April 24

2:56 În zilele cu maree oceanice ridicate scoarța terestră este ridicată de atracția lunii cu mai mult de un metru, mareele oceanice (și marine) fiind o indicație a celor terestre. Deși Marea Neagră în zona Constanța nu se va ridica astăzi cu mai mult de 10 cm, asta arată ridicarea scoarței terestre care bănuiesc că nu este monitorizată în România.

De asemenea încălzirea scoarței după o perioadă de răcire ca de exemplu cauzată de precipitații provoacă dilatarea și de asemenea ridicarea, favorizând scăderea presiunii în adâncime, factori care contribuie la probabilitatea unui cutremur.

Existența prafului saharian va diminua astăzi radiația solară deci încălzirea și dilatarea scoarței deci micșorând șansele unui cutremur într-o zi de aliniere corpuri cerești, distanță maximă a Lunii și vreme relativ frumoasă.

Este oare posibil ca unul sau mai multe elicoptere grele să ridice un nor de praf în Sahara care să fie purtat de un vânt favorabil până în România?

În Portland, în zilele foarte călduroase apar întotdeauna dâre de avioane pe direcția soarelui. Este oare posibil ca acestea să fie făcute intenționat, pentru a scădea temperatura cu câteva grade, pentru evitarea supraîncărcării rețelei datorate consumului aparatelor de aer condiționat și în general a diminua temperatura?

3:53 Stau și  mă întreb dacă o aplicație Android ca aceasta poate detecta ridicarea și coborârea scoarței terestre, care poate fi mai mare decât un metru (3ft). Dacă ții telefonul undeva nemișcat ideal afară într-o zonă de șes fără obstrucția semnalelor GPS.

Pentru că ar indica o și o ridicare a scoarței datorată încălzirii, nu numai cea datorată atracției Soarelui și Lunii.

5:50 Am pornit telefonul cu orice risc și am instalat aplicația aceasta. De ce telefonul. Fiindcă orice telefon Android are un cip GPS (recepție, prelucrare semnale). Pentru cine nu înțelege. Cipurile de astăzi sunt atât de miniaturizate și complexe încât permit recepția simultană a zeci de sateliți și prelucrarea semnalelor în timp real.

Folosesc tot timpul (am pe birou) un monitor de semnale microunde și am văzut că la început când îl pornești sau îl scoți de pe aeroplane mode telefonul emite semnale foarte puternice, pentru a găsi un turn. Apoi semnalele devin mai rezonabile, dar tot în afara limitei permisibile (pentru mine).

După care am trecut pe aeroplane mode (unde telefonul nu emite semnale) și am pus telefonul lângă mine pe birou am văzut că înălțimea (altitudinea) se schimba tot timpul.

După, am instalat o aplicație care măsoară semnalele GPS (toți sateliții, rețelele, etc.). Am văzut că în interior precizia era limitată la 15 metri ceea ce explică variațiile.

Am ieșit afară și precizia a crescut la 5 metri, dar tot așa, între copaci, clădiri. Sunt sigur că precizia poate ajunge la sub un metru pe câmp deschis sau poate pe o terasă pe un bloc fără acoperiș. Cred că în aceste condiții telefonul poate fi folosit la urmărirea mareelor terestre cu prima aplicație dar nu am cum să verific.

Am încercat să upload screenshots de pe această aplicație pe google drive dar am uitat unele setări și tot ce am reușit a fost că m-am expus binișor și acum au apărut durerile.

Ok am mutat screenshot-urile pe SD și am scos cardul din telefon și l-am pus pe cititorul de carduri. De ce a fost asta important pentru mine. Am vrut să încep o discuție despre GPS, fiindcă numele apare tot timpul în știri și sunt convins că majoritatea nu știu ce este.

Ok ce este GPS. Global Positioning System, este un număr de sateliți (americani) care se rotesc pe orbită medie în jurul Pământului (timpi de revoluție 12 ore). Ei sunt menținuți pe orbitele lor cu ajutorul unor motorașe cu reacție la o precizie a orbitei și mai ales a sincronizării orbitei unuia cu ceilalți foarte ridicată.

Orice sistem de recepție GPS  de pe suprafața Pământului poate "vedea" la un moment dat până la 8 din acești sateliți, care se deplasează și se schimbă tot timpul. Adică în timp ce unul "apune" undeva, un altul răsare în altă parte, menținând numărul de 8 "vizibili".

Sistemul de recepție, care iată, poate fi un cip pe un telefon, are programat orbitele sateliților și "știe" poziția oricărui satelit în orice moment, calculând distanța la fiecare satelit în funcție de timpul necesar pentru semnal să ajungă la el. Folosind un număr mare de sateliți, până la 8 sau mai mult în cazul folosirii mai multor rețele, cipul respectiv își calculează poziția în spațiu, în coordonate (latitudine, longitudine) și înălțime (altitudine).

Poate acum înțelegeți cât de sofisticate sunt aceste cip-uri specializate, care se instalează pe telefon în afară de procesoare, memorie, video, emisie-recepție, radio și ce mai are telefonul pe el.

Însă ceilalți nu au stat degeaba. Rușii și-au lansat proprii sateliți (GLONASS), Europenii pe al lor (GALILEO) etc.. Cipurile din telefoanele de azi sunt atât de sofisticate încât permit recepția oricărui acest sistem, mărindu-și precizia dar mai ales disponibilitatea, fiindcă de multe ori semnalul este perturbat, ca de exemplu în interior și în mașină.

Cu cât mai mulți sateliți poate recepționa (din diferite sisteme) cu atât mai bine.

Însă numele a rămas mereu cel inițial. GPS.

Google se folosește de proprietatea sistemul de operare Android, prezent pe orice telefon, pentru a aduna din telefoane datele despre deplasarea persoanelor, care sunt calculate tot timpul de cip-urile GPS. Pe baza acestor date poate afișa de exemplu starea de fluență a unei autostrăzi pe care o afișează pe google maps. (Culoarea roșie indică o viteză de circulație foarte mică (ambuteiaj)).

Prin combinarea mai multor rețele, în cazul unei recepții bune, se poate ajunge la o precizie de poziționare de ordinul mm (nu știu dacă cu cip-urile de pe telefoane totuși).

Instituțiile de stat din România și-ar putea permite o stație de monitorizare a variației diurne a înălțimii scoarței terestre, dar la ce putem să ne mai așteptăm din partea acestor clovni siniștri care nu-și dau socoteală decât lor înșiși.

7:38 Ceea ce mă face să mă întreb. Ce făceau femeile cu părul în epoca de piatră, cum și-l tăiau și de când le crește continuu părul la femei și bărbați, barba la bărbați, fiindcă par niște mutații totuși destul de recente pe scara revoluției și în general, de ce le crește.

7:40 Am încercat cred să explic mai demult. Piedone nu este un nume, ci o poreclă (bine, trecută în buletin). De ce a ajuns fostul primar să fie chemat după poreclă de către Primul Ministru, nu mă duce mintea. Decât poate iar niște insinuări sinistre. Piedo, pedo. Prietenul pedo. Mai nașpa e că toți au trecute în buletin porecle. Asta ar fi dacă ar avea buletine. Oare au?

Ce mă impresionează la el totuși este listă lungă și diversă de afiliații politice.

7:35 PM Am luat un Zyrtec și am dormit până la 7 seara. A fost unul în Grecia (22 ora locală). Nu înțeleg de ce nu l-am văzut mai devreme. Ok, nu m-am uitat la Grecia. Lună plină la apogeu, minim de presiune atmosferică, maree dublă înaltă dar defazată.

Nu știu unde a fost pata aia roz la ora cutremurului (22 ora locală), dar cred că nu departe de epicentru. Precipitații locale indică o scădere locală a presiunii într-o zonă (seismică) mică, dinaintea frontului din interiorul izobarei de 1005 care fiind puțin deasupra 1000 nu a fost marcată pe hartă.

10:50 Primul meme la faza de mai sus.

Tavan, "pop-corn", var, ouă, găinaţ

Am încercat să scriu ce scriu aici şi pe facebook. La vreo oră două după ce instalez din nou Linux (în memorie, folosesc live-image), facebook devine atât de lent încât mă plictisesc până ce apare o literă după ce o tastez. Adică tastez un cuvânt şi când îl termin încep să apară primele litere. Deci voi scrie aici şi voi pune link- pe facebook. Folosesc aceleaşi dicţionare de fapt acelaşi sistem în aceeaşi configuraţie. Cred că îmi bagă cineva keyloggers la greu, la competiţie pe fb

07/29 10:54 AM PDT. The problem in this first paragraph was solved by moving back from Firefox 12 to Firerox 22.

Îmi pare rău ce voi scrie aici depăşeşte orice imaginaţie dar este real.

Când m-am mutat în martie 2010 în apartament toate tavanele aveau "pop-corn" pe ele. Dintr-un material moale, fibros, fonoabsorbant. Dar au absorbit şi tot felul de mirosuri timp de un număr de zeci de ani, probabil. O culoare galbenă indescriptibilă. Posibil să fi avut şi azbest în compoziţie.

