April 7

9:45 Let's give them something to talk about... Love... Trump... Egypt... Ostra-Broșteni...

10:30 În Monitorul de Suceava scrie vițel, în media centrală, taur. Nimeni nu sacrifică tauri acasă. Un taur poate ajunge la aproape 1000 kg. Viței, da. Se întâmplă frecvent în Bucovina. Carnea de vițel e mai fragedă decât cea de taur normal.

Un vițel însă nu e așa de înalt și când tragi asupra lui tragi în jos. O metodă foarte ciudată de a omorâ un vițel, chiar și în Bucovina. Cusută cu ață albă fiindcă Broșteni este la câțiva km de Ostra și Tarnița despre care am scris ieri. Aceeași veche metodă. Știri emoționale, probabil inventate, pentru a acoperi informațiile reale legitime.

Chiar vroiam să mai scriu despre. Când aveam 3-4 ani m-a luat mama în autobuzul de navetiști care ajungea la Ostra. E prima dată când am văzut culoarea ciudat violetă a unui răsărit, fiindcă am pornit noaptea.

Acolo îmi amintesc niște benzi rulante într-o sală mare cu un bazin cred pe care circulau pietricele de 3-5 cm bucata de minereu în care luceau bucățele de pirită, ude, deci nu era problemă de praf însă miroseau mult a sulf. Chiar aveam și acasă din alea. Nu știu exact cât a lucrat ea acolo.

În Câmpulung chiar era o expresie, "te ia manțul" (care vine probabil de la Manz deși nu am știut până recent) care substituia local expresia "te ia d...l" ce provenea cred de la ideea populară că cei care se băgau în pământ și scormoneau erau draci...

Însă mai târziu, după liceu cred, un fost coleg care lucra la mină (nu-mi amintesc exact care mină) spunea că se extrăgea și aur, câteva grame dintr-o tonă de steril, prin metodele cunoscute nouă de la Roșia Montana. Nu știu exact care e partea de mizerie creată de austrieci sau de comuniști, dar dezastrul ecologic din zonă e un subiect ignorat de publicul din România.

Când eram student prin 84-85 am lucrat odată într-o vară două săptămâni pe dealul Mănăila unde făceam un fel de analiză a subsolului prin metode electrice. Cred că am slăbit vreo 10 kg alergând pe dealul ăla (inginerul m-a lăsat șef peste puștanii ăia și a plecat și s-a întors în ultima zi) deși când am urcat am găsit la un magazin sătesc cașcaval afumat și cârnăciori ca de Sibiu...

Am avut noroc însă că am găsit niște săteni (vorba vine sat, casele erau la un km una de alta) care ne-au lăsat să dormim în podul cu fân, în loc de cort. Noaptea se mai auzeau împușcături, încercau să vâneze un urs pe undeva care se dedase la oi și vite. Acolo am băut cel mai bun lapte din viața mea, de la vaci de pe vârful muntelui...

Niște generatoare mari instalate undeva departe injectau curent continuu în pământ, curent care-și schimba polaritatea odată la două secunde. Mergeam pe deal urmărind o rețea imaginară și din loc (un număr de pași) puneam pe pământ (după ce smulgeam iarba) niște electrozi din ceramică poroasă care aveau înăuntru o soluție de sulfat de cupru și măsurăm și notam cifrele... Chiar și acum mă gândesc cât de valide erau acele măsurători. Erau variații mari, solul uneori era uscat, alteori ud... Copiii ăia (elevi de liceu) uneori nu mai puneau soluție în oalele alea de ceramică...

Când ne-am întors am mers mai mult pe jos și inginerul mi-a arătat undeva o movilă de pietre și mi-a spus "uite pe aici a fost austriacul..." (probabil un geolog austriac care a studiat terenul...)

Cred că în Bucovina sunt mult mai multe rezerve decât știm (sau mai bine zis ignorăm) noi. Cariera Pojorâta rămasă tot de pe timpul lui Manz, este la câțiva km de locul unde m-am născut și am trăit până la 14 ani. Nu departe de carieră era un loc cu apă adâncă în Moldova unde mergeam vara la baie...

2:22

6:55 Time travel with google maps. Due to some error, one image of the Furniture Factory in Câmpulung is from 2012 and the next is from 2021. It breaks my heart to see it gone with the click of a mouse. I remember it was raised in 1968 i guess with a year of noise and cranes and stuff. I worked in there many vaccations with my family.