Am citit știrile din România. Ca în fiecare an, apare problema autotomiei Ținutului Secuiesc. Cineva, de obicei cineva din UDMR introduce un proiect de lege în parlament la începutul anului. După ce urmează un traseu mai lung sau mai scurt, proiectul pică după câteva luni sau sute de articole în media. Între timp, mii de români se frământă și își ocupă timpul care ar fi fost folosit mai bine în rezolvarea altor probleme.
M-aș fi agitat ca în alți ani, aș fi citat din Constituție, etc.. Dacă nu aș ști că este doar un mod de a distrage. Sistematic, ca și sărbătorile naționale. Adică ciclic. Unii stau la cotitură și reciclează mereu și mereu toate prilejurile programate de a distrage atenția. Îmi vine aici în minte o melodie de Cindy Lauper (Gizi Fekete). Time after time.
Pe când autonomia românilor față de ocupația ocultă maghiară, ungară, secuiască, sarmațiană sau șerpiliană? Toate funcțiile publice și toate pozițiile de influențare prin artă și cultură sunt deținute de o versiune a speciei umane cu alte caracteristici decât cele pe care le știm noi. Inteligență, vivacitate, voracitate, colaborare tacită și absolută între ei și cine știe ce alte chestii. Un lucru e sigur. Ei ne citesc pe noi, noi nu îi putem descifra.
Am intrat pe un site și am văzut niște comentarii la un articol mai din josul paginii și am văzut că un tip care scria acolo (le spune postaci fiindcă comentaci nu rimează), nu știe să facă o căutare google pe imagini. Deci poți să intri și să scrii un comentariu dar nu poți să faci o căutare google?
Mergi pe stradă sau încet pe aleea din complex cu mașina. Destul de stresant fiindcă la orice colț pot apărea pietoni, care în SUA au prioritate absolută. Adică nici nu se uită când traversează aleea. La un moment dat apare o tipă sau un tip, care par sănătoși fizic, și se apleacă conștiincios în față sub un motiv oarecare, să ia ceva de jos etc. arătându-ți fundul, formând un fel de literă A cu picioarele. Dacă privești din profil, apare ca un echer. Dacă privești din spate, sau cum ți se oferă, apare ca un compas sau după cum am spus, litera A. Mergi mai departe, atent. Imaginea s-a săpat în subconștient.
În următoarele ore apare reacția psihofiziologică. Ți se blochează puțin digestia. Nu știu mecanismul, probabil nu îl știu nici ei. Dar te afectează în moduri multiple în următoarele ore, începând cu blocarea gazelor în intestin cu ridicarea diafragmei și a inimii. În funcție de starea de sănătate, oboseală, pot apărea probleme multiple care pot ține până la 24 de ore. De obicei, dificultate în respirație. Unele pot fi foarte grave. În România, la Bacău, eram încă student am ajuns odată la spital cu dureri groaznice de stomac și o doctoriță care probabil știa ce se întâmplă, mi-a făcut o injecție cu scobutil. Pe bază de scopolamină. Un medicament eminamente românesc, ca și algocalminul, antinevralgicul și polidinul. În jumătate de oră eram ok.
Odată însă în SUA, în jur de 2005 dar nu-mi amintesc acum exact, m-am culcat după ce am băut un pahar de vin. M-am trezit după o oră cu inima bătând foarte repede. Mi-am pus oximetrul pe deget. Aveam 180. Am sunat la 911. Afară totul era acoperit de polei. Am reușit să merg la toaletă ceea ce probabil mi-a salvat viață mai târziu. De obicei, când sunam, vene ambulanța în câteva minute (am mai spus, am avut ani când mergeam la urgențe în fiecare săptămână), dar atunci nu mai venea. M-am dus în parcare, cu oximetrul pe deget, care arăta cam același puls, spre 200, m-am urcat în mașină, care avea un strat de gheață pe parbriz, am deschis geamul, am scos capul pe geam și am pornit spre spital, care era la vreo 4-5 km pe autostradă. Din derapaj în derapaj, noaptea pe drumul pustiu, am ajuns în spatele mașinii poliției, care stătea la un semafor. Am ajuns la spital, un doctor șmecher m-a speriat și mi-a spus că are un medicament foarte puternic și vrea să-mi facă o perfuzie. Nu știu de ce, l-am refuzat. Mi-au luat analize, ECG, pulsul era tot așa. Diagnostic pe ECG. Fibrilație atrială cu răspuns ventricular rapid. A venit și Angela, nu știu cum a condus pe gheața aia. La un moment dat a mai venit o doctoriță, neagră, atât de neagră și urâtă cum nu am văzut în viața mea. Am auzit-o vorbind cu doctorul care spunea: Trebuie să-l adormim, nu avem altă soluție. A venit doctorița aia spre mine și m-a împins într-o parte fiindcă eram în direcția unde vroia să meargă (eram în picioare, nu vroiam să stau culcat). M-am enervat așa de tare încât... imediat pulsul pe monitor a scăzut la normal. Stătusem cu puls în jur de 180 cam o oră și jumătate. Cred că pur și simplu erau gaze intestinale care au apăsat pe diafragmă și răsucit inima. De la vrăji. Și m-au salvat tot cu vrăji. Nu știu de ce au făcut efortul.