Înainte de a vărui am dat tavanele cu aspiratorul şi am umplut jumătate din colectorul de praf de la aspirator cu "pop-corn" care se desprindea la cea mai mică atingere.

Deci când am "văruit" la început (am folosit o vopsea pe bază de argilă - kaolin, humă cum se mai spune în România cu bioxid de titan pentru albire + un polimer pentru întărire. După două straturi părea ok.

La vreun an după am văruit dormitorul din nou (am descoperit şi reparat de mai multe ori o gaură în peretele din dormitor din debara chiar lângă conducta de aerisire de la baia vecinului de la parter pe unde venea fum la greu). Dar de data asta am folosit var (luasem un sac de praf de "lime", CaCO3 + Mg2CO3 pentru ca să dezinfectez tomberonul din curte şi am încercat şi a ieşit destul de bine). Dar abia peste vreun an am reparat în sfârşit gaura aceea din perete.

Odată cu căldura mirosul din apartament a devenit din ce în ce mai insuportabil. Deci alaltăieri m-am apucat să văruiesc şi restul tavanelor, cu var care îl făcusem din praf acu vreo 2-3 luni şi îl aveam în nişte bidoane. Deci am văruit toată zona de lângă bucătărie şi holuri, cam jumătate din suprafaţa văruită cu kaolin încă rămasă nevăruită (1/3 din apartament). Am reuşit să acopăr şi ultimele găurele care nu se vedeau de departe de la văruitul cu kaolin, iar după ce s-a uscat varul s-a pietrificat. Anumite zone de lângă uşa de la intrare miroseau a urină în momentul în care le dădeam cu var. Diferite zone miroseau diferit. Anumite zone, de lângă uşă şi deasupra mesei unde aveam calc s-au îngălbenit dar după ce s-au uscat s-au albit aproape total.

Mirosul din apartament s-a schimbat total. Eu credeam că e fără speranţă deoarece am crezut că sediul mirosului acesta era în padding-ul de sub covor. Dar nu, tavanul era plin de miros.

Dar ce m-a făcut să scriu aceasta este că am pus nişte ouă la fiert, acum, după ce mirosul din apartament s-a îmblânzit aşa de mult. A ieşit din ouă un miros de găinat, şi Angela a confirmat, atât de puternic încât mi s-a făcut rău. Ouăle sunt cumpărate foarte recent şi nu sunt expirate.

10:40 PM EDT Tocmai am terminat de resetat... modemul! Nu îl mai puteam accesa cu parola deci am făcut un reset din buton, nu a mers, după care am făcut un reset hard, 30-30-30, adică 90 secunde apăsat pe butonul de reset din care la 30 secunde am scos firul de alimentator, apoi la 60 l-am băgat înapoi (cu butonul apăsat tot timpul, după care 10 secunde fără fir din nou și după ce am băgat firul și a pornit încă un reset normal și astfel am reușit sa preiau controlul modemului și sa îl setez din nou.

Fb merge mai bine dar tot ezita când încerc sa șterg cu backspace apăsat (repeat). Aceasta problema dispare dacă scot (dezinstalez din Firefox) dicționarele de romana și engleza (amândouă, dacă îl scot numai pe unul, în orice ordine ar fi nu are efect).

Foarte curios, după ce am văruit porțiunea aceea din tavan, de 2 zile nu mai aud nici avioane.

Combinat cu podeaua făcută din fibră lemnoasă cu clei din reziduuri animale... well... you get the picture...

Căutări google și alte probleme distincte

Am citit știrile din România. Ca în fiecare an, apare problema autotomiei Ținutului Secuiesc. Cineva, de obicei cineva din UDMR introduce un proiect de lege în parlament la începutul anului. După ce urmează un traseu mai lung sau mai scurt, proiectul pică după câteva luni sau sute de articole în media. Între timp, mii de români se frământă și își ocupă timpul care ar fi fost folosit mai bine în rezolvarea altor probleme.

M-aș fi agitat ca în alți ani, aș fi citat din  Constituție, etc.. Dacă nu aș ști că este doar un mod de a distrage. Sistematic, ca și sărbătorile naționale. Adică ciclic. Unii stau la cotitură și reciclează mereu și mereu toate prilejurile programate de a distrage atenția. Îmi vine aici în minte o melodie de Cindy Lauper (Gizi Fekete). Time after time.

Pe când autonomia românilor față de ocupația ocultă maghiară, ungară, secuiască, sarmațiană sau șerpiliană? Toate funcțiile publice și toate pozițiile de influențare prin artă și cultură sunt deținute de o versiune a speciei umane cu alte caracteristici decât cele pe care le știm noi. Inteligență, vivacitate, voracitate, colaborare tacită și absolută între ei și cine știe ce alte chestii. Un lucru e sigur. Ei ne citesc pe noi, noi nu îi putem descifra.

Am intrat pe un site și am văzut niște comentarii la un articol mai din josul paginii și am văzut că un tip care scria acolo (le spune postaci fiindcă comentaci nu rimează), nu știe să facă o căutare google pe imagini. Deci poți să intri și să scrii un comentariu dar nu poți să faci o căutare google?

Mergi pe stradă sau încet pe aleea din complex cu mașina. Destul de stresant fiindcă la orice colț pot apărea pietoni, care în SUA au prioritate absolută. Adică nici nu se uită când traversează aleea. La un moment dat apare o tipă sau un tip, care par sănătoși fizic, și se apleacă conștiincios în față sub un motiv oarecare, să ia ceva de jos etc. arătându-ți fundul, formând un fel de literă A cu picioarele. Dacă privești din profil, apare ca un echer. Dacă privești din spate, sau cum ți se oferă, apare ca un compas sau după cum am spus, litera A. Mergi mai departe, atent. Imaginea s-a săpat în subconștient.

În următoarele ore apare reacția psihofiziologică. Ți se blochează puțin digestia. Nu știu mecanismul, probabil nu îl știu nici ei. Dar te afectează în moduri multiple în următoarele ore, începând cu blocarea gazelor în intestin cu ridicarea diafragmei și a inimii. În funcție de starea de sănătate, oboseală, pot apărea probleme multiple care pot ține până la 24 de ore. De obicei, dificultate în respirație. Unele pot fi foarte grave. În România, la Bacău, eram încă student am ajuns odată la spital cu dureri groaznice de stomac și o doctoriță care probabil știa ce se întâmplă, mi-a făcut o injecție cu scobutil. Pe bază de scopolamină. Un medicament eminamente românesc, ca și algocalminul, antinevralgicul și polidinul. În jumătate de oră eram ok.

Odată însă în SUA, în jur de 2005 dar nu-mi amintesc acum exact, m-am culcat după ce am băut un pahar de vin. M-am trezit după o oră cu inima bătând foarte repede. Mi-am pus oximetrul pe deget. Aveam 180. Am sunat la 911. Afară totul era acoperit de polei. Am reușit să merg la toaletă ceea ce probabil mi-a salvat viață mai târziu. De obicei, când sunam, vene ambulanța în câteva minute (am mai spus, am avut ani când mergeam la urgențe în fiecare săptămână), dar atunci nu mai venea. M-am dus în parcare, cu oximetrul pe deget, care arăta cam același puls, spre 200, m-am urcat în mașină, care avea un strat de gheață pe parbriz, am deschis geamul, am scos capul pe geam și am pornit spre spital, care era la vreo 4-5 km pe autostradă. Din derapaj în derapaj, noaptea pe drumul pustiu, am ajuns în spatele mașinii poliției, care stătea la un semafor. Am ajuns la spital, un doctor șmecher m-a speriat și  mi-a spus că are un medicament foarte puternic și vrea să-mi facă o perfuzie. Nu știu de ce, l-am refuzat. Mi-au luat analize, ECG, pulsul era tot așa. Diagnostic pe ECG. Fibrilație atrială cu răspuns ventricular rapid. A venit și Angela, nu știu cum a condus pe gheața aia. La un moment dat a mai venit o doctoriță, neagră, atât de neagră și urâtă cum nu am văzut în viața mea. Am auzit-o vorbind cu doctorul care spunea: Trebuie să-l adormim, nu avem altă soluție. A venit doctorița aia spre mine și m-a împins într-o parte fiindcă eram în direcția unde vroia să meargă (eram în picioare, nu vroiam să stau culcat). M-am enervat așa de tare încât... imediat pulsul pe monitor a scăzut la normal. Stătusem cu puls în jur de 180 cam o oră și jumătate. Cred că pur și simplu erau gaze intestinale care au apăsat pe diafragmă și răsucit inima. De la vrăji. Și m-au salvat tot cu vrăji. Nu știu de ce au făcut efortul.

