July 22

9:55 AM Primul ministru crede că, dar noi nu putem ști câți angajați sunt la stat, câți cu pensie, etc., care firme au profituri etc.. Noi nu putem ști nivelul de folosire a bugetului și deficitul real, și de fapt nu putem ști nimic din ce fac ei din moment ce nu există execuții bugetare și dări de seamă.

12:20 PM În foaia mea de calcul, primele 4 linii din coloana Just1 este tot ce am găsit ca și contabilitate a ministerelor. Cheltuielile sunt între 30% la educație și 50% (Finanțe Acțiuni Generale)

Cel mai mult seamănă cu o execuție bugetară la Educație (dar nu e), La Finanțe e foarte simplu, s-au plătit dobânzi de 40 miliarde din fondurile de 80, deși nu vom ști niciodată cât și cui, la Muncii avem detaliat cheltuieli mai mult sociale de 36 din 95, din care 20 miliarde pensii speciale, care au fost uitate de Bolojan, și foarte grosier, la Transporturi. La agricultură ultimul bilanț este din 2022.

Putem deci ajunge liniștiți la concluzia destul de tristă că Statul Român nu are nici un fel de contabilitate, iar chestiile astea cu deficitul sunt râgâite din burta plină a guvernanților ale căror mandate se termină de obicei în decembrie când românii în general uită de toate și se gândesc numai la sărbători.

12:25 Țara se sufocă și pe Bolojan îl piaptănă la o întâlnire informală în palatul Viktoria.

1:10 Ghislaine Maxwell

November 20

12:00 AM Ca să dai afară pe cineva pe acest criteriu ai nevoie, cred, de hotărâre judecătorească și bineînțeles în fiecare caz trebuie găsit un vinovat de abuz în serviciu. Astfel, se dau deschis la abuzuri, fiind dați afară cei incomozi pentru a se face mai mult loc celor cu pile.

Nu ministerele hotărăsc salariile angajaților, ci doar Parlamentul, prin legile bugetelor care pentru anul 2025 au fost contrasemnate chiar de Bolojan, pe atunci Președinte al Senatului.

Iată aici un exemplu, mai multe puteți găsi în această foaie de calcul, care are link permanent pe blogul meu principal (acesta). În această secțiune din Anexa 3 la Legea Bugetului de Stat unde se stabilește bugetul Ministerului Educației de la începutul anului este precizată și suma pentru salarii (cheltuieli personal).

Aceste sume nu ajung însă la ministere, care de fapt nu au nici o contabilitate. Există la Ministerul Educației un document care seamănă cu o dare de seamă contabilă cumulativă la sfârșitul fiecărei luni (raport de execuție bugetară) se pare tipizat (COFOG3) dar sumele pe venituri și cheltuieli sunt aproximativ la  mai puțin de jumătate (10,7 miliarde la sfârșit de octombrie, din 35 alocate la buget). Ca să nu mai vorbesc de suma totală de 65 miliarde alocată acestui minister. În rest nu am găsit nimic la nici un alt minister.

Valoarea deficitului se (ante)calculează din legile bugetelor, adică de la începutul anului, însă aceste sume nu ajung nici pe jumătate la ministere(le care au aceste dări de seamă). La celelalte, nu știm nimic.

În alte cuvinte, fără aceste rapoarte nu știe nimeni deficitul bugetar.

1:35 PM Last night i saw the first and probably last episode of For all Mankind that started painfully with a hypothetical first Moon landing by the Soviets. No i don't believe they theoretically would have had the resources and the will to do that as i don't believe anybody has ever been there. What was interesting was the reaction of Americans when watching on TV the landing, first step, etc..

Have you ever wondered how come the Soviets which started as an overwhelming agricultural economy built so fast high quality buildings, generally multi story concrete made condos, to give free housing for all?

One of the reason is they saw German projects and probably had blue prints, like for most anything they have done after war, including fighter jets, rockets, machinery, etc.. Another reason was they were working all together, not worrying about keeping a workplace, or the thing called "job security" in the US. Also because they were all peasant which did not have any (industrial) workplace culture at all.

Another was the involvement of big American corporations like GE.

Did that lead to stagnation? Too many people to feed, too few willing or capable to improve.