2015 toamna. Nu mult după ce m-am mutat aici în Tualatin. Vecinul de sus pe atunci semăna cu... Pacepa. Am fost undeva, am venit acasă, Angela a făcut niște pește cu mujdei. Am luat câteva înghițituri, mi s-a blocat mâncarea în esofag. Era a doua oară când mi s-a întâmplat faza. Am ieșit afară să merg la spital. Tipul de sus era în parcare și se uita la mine ca un judecător de inchiziție. Am ajuns la spital. La recepție era o tipă solidă, care a făcut un gest spre mine, nu știu, nu-mi amintesc exact. Ca și cum ar înghiți. În momentul acela am înghițit și eu, și cu multă durere (aveam esofagul foarte iritat, probabil de la praf după multe ore de plimbare în apartamentul de sus), bolul alimentar a coborât în stomac.
Faza s-a repetat de mai multe ori. Prima dată la ocean, în 2012, pe o plajă plină de călătorii care s-au dat jos dintr-o navă de croazieră, în Astoria (Oregon). Odată am stat 4 ore în așteptare pentru a intra la urgențe. Am ajuns în triaj. Tipa aia mi-a spus niște chestii, m-am enervat, m-am dus acasă și m-am culcat așa. Mi-a trecut noaptea în somn.
Am citit în mai multe ocazii. Dacă nu ai inima sănătoasă la o fază din asta poți să dai colțul.
Mă gândesc acum. Nu ți-ar putea aspira esofagul, la urgențe?
A doua oară când am fost la Festivalul OZN de la McMinville (unde se spune că odată, prin anii 60 a fost văzut un ozn). După, ne-am dus la cazino. Acolo mi-era foame și m-am dus la fast food unde am luat niște teryaki cu orez care stătuse multe ore sub becul acela și era cam uscat. Un tip tânăr, roșcat, jovial și rotofei la față, care astăzi știu sigur că era un actor din Ungaria, dădea cu mătura chiar când am înghițit primele dăți. Mi s-a blocat orezul acela cu carne în esofag. Am pornit înapoi. Pe drum, m-am oprit la un spital lângă aeroportul tot din McMinville. Am încercat să vomit în parcare, erau niște "mexicani" care se uitau urât la mine și n-am putut. Pe drum nu mă puteam gândi decât la ... chew back ah! (cred că trigger-ul a fost tipul ăla blond de lângă cărucior care își trăgea genunchiul la piept, ca într-o poziție de yoga). Am ajuns în sfârșit acasă. Am luat niște apă cu bicarbonat, am avut niște dureri îngrozitoare fiindcă esofagul era deja plin (înghițisem prea mult, de acord) după care esofagul s-a golit și mi-a trecut.
Deci există gesturi sau ansambluri de gesturi care pot provoca în general blocaje digestive. Sfincterele sau chakras. Mă îngrozește faptul că aceste gesturi, care pot fi unele din așa zise "semne masonice" pot fi făcute la televizor sau chiar prinse în fotografii pe site-uri.
Astăzi m-am trezit la ora 4 cu usturime pe esofag. Aceeași chestie. Însă din cauză că s-a repetat de atâtea ori, acum mă doare până și coloana. Mi-am amintit că am văzut cel puțin o tipă făcând gestul ieri aici în complex. Am stat jumătate de oră nemișcat. Am încercat să-mi amintesc cât e ora, ce am făcut ieri, câte ore am dormit (băusem câteva pahare la culcare). Am luat puțin bicarbonat, mi-a mai trecut, am citit știrile, m-am enervat, m-a luat iar. Am mai luat bicarbonat și mi-am pus perna electrică la spate. În câteva minute am simțit cum stomacul începe să se golească.