2015 toamna. Nu mult după ce m-am mutat aici în Tualatin. Vecinul de sus pe atunci semăna cu... Pacepa. Am fost undeva, am venit acasă, Angela a făcut niște pește cu mujdei. Am luat câteva înghițituri, mi s-a blocat mâncarea în esofag. Era a doua oară când mi s-a întâmplat faza. Am ieșit afară să merg la spital. Tipul de sus era în parcare și se uita la mine ca un judecător de inchiziție. Am ajuns la spital. La recepție era o tipă solidă, care a făcut un gest spre mine, nu știu, nu-mi amintesc exact. Ca și cum ar înghiți. În momentul acela am înghițit și eu, și cu multă durere (aveam esofagul foarte iritat, probabil de la praf după multe ore de plimbare în apartamentul de sus), bolul alimentar a coborât în stomac.

Faza s-a repetat de mai multe ori. Prima dată la ocean, în 2012, pe o plajă plină de călătorii care s-au dat jos dintr-o navă de croazieră, în Astoria (Oregon). Odată am stat 4 ore în așteptare pentru a intra la urgențe. Am ajuns în triaj. Tipa aia mi-a spus niște chestii, m-am enervat, m-am dus acasă și m-am culcat așa. Mi-a trecut noaptea în somn.

Am citit în mai multe ocazii. Dacă nu ai inima sănătoasă la o fază din asta poți să dai colțul.

Mă gândesc acum. Nu ți-ar putea aspira esofagul, la urgențe?

A doua oară când am fost la Festivalul OZN de la McMinville (unde se spune că odată, prin anii 60 a fost văzut un ozn). După, ne-am dus la cazino. Acolo mi-era foame și m-am dus la fast food unde am luat niște teryaki cu orez care stătuse multe ore sub becul acela și era cam uscat. Un tip tânăr, roșcat, jovial și rotofei la față, care astăzi știu sigur că era un actor din Ungaria, dădea cu mătura chiar când am înghițit primele dăți. Mi s-a blocat orezul acela cu carne în esofag. Am pornit înapoi. Pe drum, m-am oprit la un spital lângă aeroportul tot din McMinville. Am încercat să vomit în parcare, erau niște "mexicani" care se uitau urât la mine și n-am putut. Pe drum nu mă puteam gândi decât la ... chew back ah! (cred că trigger-ul a fost tipul ăla blond de lângă cărucior care își trăgea genunchiul la piept, ca într-o poziție de yoga). Am ajuns în sfârșit acasă. Am luat niște apă cu bicarbonat, am avut niște dureri îngrozitoare fiindcă esofagul era deja plin (înghițisem prea mult, de acord) după care esofagul s-a golit și mi-a trecut.

Deci există gesturi sau ansambluri de gesturi care pot provoca în general blocaje digestive. Sfincterele sau chakras. Mă îngrozește faptul că aceste gesturi, care pot fi unele din așa zise "semne masonice" pot fi făcute la televizor sau chiar prinse în fotografii pe site-uri.

Astăzi m-am trezit la ora 4 cu usturime pe esofag. Aceeași chestie. Însă din cauză că s-a repetat de atâtea ori, acum mă doare până și coloana. Mi-am amintit că am văzut cel puțin o tipă făcând gestul ieri aici în complex. Am stat jumătate de oră nemișcat. Am încercat să-mi amintesc cât e ora, ce am făcut ieri, câte ore am dormit (băusem câteva pahare la culcare). Am luat puțin bicarbonat, mi-a mai trecut, am citit știrile, m-am enervat, m-a luat iar. Am mai luat bicarbonat și mi-am pus perna electrică la spate. În câteva minute am simțit cum stomacul începe să se golească.

Afară, începând de când m-am trezit la 4, cânta pasărea spin. Se sincroniza cu respirația mea. În sfârșit a tăcut după 2 ore. Sus, am simțit câteva mișcări, după care, ca de fiecare dată, camera părea că se umple de un miros ca de ghips coclit (sulf, din pereții de panouri de ghips).

E 6 dimineața, a apărut lumina, Angela e trează, pleacă la servici. Pereții au început să vibreze de la o țeavă de eșapament modificată. Mă duc să iau o lanternă să examinez pereții să văd ce găuri au mai apărut ieri. După atâția ani, mi-am dezvoltat un fel de simț. Mă duc cu lanterna în mână în fața zonei de perete unde simt mirosul și îmi întreb intuiția. Oare unde  poate să fie gaura? cu o probă dentară (un cârlig ascuțit ca un ac cu mâner) palpez zona. Mici cratere suspecte acoperite de vopsea. De cele mai multe ori, găsesc o gaură. Unele apar vechi (numărul de chiriași în 40 de ani de când a fost construită locuința). O simplă gaură de pioneză care nu a fost acoperită și peste care s-a vopsit poate duce la umplerea camerei cu miros de perete, la vibrații. O repar cu puțin ghips, exact ca la dentist. Altele sunt noi, ca și cum ar fi fost făcute cu zi două înainte.

Am întrebat-o pe Angela dacă ține minte anul cu fibrilația. Am vorbit normal, dar sus a început în acea secundă vânzoleala. Ce e azi? Miercuri, cred că lucrează după amiază. Adică stă acasă până la 1 după amiază sau când se termină bursa (4 pe coasta de est).

E 7. Mi se face somn. Mă ducă să-mi fac un ceai de plante și mă culc. Îmi pare bine că mi-am mai golit povara cu amintiri neplăcute. În acest moment, niște izbituri puternice, ca și cum cineva s-ar fi împiedicat, deasupra.

10:45 AM. Am dormit suficient. Mintea mi s-a limpezit complet.

Ce am vrut și am uitat să mai spun aici.

Blocajul digestiv cu cauze pshiofiziologice pe termen lung poate duce la următoarele: Blocarea vărsării amestecului secrețiilor biliare/pancreatice, cu steatoză, pancreatită și diabet, din cauza presiunii crescute în abdomen. Constipație cronică. Hernie hiatală cu deschiderea semi-permanentă a sfincterului deasupra stomacului. Erodarea esofagului și inflamarea plămânilor, din cauza acidității crescute în stomac și deschiderea sfincterului cu esofagul, care permite vaporilor de acid din stomac să ajungă în plămâni. În funcție de nutriție, starea de sănătate generală, alți poluanți precum praf, se pot ajunge la infecții, pneumonii, etc..

Un tip special de poluanți ar fi enzime digestive ne-umane, proteaze de tip kallikrein, prezente în saliva cârtițelor, care le folosesc pentru a amorți un număr mare de râme, până la ordinul miilor pe care le țin vii cu lunile în niște galerii subterane, nu foarte adânc și care pot fi foarte aproape de locuința dvs.. Aceste enzime se combină cu praful și pot fi respirate, contribuind la auto-digerarea aparatului dvs. digestiv, după ce sunt eliminate din plămâni în esofag. Enzimele sunt niște substanțe foarte ciudate, de tip catalizatori, care se reciclează într-o reacție și în cantități extrem de mici pot conduce la reacții de descompunere a proteinelor prezente în mucoasa din esofag și stomac. Kallikreinele din saliva cârtițelor, care au evoluat și au devenit toxice, pot da și efecte neurologice, de exemplu o stare de amorțeală, lipsă a voinței dar și un high.

Este posibil ca sunătoarea (cunoscută ca și St.Johns Wort), care este cunoscută ca fi un inhibitor pentru anumite enzime, să fie un antidot. În medicina tradițională românească sunătoarea este folosită pentru tratarea afecțiunilor digestive iar în cea americană pentru depresie.

August 31

12:33 Am citit la repezeală un articol în Historia. Multe cuvinte pompoase, nu știu ce să cred. Am căutat totuși și am găsit ceva. Oops! Ce ar trebui acum să mai fac, să-l caut pe Mihalache, Maniu, că pe Coposu îl am.

7:25 Last night before i went to bed i went and inserted a small piece of a blue and white Clorox toilet bowl cleaner inside of the mole holes. This morning there was no smoke (or so i believed), but woke up groggy because of the smoke last night, could not find my keys, opened the door to see if i didn't forget them in the door, there was a guy outside, one of the Police kids. Took Angela to work, when i got back two dogs running crossed my path in an intersection.

After i posted about possible health damaging ultrasound coming from refrigerators, a possible mitigation idea together with a question, why that noisy part is left in a semi-open compartment, today i see on most sites this fantastic news. Now a Hurley is trying to start or something.

Posted about Willy Brandt, Merkel came out.

7:49 Neștirea zilei. Dacă "modernizezi" astfel cu 32 camere video 1000 de gări fiecare cu 2 milioane de lei de la bugetul de stat, ies 2 miliarde de lei, nu de euro, câți a cheltuit Ministerul Transporturilor în primele 6 luni ale anului. Cei patru angajați erau plătiți totuși de CFR, care este o societate comercială, cu venituri și cheltuieli, nu are treabă cu Bugetul de Stat. În rest, toată lumea cunoaște starea căilor ferate din România.

7:56 Din bătrâni, fără nume, fără fețe, cârpești în mare grabă biografia imaginară a unui impostor din miile care populează toate sinecurile din România.

