7:35 I went for a short walk then i picked trash from around the building, but some is too close to patios (half empty soda can).
11:55 Ieri am pomenit niște titluri de carte ale unui scriitor maghiar care între 2000 și 2004 a fost vicepreședintele Uniunii Scriitorilor din Ungaria. Virginitatea Silviei, Sex în sufragerie, titluri din astea. Mă miram că având aceste titluri și numai 4 cărți scrise a avut funcția respectivă. Am căutat și înălțimea lui pentru că bănuiesc că după 2012 când "s-a sinucis" a apărut pe aici, deghizat în femeie de serviciu, instalatoare, chestii din astea și am dat peste poza aceea ciudată, tipic ungurească, pe care am pus-o ieri.
Deci am dat un search căci uitasem cum se scrie Sylvia în engleză (nici acum nu știu sigur, cu e la urmă? și ciudățenie, google m-a atenționat că răspunsurile ar putea fi deocheate, asta probabil de la vreo Sylvia cu ceva legături cu porno, sau poate o legătură făcută de google pe Transilvania, sub un pretext din ăsta.
Chestia m-a enervat puțin, adică, dai un search pe un nume oarecare și google îți trimite răspunsuri din astea, și am pus link-ul la căutarea respectivă să vadă și alții. Dar din cauză de multe multe link-uri pe care le pun eu pe aici, sau poate, sabotaj, am pus link-ul greșit (nu ducea nicăieri, dar nu înțeleg cum am putut să scriu link-ul astfel), iar azi când am încercat din nou căutarea pe Sylvia google a modificat chestia, deci nu mai apare atenționarea aceea și probabil nici rezultatele respective. În orice caz, azi mă uit în știri și văd faza cu alpinista Silvia Murgescu, care zic ei, s-a întâmplat pe 12, deci cu o zi înainte (nu știu sigur, fiindcă eu noi aici pe coasta de vest suntem cu 10 ore în urmă față de ora României). Ăsta e doar un exemplu din multele. Practic oamenii iau tot ce scriu eu șifac creează, din nimic, tot felul de legături și aluzii, care atunci când sunt văzute de cei care citesc ce scriu, îi fac să uite, pentru că ei pun chestii tari, emoționale. A murit o alpinistă româncă drăguță, ce mai contează titlul unei cărți sau un scriitor ungur care s-a sinucis în Ungaria pentru a apărea ca transvestit în SUA, mai precis Tualatin, Oregon? Sau poate n-a murit, doar au retras-o înapoi în Ungaria. Eu numesc chestia asta "dublare" și se întâmplă în știri și de zece ori pe zi sau mai mult, practic la orice scriu mai important.
Deci am dat un search căci uitasem cum se scrie Sylvia în engleză (nici acum nu știu sigur, cu e la urmă? și ciudățenie, google m-a atenționat că răspunsurile ar putea fi deocheate, asta probabil de la vreo Sylvia cu ceva legături cu porno, sau poate o legătură făcută de google pe Transilvania, sub un pretext din ăsta.
Chestia m-a enervat puțin, adică, dai un search pe un nume oarecare și google îți trimite răspunsuri din astea, și am pus link-ul la căutarea respectivă să vadă și alții. Dar din cauză de multe multe link-uri pe care le pun eu pe aici, sau poate, sabotaj, am pus link-ul greșit (nu ducea nicăieri, dar nu înțeleg cum am putut să scriu link-ul astfel), iar azi când am încercat din nou căutarea pe Sylvia google a modificat chestia, deci nu mai apare atenționarea aceea și probabil nici rezultatele respective. În orice caz, azi mă uit în știri și văd faza cu alpinista Silvia Murgescu, care zic ei, s-a întâmplat pe 12, deci cu o zi înainte (nu știu sigur, fiindcă eu noi aici pe coasta de vest suntem cu 10 ore în urmă față de ora României). Ăsta e doar un exemplu din multele. Practic oamenii iau tot ce scriu eu și
M-am "luat" zilele astea de Șoșoaca, ultima catastrofă din politica românească, s-a dus "George Simion" la Timișoara să forțeze intrarea într-o clădire și m-aș mira dacă ar fi condamnat, ca orice fraier român, etc.. "George Simion" și "Șoșoaca", ce ne lipsea, cei mai gălăgioși clovni pe care i-a avut vreodată România.
12:30/10:30 Am scris în engleză că ieri seara (acum vreo 14 ore) m-am înecat cu pește. Sunt mai multe feluri de a te îneca, disfagia (și e posibil să aibă legătură cu diabetul, care creează o ușoară pareză la esofag) este atunci când inghiti ceva și reflexul de înghițire, o chestie foarte complexă, cu coordonare de mulți mușchi, pe care noi nici n-o observăm, nu mai funcționează. Dar pe lângă pareză e nevoie de o iritare a esofagului care de obicei se face cu praf mineral ascuțit (sunt mii și milioane de feluri de praf) și cu vapori de acid clorhidric din stomac, care ajung în esofag din cauză de hernie hiatală, spori de mucegai deranjați și inhalați, fumuri, zgomote, stres puternic, etc..). Deci am mâncat pește foarte uscat (se întâmplă de obicei și cu carne de vită slabă), s-a oprit în esofag, m-am dus la baie, două degete în gât, eram destul de beat, există riscul ne-coordonării manevrei și înecării plămânilor cu conținut din acela, un alt tip de înecare, propriu zis (așa se spune că au murit mulți, din care "Marin Preda, Jimi Hendrix, Nicu Ceaușescu" s-a înecat cu sânge de la o hemoragie pe esofag, etc.), mă rog, în vreo 5 minute mi-a trecut chestia, dar mă durea locul (esofagul, stomacul) după care am pus iar prosoapele ude deasupra filtrelor, pentru praful fin care apăruse neobservat, care au fost luate pentru o zi.
