Providențialul Bolojan și a treia sprânceană a înțeleptului Pleșu

Toată lumea îl vrea pe Bolojan, dar Bolojan a ales, cu trei zile înainte de alegeri. El îl vrea pe Ciucă. Un om care a fost prim ministru numai și numai datorită giratoriului PNL-PSD. O nulitate absolută și decorativă.

Bolojan care a făcut Oradea mare, la fel cum Iohannis făcuse Sibiul mare cândva.

Dacă te gândești la Băsescu, gândești flotă, Elena Udrea și 2 referendumuri de demitere, dacă te gândești la Iohannis, gândești 10 guverne, dacă te gândești la Ponta, gândești Pinocchio, Adrian Nasty, fularul, Ciolacu, un (unul) tren de pripas care nu merge, etc.. Ce poți gândi când gândești Ciucă? Epoleți? Numai numele are o vagă rezonanță cu regretatul.

Cu oarece vreme în urmă (cum mai trec anii când faci asemănări), am făcut o asemănare pentru Pleșu. Destul de reușită (a fost apoi confirmată de dispariția înțeleptului din arena culturală), cu un reprezentant oficial al etniei rome din Ungaria.

Mă rog, altoit cu evreu că altfel nu se povestea. Căruia îi plăceau costumele de pluș (de unde probabil și numele) și părea cam trist (probabil din cauza rolului trist din România).

Nimic neobișnuit la el. Barbă ok, costumul de pluș, tristețea din ochi.

Singura problemă din asemănare  a fost cea de-a treia sprânceană a lui Pleșu. M-am gândit că sugerează existența ochiului interior, ochiul înțelepciunii din budism.

Ceva ce nu am văzut la sutele de mii sau milioanele de fețe întâlnite în toți acești ani.

De aceea, nu pot să-i fac asemănarea lui Bodojan, deși am găsit un tip pe aproape. Nimeni din Ungaria nu are acest ochi și această sprânceană. Oare să fie lipită?