Alte neștiri. Poza asta deși are rezoluția downgraded "pentru bandwidth" ar spune unii, e făcută totuși de un fotograf expert cu o cameră profesională, partea de afară este supraexpusă pentru a nu se vedea unde.

8:37 For the 4th day in a row, with a few exceptions, the man upstairs is here with me, moving when i move, stumping when i think.

8:44 One on one, deja vu. How about the many?

1:19 Tipul de sus a plecat după 9, am dormit vreo 3 ore, m-au trezit niște copii care urlă pe alee, bursa s-a terminat, a apărut fumul. Știți de este "stock photography?" Ați auzit de site-ul flickr? Acum cu atâtea camere digitale de calitate în toată lumea există mulți fotografi amatori wannabe profesionali. Flick este un site de socializare pentru fotografi amatori, dar există niște site-uri numite de stock, unde lumea își încarcă fotografii pe care speră să le vândă. Se duc, fotografiază orice, iar mediaticii când au nevoie se duc acolo, caută pe subiecte și găsesc pe te miri ce fotografii de calitate flickr pe orice subiect. Astfel, nu prea mai angajează nimeni fotografi. Deci în cazul de mai sus, s-au gândit, s-au dus și au cerut permisiune de la o firmă de transport aerian, au intrat într-un avion, îmbrăcați în talibani mă rog, s-au fotografiat, au pus poza pe site la firma respectivă iar unii s-au găsit s-o publice și i-a plătit tipului vreo 100 de euro ceva. Nici măcar vreo conspirație mai ca lumea.

1:37 Aveam niște pastiloaie din alea de toaletă, white and blue, jumătate clor și jumătate deodorant, le-am tăiat bucăți mai mici și am pus ieri noapte într-o gaură de cârtiță, n-a mai venit cârtița să desfunde galeria și nici fum de ninja de acolo, s-a schimbat direcția vântului, a venit fum de la alt sistem de galerii, am fost și am pus și acolo. Spre să ție măcar o săptămână, între timp am comandat de pe Amazon niște chestii din astea de speriat cârtițe. Avion normal când am deschis ușa, avion mic la mică înălțime făcând un zgomot mare, pentru că stau ăștia de la Scietnologie 24 de ore și mă supraveghează și știu chiar ce vreau să fac în orice minut. A urmat un sunet foarte puternic de alarmă de incendiu care era testată în clădirea vecină, iar apoi o ambulanță, când am deschis ușa să aerisesc fumul ce intrase deja. Niște oameni încarcă sau descarcă ceva trântind fiecare item.

4:21 Când am terminat de scris paragraful de mai sus îmi era deja rău, chiar în acest moment am probleme să scriu la tastatură. Am fost la o plimbare de o oră dar nu mi-am revenit complet, după, am plecat s-o aduc pe Angela, am avut probleme cu ambreiajul, mi s-a mutat punctul, am scăpat puțin mașina la vale dar am frânat). Am venit acasă cam de 20-30 minute, fumul acum se elimină din cele două filtre Winnix cu cărbune și hepa din sufragerie, după ce filtrele au fost saturate.

Am fost în parcare cu o cameră de 6 mm diametru pe care am introdus-o în carcasa transmisiei unde se află cilindrul "slave" al ambreiajului hidraulic. Cel de-al treilea, schimbat acum câțiva ani, cu câteva mii de mile pe el. Am încercat să fac niște poze, însă la scara vecină s-au adunat un număr de adolescenți, țigani unguri și japonezi. Nu ar fi o problemă, dar vorbesc așa de tare parcă latră. Înăuntru se simte puțin miros de clor care probabil vine din galerii după ce am pus firimiturile acelea de pastile de clor.

Înăuntru este puțin ulei, dar pare colorat și poate fi de la scurgerea pe care o am la baia de ulei (am șters baia de ulei acum câteva zile, este o scurgere foarte mică undeva în față) care a intrat pe aceeași gaură pe care am introdus camera. Era ulei și pe conducta de lichid de ambreiaj. Nu am putut să mă concentrez din cauza acelor copii, care vorbeau atât de tare, la un moment dat au trecut chiar pe lângă mine care eram întins pe jos sub mașină. Practic nu știu ce am fotografiat.

5:48 I went and bled the clutch with Angela, she pressed the pedal about 4 times. I think it's better but it can be (was) even better, i'll do it tomorrow again, after i read some more.

6:39 The guy at the balcony yells for 2 hours now, laughs every time i open a new face, etc. while the guy upstairs, everybody else is quiet. Looks like i got into big trouble with Willy Brandt, it was not the first guess, i was under the influence of that smoke big time last night, it lasted through the day today, now i'm frantically searching through the very populated list of the 1910 to 1913 of 438 people. 

11:41 After going through that list twice, with about 30 pictures (first screen of the results for each, twice), with dust in my eyes (people are hitting things around the building all the time), i couldn't find Willy Brandt. Lately i saw many opera singers are included in IMDb so i don't worry that much about those. However, when i can't find a guy, i go and look in there too and after so many hours, i think i found something, but simply can't finish it tonight.

11:44 Shame on me (and all that comes with it) for not knowing my hydraulic clutch had a bleeder. In both occasions when i replaced the clutch, it had leaked fluid big time by the hole with the line going into the transmission case, which is way above the bottom of the case. I just ignored the harder to see protuberance coming from another hole above the line hole. The bleeder. It can be seen in the pictures with the slave cylinder, the little brass thing that goes nowhere.

I first went to Macavei, (Specialty Import in Oregon City), now closed who instead replaced... the slave cylinder. Probably tightened the bleeder back, tried to drive back home, got really sick, i called a towing, got back home almost dead) somebody untightened it again and i ended at Steve (actually his father was there too by that time) who gave me an estimate and then he fixed it for 1500 dollars. Same the second time, when i towed the truck from here. I remember days after i called a place i believe it was "Clutch doctors" who gave me a quote for 600 bucks. My ignorance cost me two unnecessary repairs. What can i say, there was this little guy at Steve, Roman, who later i figured he looked like the Emperor of Japan, then Akihito. Steve has his shop in Beaverton next to Toyota service factory.

I think it was after i posted the phrase "They don't call it Space Opera for nothing" when the billionaire space race started. It's so good to write here where i can put all the links i want!

Reţetă chec - expert

După aproximativ 10 ani de când fac chec, pâine şi cozonac, am ajuns la un nivel la care mă auto-numesc expert. Nu ştiu, poate de aceea de câte ori dau drumul la cuptor, vecina mea, de oriunde ar fi, apare şi ea acasă. (Glumesc, nu vorbesc cu vecina, dar aşa se întâmplă, a venit şi acum). Deci am pus checul în cuptor, cu aceleaşi cantităţi, (nu, greşesc, am adăugat faţă de ultima dată 50 gr de lapte) şi tăviţele erau deja pline şi acu mă tem că or să curgă în cuptor. Mai am 15 minute până la 30 deci voi simţi îndată mirosul de ars dacă vor curge. Nu am ce să fac. Reţeta e prea bună. Data viitoare voi folosi alte tăviţe sau ceva mai mare.

Un alt motiv pentru care scriu aici este ca să nu uit nici eu, căci câteodată fac pauze de o lună două până data viitoare.

(Cozonac nu mai fac că are mult prea multe calorii şi trebuie să faci o cantitate destul de mare ca să-ţi scoţi munca cât de cât şi devine o povară să-l consumi dacă nu ai cu cine).

Deci după atâţia ani de experimente, am ajuns practic la reţeta clasică. LOL se putea altfel? Dar întotdeauna am încercat să abordez fenomenul inginereşete şi să-l înţeleg, şi pot să spun acum cu precizie de ce trebuie fiecare ingredient, mai ales în ce ordine se pun ingredientele şi de ce şi care din ele sunt opţionale.

Am uitat să spun că nu folosesc praf de copt, cel puţin ăsta american are aluminiu în el. Deci numai bicarbonat, şi m-am chinuit mult până am ajuns aici. Foarte puţin ulei sau deloc (opţional).

Deci cantităţile sunt acestea (am cântar digital de bucătărie, sorry, nu ştiu în căni şi chestii din alea decât pe ici pe colo).
6 ouă
200 gr zahăr
8 gr (o linguriţă rasă şi un pic mai mult) de bicarbonat (o linguriţă cu vârf are 10 gr)
400 gr făină
50 gr ulei - opţional
150 gr lapte sau lapte de alune
o lămâie (toată coaja şi numai jumătate din zeamă)
alte arome (opţional), zahăr pudră la sfârșit, etc.
(Am încercat cu stafide întregi dar se lasă la fund, am încercat cu prune uscate tăiate mărunt şi iese mai bine. Deci ar trebui să încerc cu orice dar tăiat mai mărunt, inclusiv stafide).

Mai trebuiesc două castroane medii, de preferat de plastic fiindcă cele de ceramică sunt mico-abrazive şi desprind metal de pe rotoarele mixerului, (am văzut eu urme).

