM. Too bad i cannot put the stench too. The foam separator between the freezer and the fridge compartiment was contaminated with deeply rotten food especially pizza sauce through all its volume. It put it in a huge new black garbage bag together with a gallon of chlorine and soaked in clhorine for hours and i took the picture after. Still stinking. Since i couldn't find a replacement part all i could do was coat it with a transparent paint and seal the stench inside. The sheet metal separator that covers the radiator in the back of the freezer was rusted on the back on almost all its surface and it was stinking so bad that after i cleaned it one day with CLR in the balcony it was still stinking. In the end replaced it with one i made out of plexiglas (carbonite). Some other plastic parts were partially melted because one of the defrost switches was out of calibration. The evaporation pan in top of the compressor was full with a brownish stinking unidentified organic matter that i had to remove with a cheasel only to find out that it had a hole in it.
But in the end i made it work, after a month or so. Was still stinking for the first year or so.
When i moved in about 3 years ago i tried and offered the manager of the firm that leased us the apartment to buy a new fridge with my own money but he refused so the only other choice was to try and fix it.
Tuesday, May 21, 2013
Pictures From The Streets 2
05/21/2013 01:51:48 PM BURIAN
Minutes before i took this picture me and this guy passed an accident that happened on Kruse and Bangy. I was on the left lane and he was on the right he tried to avoid some debris from the accident and instead of braking and waiting he crossed into my lane and i saw him right before almost hit me and i pulled the wheel left and avoided the collision. But my surprise was the license plate, again, BURIAN. So i followed him until he stopped but could not get a better picture. With Firefox, if you middle click on the picture, can see (opens in a new tab). (his plate was covered by the dark coat for photo radar and really hard to read).
Pictures From The Street
First i wanted to title this Funny Pictures From The Street. Well, the're not so funny. (i have to mention that all pictures are taken when traffic at standstill and no one was in danger). I hope it's going to be a series.
Door to door dry cleaning 147-FXA. Funny how i felt this morning before i went to see the judge for the traffic ticket, i could swear inside the apartment was smelling like... When i got out next door was more than cracked, almost one inch open and the outside door completely. 47 is the building number. FXA could mean fixya. In other words, all the way driving there, stop and go traffic, and in front if the judge i was impaired, i could barely speak and form phrases.
It is written with red letters above that this violation was captured on video. However, when i went to that address and put in the codes and the numbers from above it did not work. All i could find was the same pictures.
05/21/2013 07:52:10 AM Hwy217 around Washington Square
YAHKOO 05/21/2013 07:55:22 AM Hwy217 near Washington Square
The judge and he reduced my fine to 195 like to everybody that was pleading guilty. I did not plead guilty, i pleaded no contest because i really can't remember if i stopped at that red light. I asked him for the video which i could not find on the internet at the address mentioned in the citation. He said he does not have it available. But he showed me the speed at the entering in the intersection, 18 mph, at the exit, 18 mph and the time elapsed, 1.44 seconds which does not correspond with the pictures that show much less than 44 feet you make with 18 mph in 1.44 seconds, (in the pictures is shown about 25), so i must have slowed down or stopped and restarted. I wanted to tell him more like how the guy who came from the other direction almost hit me then changed direction when i saw him. That also explains my scared face in the picture. All the other cases before me where kinda similar with turns into wrong lane like that one almost did. In the end he shut my mouth, he said he doesn't want to hear more of this. In my way out after i payed the fine i asked for the transcript or the video recording of the session. One of the cashiers used the word arraignment. I asked them if this can be called arraignment so i wrote down for the request of the recording the phrase "arraignment for a traffic violation".
On my every trip i see dozens if not hundreds of similar license plates numbers and company cars or trucks with similar inscriptions, all related to my daily mishaps. There are people around here that wish to spend large amounts of money of me. By the way when i came back from Wilnsovile Fry's this morning (cannot find a faster CF for my camera so i can shoot continuously more than three pictures (i bought last week one that says 500x but is slower than my 266x i bought four years ago) on the ramp towards Kruse way this car with a "Portland Clinic" inscription on it cut in front of me from the ramp back onto the freeway way (far after the previous entrance where presumably he came from) and i noticed a smaller inscription under Portland Clinic, We Specialize In You. The driver also seemed pretty stunty by the way he made his turns.
On my every trip i see dozens if not hundreds of similar license plates numbers and company cars or trucks with similar inscriptions, all related to my daily mishaps. There are people around here that wish to spend large amounts of money of me. By the way when i came back from Wilnsovile Fry's this morning (cannot find a faster CF for my camera so i can shoot continuously more than three pictures (i bought last week one that says 500x but is slower than my 266x i bought four years ago) on the ramp towards Kruse way this car with a "Portland Clinic" inscription on it cut in front of me from the ramp back onto the freeway way (far after the previous entrance where presumably he came from) and i noticed a smaller inscription under Portland Clinic, We Specialize In You. The driver also seemed pretty stunty by the way he made his turns.
It is written with red letters above that this violation was captured on video. However, when i went to that address and put in the codes and the numbers from above it did not work. All i could find was the same pictures.
Monday, May 20, 2013
An "Email" to FAA
I used quotes in the title because it is not really an email but just a form i filled on a website. I have no aknowledge email back so far in my inbox. Let's see if if they answer and i am really curious what kind of lie are they gone come up with.