Afară, începând de când m-am trezit la 4, cânta pasărea spin. Se sincroniza cu respirația mea. În sfârșit a tăcut după 2 ore. Sus, am simțit câteva mișcări, după care, ca de fiecare dată, camera părea că se umple de un miros ca de ghips coclit (sulf, din pereții de panouri de ghips).
E 6 dimineața, a apărut lumina, Angela e trează, pleacă la servici. Pereții au început să vibreze de la o țeavă de eșapament modificată. Mă duc să iau o lanternă să examinez pereții să văd ce găuri au mai apărut ieri. După atâția ani, mi-am dezvoltat un fel de simț. Mă duc cu lanterna în mână în fața zonei de perete unde simt mirosul și îmi întreb intuiția. Oare unde poate să fie gaura? cu o probă dentară (un cârlig ascuțit ca un ac cu mâner) palpez zona. Mici cratere suspecte acoperite de vopsea. De cele mai multe ori, găsesc o gaură. Unele apar vechi (numărul de chiriași în 40 de ani de când a fost construită locuința). O simplă gaură de pioneză care nu a fost acoperită și peste care s-a vopsit poate duce la umplerea camerei cu miros de perete, la vibrații. O repar cu puțin ghips, exact ca la dentist. Altele sunt noi, ca și cum ar fi fost făcute cu zi două înainte.
Am întrebat-o pe Angela dacă ține minte anul cu fibrilația. Am vorbit normal, dar sus a început în acea secundă vânzoleala. Ce e azi? Miercuri, cred că lucrează după amiază. Adică stă acasă până la 1 după amiază sau când se termină bursa (4 pe coasta de est).
E 7. Mi se face somn. Mă ducă să-mi fac un ceai de plante și mă culc. Îmi pare bine că mi-am mai golit povara cu amintiri neplăcute. În acest moment, niște izbituri puternice, ca și cum cineva s-ar fi împiedicat, deasupra.
10:45 AM. Am dormit suficient. Mintea mi s-a limpezit complet.
Ce am vrut și am uitat să mai spun aici.
Blocajul digestiv cu cauze pshiofiziologice pe termen lung poate duce la următoarele: Blocarea vărsării amestecului secrețiilor biliare/pancreatice, cu steatoză, pancreatită și diabet, din cauza presiunii crescute în abdomen. Constipație cronică. Hernie hiatală cu deschiderea semi-permanentă a sfincterului deasupra stomacului. Erodarea esofagului și inflamarea plămânilor, din cauza acidității crescute în stomac și deschiderea sfincterului cu esofagul, care permite vaporilor de acid din stomac să ajungă în plămâni. În funcție de nutriție, starea de sănătate generală, alți poluanți precum praf, se pot ajunge la infecții, pneumonii, etc..
Un tip special de poluanți ar fi enzime digestive ne-umane, proteaze de tip kallikrein, prezente în saliva cârtițelor, care le folosesc pentru a amorți un număr mare de râme, până la ordinul miilor pe care le țin vii cu lunile în niște galerii subterane, nu foarte adânc și care pot fi foarte aproape de locuința dvs.. Aceste enzime se combină cu praful și pot fi respirate, contribuind la auto-digerarea aparatului dvs. digestiv, după ce sunt eliminate din plămâni în esofag. Enzimele sunt niște substanțe foarte ciudate, de tip catalizatori, care se reciclează într-o reacție și în cantități extrem de mici pot conduce la reacții de descompunere a proteinelor prezente în mucoasa din esofag și stomac. Kallikreinele din saliva cârtițelor, care au evoluat și au devenit toxice, pot da și efecte neurologice, de exemplu o stare de amorțeală, lipsă a voinței dar și un high.
Este posibil ca sunătoarea (cunoscută ca și St.Johns Wort), care este cunoscută ca fi un inhibitor pentru anumite enzime, să fie un antidot. În medicina tradițională românească sunătoarea este folosită pentru tratarea afecțiunilor digestive iar în cea americană pentru depresie.
.jpg)
NCBI.NLM.NIH.GOV
The antibiotic azithromycin is a motilin receptor agonist in human stomach: comparison with erythromycin
- Like
- · Reply
- · Remove Preview
- · 1h