(Am fost şi m-am uitat la cuptor, nu au curs, a crescut iniţial şi s-a format o crustă, cuptorul e la 400 gr F sau 205 Celsius. Cu o folie de aluminiu sub tăvi (nu chiar imediat dedesubt, pe un grătar cu un nivel mai jos (şi deci sub termostat) ca să nu se ardă.)

Deci.

Mai uşor cred că e să începi cu chestiile mărunte. Dai drumul la cuptor. Razi 1-2 mm din coaja de lămâie ca să poţi să o mai şi storci. Tai lămâia în jumătate, storci jumătate iar restul o înveleşti în folie de bucătărie şi o pui în frigider. Separi ouăle. Cântăreşti uleiul şi laptele. (O lingură rasă de ulei are cam 10 gr). O cană americană mică de lapte are cam 250 ml.

Cântăreşti zahărul şi bicarbonatul. Baţi albuşurile (atenţie, nici o urmă de gălbenuş în albuş, că nu mai cresc niciodată la bătut!) (am impresia că nu contează dacă baţi albuşurile întâi fără zahăr, azi am pus din greşeală tot zahărul amestecat cu bicarbonat şi s-au bătut la fel dacă nu mai repede, până au crescut de vreo 10 ori în volum). Deci învăţăm din greşeli că de aia avem memorie.

Cântăreşti făina. Amesteci zeama şi coaja de lămâie, laptele, uleiul şi gălbenuşurile în al doilea castron. Adaugi din făină până ce acest al doilea component capătă aceeaşi consitență cu albuşurile bătute spumă - şi acesta este marele secret!

Ungi tăvile cu ulei şi apoi presari făină (din pungă, nu din cantitatea măsurată, e vorba de vreo 50gr).

Acum vine momentul decisiv. Amesteci cele două componente de mai sus (deci unul format din albuşul bătut cu zahăr şi celălalt cu gălbenuşurile, făina şi restul) cu o lingură uriaşă de plastic, deci albuşurile bătute cu zahăr şi gălbenuşurile cu făină şi restul. Se va lăsa dar bicarbonatul din albuşuri va reacţiona cu zeama de lămâie din gălbenuşuri şi va creşte imediat la loc dacă nu şi mai mult, văzând cu ochii. Se adaugă şi restul făinii şi se amestecă cu aceeaşi lingură (nu cu mixerul că se lasă instant). Se va lăsa din  nou, aici trebuie să faci un compromis (of!) între omogenitate şi volum. Se pune în tăvi şi la cuptor, la 30 minute se verifică cu o spaghetti dacă este umed înăuntru.

Chiar acum am verificat. La 30 minute aluatul era umed şi am mai adăugat 3 minute. A ieşti ok dar s-a lăsat mai mult decât mă aşteptam. Am redus în reţetă cantitatea de lapte care în ceea ce vedeţi a fost 200 ml la 150, acesta a fost şi ultimul experiment. Cred că aşa va ieşi cel mai bine data viitoare! Oricum, checul din poză are în volum la final de 3 ori mai mult decât ingredientele dacă ar fi simplu amestecate, adică fără să baţi albuşul. Chec, nu cake. Bon Apetit!

St.Mary of Stark

Nevastă-mea a vrut să meargă la biserică azi. Am zis că hai să mergem la cea din Stark St, Portland că am fost mai mult la cea din Oregon City până acum (de fapt când a fost ea acu vreo câteva săptămâni acolo nu a fost nimeni). Ok, eram pe roşu la rezervor, acul două liniuţe sub limită, m-am oprit la Chevron-ul din Boones Ferry, am făcut plinul şi am pornit spre 205 fiindcă aşa mi s-a părut mie mai aproape. Pe drum am văzut mai multe maşini atingând banda despărţitoare în timp ce mă depăşeau, iar la un moment dat un SUV Infiniti alb, nou, lat şi sportiv după ce a atins banda în timp ce m-a depăşit pe dreapta a vrut să schimbe banda simultan cu pornirea semnalizatorului, aici aşa fac toţi, semnalizatorul este pornit în ultimul moment, mai mult ca să zică că l-au pornit ca să nu ia amendă, nu are nici un sens pentru că nu avertizează pe nimeni decât ca să fii sigur că nu a pierdut controlul volanului.

Click on the pictures to enlarge

Deci acest SUV Infiniti alb nou a sărit din dreapta, la 65 mph, când aproape să atingă aripa mea din dreapta, am tras puţin de volan stânga şi am apăsat pe frână şi iar am realizat, din nou, că frâna mea trage aleatoriu în stânga sau dreapta când apăs, de data asta a tras în stânga şi era să pierd controlul fiindcă am tras şi de volan, dar nu prea mult deci am redresat. Am scos telefonul din buzunar să fac o poză dar era prea departe, a început să accelereze, altă maşină s-a băgat în spatele lui, apoi l-am văzut iar, până la urmă am reuşit să fac o poză la câteva mile de unde s-a petrecut faza, dar nu se poate citi numărul, cel puţin nu de mine.

Bine până la urmă după alte câteva faze, ceva mai slabe, am ajuns şi la biserică.

După un timp l-am văzut pe tipul ăsta aşezat pe băncile din stânga. La început mi s-a părut că seamănă cu Nelu Ciorba dar era prea tânăr. Mai târziu a apărut şi nevastă-sa şi ţinea un copil în braţe, care a început să plângă. Atunci am ieşit din biserică.

Slujba nu a început decât vreo 20 minute mai târziu, după 10:30, timp în care am făcut nişte poze la pereţi şi altar şi sunt tot felul de chestii în icoanele alea care la prima vedere nu par ciudate, dar dacă le examinezi lasă de gândit. Cu toate că sunt făcute cu telefonul şi calitatea este minimă, le pun aici şi vreau să îi invit pe cei care se pricep la icoane să se uite puţin.

Nu e prima dată când mi se pare că degetele de la mâinile tuturor sfinţilor din icoanele de la acea biserică, dar şi din cea din Oregon City sunt roşii spre vârf, de aceeaşi culoare cu hainele de purpură.

În icoana aceasta măgarul pare că mănâncă o creangă de măslin.

Aici deasupra uşii din stânga stă un sfânt într-un scaun ce pare să se scufunde într-o pată roşie de lumină provenind de la semnul EXIT, care era acolo înainte de a fi făcută icoana, cred. Mai este în faţa acelui sfânt un simbol, un turnuleţ care nu prea ştiu ce înseamnă.

În întreaga biserică sunt zeci de asemenea puzzle-uri care de fiecare dată când le vezi te fac să îţi zboare gândul la orice în afară de slujbă.

Au fost cel puţin trei copii foarte mici, în jur de un an sau sub, din care unul în primul rând, dreapta, de câteva luni, avea un căpşor cât pumnul meu.

Când ne-am aşezat în genunchi când preotul a cântat "Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Iisus", unul din copii, ăla din spate stânga, a început să plângă tare, iar după vreun minut, tipul care stătea lângă copil l-a luat şi l-a dus în biroul preotului.

Apropo de stat în genunchi, băncile sunt foarte aproape una de alta iar dacă te aşezi în genunchi, e imposibil să nu te sprijini de scaunul din spate.

Copii mergeau pe alei ca la plimbare tot timpul slujbei. La un moment  dat am plecat, m-am urcat în maşină şi m-am dus şi am parcat în faţa bisericii. Spre ieşire am văzut că se adunase mai multă lume în spate şi l-am văzut pe Stelică Andrei, cel care vorbea cursiv engleză când a venit în 1997 (lucram la Epson) m-a angajat la AVX în 1999, împreună cu Nelu Ciorba (de fapt era un tip în biserică, ăla cu copilul care plângea, care semăna cu Nelu Ciorba, numai că era mult mai tânăr), mi-a zis să încep un blog (acesta adică) şi seamănă cu Ludovic Orban de la PNL. Stelică a întins mâna, şi a zis, cu accent perfect moldovenesc, "Da şi faşi Gigi?", am întors capul şi am ieşit.

Stăteam în maşină şi mă uitam la troiţa din faţă, la care am ajutat şi eu în 2003, când a construit-o Petrică tâmplarul iar sculptura a fost făcută de alt tip care tocmai îi murise nevasta sau copilul nu mai ţin minte, şi lucram toţi trei, a fost cu o zi înainte de weekend-ul când a fost Sfânta Maria, pe 15 August 2003. Aveam în plan să merg la Seattle, la un tip ce îşi zicea Cristi Aniţei şi zicea că e inginer acolo, şi a venit părintele Barr şi a încercat să mă convingă să nu mă duc, ci să vin la hram.