Azi mi-a venit chef să mănânc broccoli cu brânză cu smântână (cottage cheese aici, foarte ieftină, o iau și de obicei stă prin frigider săptămâni și se strică, dar azi chiar am avut chef) deci m-am dus, am pus un deget de apă și o căpățână de broccoli într-o tigaie ceramică unde a fiert mai mult în aburi, dar am avut nevoie de cănița pentru mujdei în care erau doar două bucățele de pește rămase de ieri (noi păstrăm mujdeiul de pe o zi pe alta într-o căniță ieftină de IKEA acoperită cu folie) și nu știu de ce, mi-am amintit faza cu Sade. La un an nou, într-un cazinou Lucky Eagle din statul Washington (confuzie de nume cu capitala) de la nord de Oregon, niște locuri mirifice (iarnă cu conifere și câmpuri cu tufe înghețate pe mlaștini pe lângă ocean și pâlcuri debabe ceață de care te îndrăgostești la prima vedere) m-am dus la bar (și băutura acolo e mai ieftină, poate și din cauză că teoretic ar trebui să fie acolo mulți scoțieni și irlandezi, chiar, Lucky Eagle e aproape de o localitate Aberdeen (de pe unde se spune că era "Kurt Cobain") și am văzut o barmaniță, cam plinuță, un pic trecută deși destul de înaltă și cam stângace în a manipula sticlele care semăna cu Sade. Nu știam ce să comand (nu prea eram eu dus la baruri pe atunci), până când am văzut-o, întâmplător, că a umblat cu o sticlă de Cabernet Liberty Creek (cel mai ieftin de la WinCo) și mi-am făcut curaj și am cerut un Port Wine (adică puțin Cabernet cu puțin coniac), ce beam eu pe atunci acasă ca să mă îmbăt repede și ieftin. La care ea s-a făcut că nu știe ce e acela, sau poate nici nu știa, și i-am arătat eu de pe telefon rețeta, mă rog, prețul a fost ieftin, m-am îmbătat și mai tare și am făcut un gest ne-controlat, de a mă ridica pe scaunul înalt cu ajutorul barelor din poză, care erau mai aproape atunci, la care tipa a simulat că s-a speriat că am vrut să sar peste bar la ea și a fugit (eram doar noi doi în ditamai barul în noaptea aceea de anul nou, poză făcută cu altă ocazie). Regret și acum, pentru că tipa era foarte nice, îmi plăcea să stau de vorbă cu ea, mă gândeam vag (din cauză de băutură) că poate era chiar Sade și au plătit-o să vină ca glumă (prank) sau poate Sade e tot o cântăreață unguroaică.
Azi mi-a venit chef să mănânc broccoli cu brânză cu smântână (cottage cheese aici, foarte ieftină, o iau și de obicei stă prin frigider săptămâni și se strică, dar azi chiar am avut chef) deci m-am dus, am pus un deget de apă și o căpățână de broccoli într-o tigaie ceramică unde a fiert mai mult în aburi, dar am avut nevoie de cănița pentru mujdei în care erau doar două bucățele de pește rămase de ieri (noi păstrăm mujdeiul de pe o zi pe alta într-o căniță ieftină de IKEA acoperită cu folie) și nu știu de ce, mi-am amintit faza cu Sade. La un an nou, într-un cazinou Lucky Eagle din statul Washington (confuzie de nume cu capitala) de la nord de Oregon, niște locuri mirifice (iarnă cu conifere și câmpuri cu tufe înghețate pe mlaștini pe lângă ocean și pâlcuri de
Dar pe când făceam mujdei (pentru broccoli) am uitat de Sade când am văzut pe fereastra de tip ușă dublă de la sufragerie tipul de la maintenance care umbla cu o pompă (da din alea care am văzut ieri pe scaunul din spate la un truck cu extended cab în parcare) și stropea pentru buruieni prin jurul clădirii, în ianuarie. Cred că totul a fost aranjat, căci dacă mă înecam iar cu pește din acela, puteau shinobi să zică că mi-au făcut ei ceva. Ei de fapt sunt non-violenți (în afara prafurilor, fumurilor, zgomotelor care sunt spirite, nu chestii materiale), fac doar rearanjamente și sincronicități. Și știu să cheme cârtițele. Dar am mestecat încet, cu grijă, am mâncat și peștele și broccoli și totul a trecut. Apropo am vrut foarte mult să merg de revelion în locurile acela dar era temperatura sub zero grade, pericol de drumuri înghețate, Angela nu a vrut. Între timp, am aflat cine e. Anca ParGel.
Xenu also known as Xemu or simply Zamo
No comments:
Post a Comment
Friendly comments welcome
Note: Only a member of this blog may post a comment.