Eu am fost la Seattle, eram foarte obosit, nu dormeam suficient pe atunci, îmi amintesc totul ca în ceaţă, am discutat cu Cristi jumate de noapte despre turbine eoliene, vroia să mă convingă să cerem un grant să începem să proiectăm turbine eoliene cu ax vertical, ne-am plimbat prin Seattle, mi s-a stricat camera video, la hram în Portland a venit arhiepiscopul Nataniel mi se pare, eu nu am fost, şi l-a mutat pe părintele Barr în Florida. Cristi era un tip plăcut la conversaţie, înalt, şi fuma ţigară de la ţigară. Cred că am undeva o poză de-a lui dar făcută cu câţiva ani înainte, prin 2000. În poza aia toţi au cam întors capul. Ok, am găsit poza. El e cel înalt.

Iştodor aka Mazăre?

Bine să revin la trecutul apropiat, deci am stat un timp lângă troiţă până am realizat că era un semn nou cu parcare interzisă, de fapt mai era un van acolo şi a plecat, a condus o tipă ce tocmai ieşise din biserică, şi care semăna mai mult a sârboaică din Banat decât a româncă, de fapt în biserică am auzit foarte puţin vorbindu-se româneşte, pe aceleaşi persoane şi cam tare.

Deci am plecat, am zis că nu se poate să mai dureze prea mult, am găsit un parc şi m-am plimbat pe acolo, dar şi acolo s-au întâmplat tot felul de faze din care îmi amintesc numele parcului.

Deci m-am mai plimbat prin parc şi la un moment dat am ieşit pe stradă să ajung mai repede în parcare unde am lăsat maşina şi văd vizavi dincolo de parcarea de la o biserică, Bible Church cred, ieşind fum dintr-un coş. Din acel moment până a ieşit nevastă-mea din biserică, după ora 1:10, toată zona a mirosit a fum ciudat, mi s-a făcut rău, am condus în jur de 20 mile prin jurul bisericii până a venit ea, dar cu puţin timp înainte mirosul s-a schimbat într-un miros înţepător care m-a mai inviorat. Era să am mai multe accidente, am scăpat şi de data asta. Singurul loc unde nu mirosea era în faţă la... unul din dealership-urile de pe 122 cu Burnside parcă.

Dacă vroiam fum, mai bine mergeam la ocean, unde pe tot drumul, la orice cătun, iese cel puţin de la un coş fum albastru. Iar la ocean singura şansă să respiri e dacă bate vântul dinspre Ocean. De fapt m-a învăţat Ron Boger, când mergeam la Biserica Nazarineană din Beaverton, că dacă bate vântul dinspre ocean vremea e naşpa şi dacă bate dinspre continent e mişto şi atunci să mă duc la ocean.

Am condus aşa deci vreo oră în jurul intersecţiei 122 cu Stark, şi traficul mi s-a părut cel puţin dublu faţă de normal.

Ce am scris aici nu e decât 5-10% din ce am văzut azi, dar nu pot să stau aici să scriu toată ziua, iar după câteva ore uit oricum, nu că nu am memorie bună dar se întâmplă mereu alte chestii şi pe aici, când am intrat în apartament mirosea a mucegai, o chestie nouă fiindcă în ultimele zile nu a mai mirosit a mai nimic.

Un coşuleţ de căpşuni care l-am luat ieri şi în afară de 2-3 lovite toate erau perfecte aseară, azi când m-am întors erau toate moi şi unele maro înăuntru.

January 14

6:50 As soon as Angela left (5:45) the place filled with smoke, makes me nauseated. It comes from a distance, not from around the apartment. I think i'm gonna go for a walk, come back in half hour or so.

Bunty Bailey (o cântăreață și actriță de Bela).

7:35 I went for a short walk then i picked trash from around the building, but some is too close to patios (half empty soda can).

11:55 Ieri am pomenit niște titluri de carte ale unui scriitor maghiar care între 2000 și 2004 a fost vicepreședintele Uniunii Scriitorilor din Ungaria. Virginitatea Silviei, Sex în sufragerie, titluri din astea. Mă miram că având aceste titluri și numai 4 cărți scrise a avut funcția respectivă. Am căutat și înălțimea lui pentru că bănuiesc că după 2012 când "s-a sinucis" a apărut pe aici, deghizat în femeie de serviciu, instalatoare, chestii din astea și am dat peste poza aceea ciudată, tipic ungurească, pe care am pus-o ieri.

Deci am dat un search căci uitasem cum se scrie Sylvia în engleză (nici acum nu știu sigur, cu e la urmă? și ciudățenie, google m-a atenționat că răspunsurile ar putea fi deocheate, asta probabil de la vreo Sylvia cu ceva legături cu porno, sau poate o legătură făcută de google pe Transilvania, sub un pretext din ăsta.

Chestia m-a enervat puțin, adică, dai un search pe un nume oarecare și google îți trimite răspunsuri din astea, și am pus link-ul la căutarea respectivă să vadă și alții. Dar din cauză de multe multe link-uri pe care le pun eu pe aici, sau poate, sabotaj, am pus link-ul greșit (nu ducea nicăieri, dar nu înțeleg cum am putut să scriu link-ul astfel), iar azi când am încercat din nou căutarea pe Sylvia google a modificat chestia, deci nu mai apare atenționarea aceea și probabil nici rezultatele respective. În orice caz, azi mă uit în știri și văd faza cu alpinista Silvia Murgescu, care zic ei, s-a întâmplat pe 12, deci cu o zi înainte (nu știu sigur, fiindcă eu noi aici pe coasta de vest suntem cu 10 ore în urmă față de ora României). Ăsta e doar un exemplu din multele. Practic oamenii iau tot ce scriu eu și fac creează, din nimic, tot felul de legături și aluzii, care atunci când sunt văzute de cei care citesc ce scriu, îi fac să  uite, pentru că ei pun chestii tari, emoționale. A murit o alpinistă româncă drăguță, ce mai contează titlul unei cărți sau un scriitor ungur care s-a sinucis în Ungaria pentru a apărea ca transvestit în SUA, mai precis Tualatin, Oregon? Sau poate n-a murit, doar au retras-o înapoi în Ungaria. Eu numesc chestia asta "dublare" și se întâmplă în știri și de zece ori pe zi sau mai mult, practic la orice scriu mai important.

M-am "luat" zilele astea de Șoșoaca, ultima catastrofă din politica românească, s-a dus "George Simion" la Timișoara să forțeze intrarea într-o clădire și m-aș mira dacă ar fi condamnat, ca orice fraier român, etc.. "George Simion" și "Șoșoaca", ce ne lipsea, cei mai gălăgioși clovni pe care i-a avut vreodată România.

12:30/10:30 Am scris în engleză că ieri seara (acum vreo 14 ore) m-am înecat cu pește. Sunt mai multe feluri de a te îneca, disfagia (și e posibil să aibă legătură cu diabetul, care creează o ușoară pareză la esofag) este atunci când inghiti ceva și reflexul de înghițire, o chestie foarte complexă, cu coordonare de mulți mușchi, pe care noi nici n-o observăm, nu mai funcționează. Dar pe lângă pareză e nevoie de o iritare a esofagului care de obicei se face cu praf mineral ascuțit (sunt mii și milioane de feluri de praf) și cu vapori de acid clorhidric din stomac, care ajung în esofag din cauză de hernie hiatală, spori de mucegai deranjați și inhalați, fumuri, zgomote, stres puternic, etc..). Deci am mâncat pește foarte uscat (se întâmplă de obicei și cu carne de vită slabă), s-a oprit în esofag, m-am dus la baie, două degete în gât, eram destul de beat, există riscul ne-coordonării manevrei și înecării plămânilor cu conținut din acela, un alt tip de înecare, propriu zis (așa se spune că au murit mulți, din care "Marin Preda, Jimi Hendrix, Nicu Ceaușescu" s-a înecat cu sânge de la o hemoragie pe esofag, etc.), mă rog, în vreo 5  minute mi-a trecut chestia, dar mă durea locul (esofagul, stomacul) după care am pus iar prosoapele ude deasupra filtrelor, pentru praful fin care apăruse neobservat, care au fost luate pentru o zi.

Azi mi-a venit chef să mănânc broccoli cu brânză cu smântână (cottage cheese aici, foarte ieftină, o iau și de obicei stă prin frigider săptămâni și se strică, dar azi chiar am avut chef) deci m-am dus, am pus un deget de apă și o căpățână de broccoli într-o tigaie ceramică unde a fiert mai mult în aburi, dar am avut nevoie de cănița pentru mujdei în care erau doar două bucățele de pește rămase de ieri (noi păstrăm mujdeiul de pe o zi pe alta într-o căniță ieftină de IKEA acoperită cu folie) și nu știu de ce, mi-am amintit faza cu Sade. La un an nou, într-un cazinou Lucky Eagle din statul Washington (confuzie de nume cu capitala) de la nord de Oregon, niște locuri mirifice (iarnă cu conifere și câmpuri cu tufe înghețate pe mlaștini pe lângă ocean și pâlcuri de babe ceață de care te îndrăgostești la prima vedere) m-am dus la bar (și băutura acolo e mai ieftină, poate și din cauză că teoretic ar trebui să fie acolo mulți scoțieni și irlandezi, chiar, Lucky Eagle e aproape de o localitate Aberdeen (de pe unde se spune că era "Kurt Cobain") și am văzut o barmaniță, cam plinuță, un pic trecută deși destul de înaltă și cam stângace în a manipula sticlele care semăna cu Sade. Nu știam ce să comand (nu prea eram eu dus la baruri pe atunci), până când am văzut-o, întâmplător, că a umblat cu o sticlă de Cabernet Liberty Creek (cel mai ieftin de la WinCo) și mi-am făcut curaj și am cerut un Port Wine (adică puțin Cabernet cu puțin coniac), ce beam eu pe atunci acasă ca să mă îmbăt repede și ieftin. La care ea s-a făcut că nu știe ce e acela, sau poate nici nu știa, și i-am arătat eu de pe telefon rețeta, mă rog, prețul a fost ieftin, m-am îmbătat și mai tare și am făcut un gest ne-controlat, de a mă ridica pe scaunul înalt cu ajutorul barelor din poză, care erau mai aproape atunci, la care tipa a simulat că s-a speriat că am vrut să sar peste bar la ea și a fugit (eram doar noi doi în ditamai barul în noaptea aceea de anul nou, poză făcută cu altă ocazie). Regret și acum, pentru că tipa era foarte nice, îmi plăcea să stau de vorbă cu ea, mă gândeam vag (din cauză de băutură) că poate era chiar Sade și au plătit-o să vină ca glumă (prank) sau poate Sade e tot o cântăreață unguroaică.

Dar pe când făceam mujdei (pentru broccoli) am uitat de Sade când am văzut pe fereastra de tip ușă dublă de la sufragerie tipul de la maintenance care umbla cu o pompă (da din alea care am văzut ieri pe scaunul din spate la un truck cu extended cab în parcare) și stropea pentru buruieni prin jurul clădirii, în ianuarie. Cred că totul a fost aranjat, căci dacă mă înecam iar cu pește din acela, puteau shinobi să zică că mi-au făcut ei ceva. Ei de fapt sunt non-violenți (în afara prafurilor, fumurilor, zgomotelor care sunt spirite, nu chestii materiale), fac doar rearanjamente și sincronicități. Și știu să cheme cârtițele. Dar am mestecat încet, cu grijă, am mâncat și peștele și broccoli și totul a trecut. Apropo am vrut foarte mult să merg de revelion în locurile acela dar era temperatura sub zero grade, pericol de drumuri înghețate, Angela nu a vrut. Între timp, am aflat cine e. Anca ParGel.

Xenu also known as Xemu or simply Zamo

Anul Nou 1996

Au fost şase luni din cele mai bune şi din cele mai rele din viaţa mea. În August 1995 m-am mutat în SUA.

Au fost cele mai bune fiindcă am ajuns şi eu pe pământul făgăduinţei, cel cântat de Hollywood.

Au fost cele mai rele pentru că în urma unui lung şir de dezamăgiri în februarie am ajuns în cel rău punct din viaţa mea. Un job temporar la Electronic Specialty. O noapte la închisoare şi după aceea două săptămâni la spitalul de nebuni, în grija doctorului Proano. Dar când stau acum şi mă gândesc mai nimic nu a fost din vina mea.

Unul din punctele culminante a fost întâmplarea de mai jos, care a contribuit decisiv la intrarea mea într-un fel de şoc.

După 21 decembrie 1995 m-am mutat în Vancouver, WA (nu Vancouver BC care este de 4 ori mai mare şi este în Canada), la sfatul lui Aurel Popescu (care semăna cu Ahmet Ertegun), pastorul, tatăl ... am uitat cum o cheamă, "fata lui Popescu", aia măritată cu Tudor Toader, care este ortodox şi seamănă cu... (Fata lui Popescu semăna tare cu Ana Blandiana şi mi-a fost colegă de serviciu (era în altă secţie, vecină, la AVX în 1999-2000 şi a murit de cancer nu ştiu câţiva ani după aceea).

Deci în decembrie 1995 m-am mutat în Vancouver chiar lângă AVX (Kyocera - prescurtarea de la Kyoto Ceramics, da, celebra firmă japoneză). Pe atunci orice român care nu avea servici mergea la AVX şi era angajat sigur, salariu minim, cu care puteai să-ţi plăteşti chiria şi facturile.

Numai că eu aveam servici, la Sheridan Fruit Co în downtown Portland, tot cu salariu minim, dar nu-mi plăcea, mă plângeam la toţi de tot felul de probleme, reale de altfel, (ceea ce ştiam eu atunci nu era decât vârful aisbergului problemelor mele, una din chestiile pe care am aflat-o mai târziu a fost că în spatele magazinului a fost o biserică satanistă iar pastorul stătea în blocul acela, chiar îl cunoşteam din vedere, venea tot timpul pe la magazin îmbrăcat în negru, cu ţăcălie şi cu o prietenă şi aia îmbrăcată în negru şi platinată). (Chiar într-o zi a fost un shooting şi pe acolo pe strada aia şi a venit un poliţist şi ne explica cum să procedăm în caz de... bla bla dar vorbea cam în jargoane şi eu nu pra am înţeles ce spunea). Mereu erau maşini de poliţie pe acolo.

Deci m-au sfătuit să plec de la Mladin şi să mă mut în Vancouver în statul vecin, adică peste fluviul Columbia, la 10-20 mile distanţă de Portland unde "sigur voi găsi servici" la Kyocera cum spuneau toţi atunci. Şi m-am mutat. Şi eram aşa de happy, încercam să uit de probleme, de fapt nu aveam timp să mă mai gândesc la tot ce s-a întâmplat până atunci, aveam o maşină, aveam un servici, şi restul puteau fi doar nişte coincidenţe nenorocite.

Dar am început să am probleme cu maşina, am lipsit de vreo 2 ori de la servici, şi am început să dau semne de psihoză. Pe 12 sau 13 ianuarie m-au dat afară de la Sheridan. (cred că pe lângă eu mai umbla cineva la maşină, odată mi s-a stricat distribuitorul la care mai umblam şi eu iar odată am condus din downton Portland în Vancouver, vreo 15 mile, cu o scurgere la pompa de benzină, lăsând o dâră de benzină tot drumul). Dar pentru cei care cred că totul a fost din vina mea, urmează aici exemplul. În noaptea de 31 decembrie 1995 am fost acasă la Nelu Ciorba, cel care seamănă cu Victor Orban, actualul director de la Romanian Times, care lucra şi el ca tehnician la AVX,  şi avea o bisericuţă pocăită (el era lider şi tot timpul spunea la predici că anul 2000 de fapt era anul 1996, că s-a greşit la calcularea datei naşterii lui Iisus, dar dacă cineva se uită în ziarul lui, va vedea că el spune tot felul de chestii din astea de 18 ani) într-un spaţiu închiriat la o biserică americană, având serviciile decalate cu ale lor, cu Dan Costan, pe care abia îl cunoscusem şi lucra şi el la AVX ca tehnician, cu nevestele şi familia lui Ciorba. (Ciorba avea şi o fetiţă mică de vreun an care după aceea a devenit autistă). Am ascultat ceva muzică clasică la un pick-up antic, am stat la masă după care am plecat acasă devreme.

Mie în România îmi plăcea să citesc ştirile, am avut o colecţie (incompletă) de România Liberă până am plecat, acolo am citit, şi în Evenimentul despre loteria vizelor.

Apăruse la uşa "noului nostru apartament" din Vancouver nişte mostre promoţionale ale ziarului local, The Columbian şi mă abonasem. Deci a doua zi, pe 1 ianuarie când mă uit în ziar ce văd. La 100-200 metri de unde stăteam s-a întâmplat ceva descris cu atâta talent în ziarul local. În afară de Columbianul, unde trebuie să plăteşti să vezi tot articolul, mai este aici, unde poţi să-l vezi dacă îţi faci un cont gratuit.

http://www.highbeam.com/doc/1P2-23349630.html

Eu încă nu am cont acolo, nu am avut timp. Dar îmi amintesc două chestii. S-a tras cu o carabină uşoară, de sport. Încărcătura a fost modificată pentru a nu răni prea mult. Totul a fost simulat, cu un mic detaliu, tipa a ajuns totuşi în spital cu un glonţ într-o fesă.

(Cu sora tipei din articol am lucrat în 1999-2000 la AVX-Kyocera, era măritată cu un mexican şi a fost gravidă o perioadă cât a lucrat acolo, nu-mi amintesc dacă a născut până am plecat.)

Chiar la AVX mai lucra o tipă Lăcrămioara, soţia lui Stelică Andrei, Elena (Lăcrămioara) Andrei dar mai în vârstă, cu facultate din România, era în schimbul I şi câteodată venea şi vorbea cu mine, dar imediat o chemau la interfon (pager). Lăcră este mişto, modelă, şi tot aşa, brunetă. Cred că am poze în calc pe undeva, cu Stelică sigur.

Azi am fost la biblioteca locală şi m-am uitat la microfilmele cu Oregonianul din perioada respectivă. Nu am putut să găsesc articolul dar răsfoind aşa microfilmele am văzut ştiri din perioada de atunci care mi-au trezit multe amintiri şi m-au ajutat să-mi amintesc data când s-a întâmplat faza. Tipa venea acasă de la o petrecere sau de la o discotecă ceva de anul nou. După ce mi-am amintit data, am găsit articolul în două locuri pe web.

Vorbesc unii politicieni de la noi de compromisuri bla bla. E doar tragere de timp şi fugă de răspundere. Am încercat de atâtea ori. Chiar azi la un moment dat la jumătatea zilei am deschis nu ştiu ce opţiune din Firefox şi până la data aia aveam vreo 2000 mii de căutări pe google de când am instalat ultima dată Fedora, cam o lună. Cam tot de atâtea ori am încercat să stau de vorbă cu oamenii în ultimii ani. Toţi vorbesc în doi peri, scot din context, te păcălesc şi trag de timp. De aceea mi-am făcut blog. Eu am să încerc între timp să postez cât mai multe.

Chiar, postul de ambasador al României în SUA în perioada aceea a fost vacant, chiar înainte de a merge în spital, prin februarie 1996 a venit dl.Geoană.

Postarea următoare va fi despre cum am fost arestat în februarie, 96, pentru că făcusem o psihoză şi sunam tot timpul 112 (echivalentul din State) până a venit poliţia şi m-a luat şi am stat o noapte în jail, încă o noapte nedormită după 7 la rând, voi scana documentele, ce s-a întâmplat în spital, şi după şi procesul (am fost acuzat de assault IV (simple) şi resisting arrest, când a apărut poliţia o ţineam pe nevastă-mea care vroia să fugă (ăsta a fost assault-ul) şi după aia a şi fugit şi nu a văzut cum două poliţiste m-au dat cu spray şi m-au bătut cu bastoanele). Am scris pe scurt despre acestea în diferite alte postări, voi încerca să scriu mai detaliat. Acuzaţiile au fost amânate pentru doi ani în vederea anulării în anumite condiţii. După ce mi-am luat un avocat care mi-a şi dat banii înapoi (toţi banii noştri, 800 dolari).

Tot ce a fost aici nu a fost fără compensare, pentru mine a fost şi foarte exciting în acelaşi timp, viaţa în America are un farmec inegalabil, dar din păcate au suferit şi alţii şi nu aş vrea eu să rămân de fraier la toate fazele astea.

Monica şi Dan Costan, ianurie 1996

(Când m-am mutat în Vancouver, Nelu Ciorba, care acum e la Romanian Times, mi-a făcut cunoştinţă cu Dan Laurenţiu Costan, care spunea că e născut cam prin 1970, din jud.Suceava, România. Ultima dată când vorbit cu el în faţă (nu la telefon) s-a declarat extremist şi mi-a spus că am o minte bolnavă. Nu ştiu exact cine este dar mai recent mi-a fost sugerat, indirect, că ar semăna cu recent decedatul Larry Hagman, JR din serialul Dallas).

August 23

12:00 O ciudată legătură între două știri din România și una din Marea Britanie. Faptul că descrierile nu coincideau și poliția nu l-a găsit sugerează, la fel ca și în cazul lui Jack Spintecătorul, apărut cu o sută de ani mai târziu, o acțiune de curățire a prostituției (prin sperierea prostituatelor). Un lucru e sigur. Briții au o lungă tradiție în benzi desenate (cartoons). A și în România pare o campanie subliminală de discreditare a trotinetelor electrice care sunt foarte mișto. Am văzut odată pe o plajă în Los Angeles, luai una, mergeai unde aveai de mers și o lăsai acolo. Le poți comanda cu un GPS integrat în electronică (care nu poate fi deci scos) și găsi în caz de furt.

12:42 Ăștia mimează incompetența prostia pentru a jefui. De atâția ani și nu se prinde nimeni.

12:47 Am avut odată un aburitor care îmi părea mișto. Făceam și mămăligă cu el. Avea o cuvă mică, un capac, puteai să faci cartofi întregi sau tăiați în două, în funcție de mărime, în vreo jumătate de oră, etc.. S-a stricat, nu am mai luat altul, am încercat să fierb cartofi de exemplu în abur într-o oală cu capac cu 1 cm de apă la fund, și ieșeau exact ca în timpul de fierbere normal în apă de 15 minute, dar nu mai trebuia să arunc apă cu posibili nutrienți minerali. Metoda merge mișto la broccoli (5 minute) sau morcovi (10 minute). Poți să faci garnitură "ca la IKEA" adăugând succesiv cartofi, la 5 minute morcovi și la încă 5 minute, broccoli, timp total, 15 minute.

Și m-am apucat să comand unul de pe Amazon, ca românul, cât mai mare, cât mai ieftin. S-ar părea nu are aceeași putere ca cel vechi, face de exemplu păstăi (ultra low calories) din congelate în 40 minute timp în care consumă mai mult de un litru de apă (ceea ce îți crește umiditatea în interior, poate fi bine sau nu, depinde). Azi am tăiat cartofi ca pentru cartofi prăjiți, am pus puțin ulei și paprica să pară colorați și am făcut ceva care semăna cu cartofi prăjiți, french fries,  cum spun americanii. Dacă aia mi-a ieșit, după 30 minute de aburit, mai târziu mi-am încercat norocul cu pasta. Dar nu așa, în tăviță, ci direct în tava aia cu găuri, ca pe legume. Am așteptat, am așteptat, în vreo jumătate de oră erau pe jumătate albe în interior, deci am panicat, am pus repede o oală cu apă la fiert, am fiert "clasic" vreo 5 minute și am salvat pasta. După care am citit online. Nu poți face pasta uscată la aburi, doar în tavă, ca pentru o orez, cu un inch de apă peste nivel. Chestia ciudată și motivul pentru care am scris toate acestea e că după fierberea de la sfârșit... a ieșit pasta mult mai bună decât de obicei. Tare, "al dente" dar mai gătită, nu știu cum să explic. Nu ca și cum ai mânca făină uscată fiartă în apă. Deliziosa. Umami.

9:22 Da, am vorbit despre scufundarea pastei în apă, după aburire. Am pus link la faza cu înțepătorul din Londra, a venit și Ciucă să spună o chestie similară. De fapt, ce fac ei toată ziua, în afară de declarații? (ei nu apar niciodată obosiți, după atâtea discursuri).

9:23 Da bine dar după injecția letală organele alea mai funcționează? (O scăpare a scenariștilor).

9:31 Am citit pe un site că Dugina ar fi ars complet fiind în mașină, pe altul că ar fi fost dezmembrată. În orice caz, acest eveniment a venit într-un moment când războiul începuse să stagneze iar pe unele site-uri apăruseră știri că Putin și Zelenski ar putea să se întâlnească.

12:00 Woke at 8, fell back asleep, woke at 9 again. Noise of a compressor, dust, didn't close the balcony door all the way because of AC cable. Later i realized there was exhaust smoke from a compressor or generator. (I did not awake fully not even one  hour later). They started working at the next building, before finishing this one, making extra noises.

So after i wrote above, eat something, decided to walk the 2 miles to Angela's work to pick the car so i can move around, go in the park, library, whatever, to escape all this hell that lasts for 10 days now.

But when i cross the street at Best Buy plaza, a guy in a gray KIA coming from the plaza almost hit me, breaking the 6 ft rule (shouldn't have attempted to cross a crosswalk while a pedestrian is in it or 6 ft away), i was on  the sidewalk just starting to cross the second lane when light turned to red with 21 seconds to spare) and, read carefully, a cop on a motorcycle watched the whole scene, while mumbling at me something "...takes time".

I was thinking about walking on the south sidewalk because of more shadow, however, can't go on it on the overpass, crossed at Fred Meyer, but forgot at Martinazzi there is no green light for pedestrians, though there is sidewalk on both sides, so i had to cross again and walked in the Sun bla bla.

I think after Teton there is a construction area, with some lanes blocked, i was walking on the crosswalk where traffic came from behind and i met with some blackberry vines. Several vehicles came real close to the sidewalk, with one big truck actually rubbing against it. But i was so nervous i dropped the phone and didn't catch it when it was close.

12:30 I can't believe they sell in the US on Amazon phones that are not US compatible. I can't belive the phone was found compatible by T-Mobile back in January, but then later started to malfunction ("nework busy" error, need to restart many times, but still working after) and then after i canceled that account (that was canceled days before billing cycle) it was found incompatible by all carriers (Verizon, ATT, T-Mobile).

12:23 Angela had one day free lodging at the Chinook but on Thursday, she took Friday off, however, an unexpected work order came and she doesn't know anymore. The guy upstairs also took a vacation while they make most noise and dust here.

12:44 Răspunsul la "Got a man but i want you".

What's happier than hairy styles? (Saturday, Lincoln City, Liquor Outlet).