Not to talk about the Chinese phenomenon that happens nowadays though it still raises (bitter) smiles for the naivety of many of their designed and sold products with which they will one day overwhelm the US industry and drive it to bankruptcy as i don't see any other reason they sell at those prices (yes on Amazon, another giant that probably has the same undeclared purpose).

In my opinion there is an enormous loss of resources due to false work place competition that in the US became a whole culture, with "job security" as a main focus, when one keeps everything he knows for himself, keeping communication laconic (or succinct) so it won't create more competition and possible replacement.

Some say workplace competition leads to innovation, i say rather not. Innovation rarely occurs in established, engineered manufacturing processed starting from employees. Quoting the fact they don't have the time and energy and motivation to do that. The managers won't encourage it as it would "make them look bad".

And yes i believe that some day people would be replaced by robots, making work optional will, instead of going to gym, would use optional work as a physical and mental exercise, challenging only selves, in a highly ethical and understanding society.  
BTW his hand is not seen when he touches the ground with his forehead and jacket, the moment of the biggest necessary acceleration.

4:40 Alexandru Nazare

Rectificări, moțiuni și alte minciuni

Nu frumusețea va salva lumea, ci contabilitatea. Poate și lingvistica. Există câteva cuvinte în limba română pe care le urăsc mai mult decât altelele. Unul din ele este moțiunea, care seamănă prea mult cu moț. Altul este bugetul, care ați ghicit, seamănă cu búget (sensul de buhăit, umflat, găunos), sau chiar bug, iar altul este chiar rectificarea, care seamănă prea mult cu rect. Trucul, de la început, a fost că doar prin rostirea acestor cuvinte, mintea ți-o ia în altă parte și nu te poți gândi la conceptele respective, au ca să spun așa o built-in barieră de potențial, ca semiconductoarele.

Scriu această postare pe blog pentru ca să nu mai repet la infinit aceleași lucruri de câte ori iese Iohannis, alții, cu câte o minciună. Apropo, minciunile spuse în public de oameni de stat, în funcții oficiale trebuie sancționate penal, pentru că transcrierile acestor discursuri reprezintă documente oficiale care falsifică sau contrazic legi.

Democrația originală a lui Iliescu a fost totuși implementată în România. De 30 de ani, în fiecare an pe la jumătatea anului se repetă două evenimente unice în istoria democrațiilor. Una este moțiunea de cenzură anuală. Din ce știu eu au trecut doar două din 30, iar una îmi amintesc că a fost a PSD-ului împotriva propriului guvern Dăncilă. În rest, aceste moțiuni sunt de fapt voturi de încredere (reinvestire) a acestor guverne, care suferă, mai mult decât în orice țară de care știu, de eroziune accelerată chiar din primele zile după începerea mandatelor. Normal, pentru că fac mârlănii care nu se mai fac nicăieri în lume.

Nedarea de seamă a sumelor enorme lipsă la contabilitate, cam jumătate din buget sau 200 miliarde de lei anual, din estimările mele. Promovarea constantă a fărădelegilor, în public, de către oficiali în funcții. Din ele, una exemplu recent este așa zisa lipsă a banilor pentru dublarea alocațiilor.

Nu-mi amintesc exact care a fost primul an, cred 2017 când am luat la bani "mărunți" Bugetul de Stat al României. Am luat datele din anexele legilor bugetelor și le-am pus în foi de calculator. Între timp, am aflat că sunt de fapt două bugete, unul de stat și unul al asigurărilor sociale iar aceste foi au devenit o tradiție (personală).

Aceste două bugete sunt formate din banii luați din salarii și de la firme. Impozitul pe venit, TVA, impozitul pe profit și accizele în mare finanțează Bugetul de Stat. Diferența, adică deficitul, este finanțat din împrumuturi de stat. Bugetul de Stat se repartizează pe așa zișii ordonatori de credite, din care unii sunt ministerele, alte instituții bugetare.

Bugetul Asigurărilor Sociale este format din contribuțiile CAS de pe statele de plată.

Bugetele sunt stabilite prin Programele de Guvernare ale fiecărui guvern și legiferate, de obicei în primele zile ale anului, prin două legi organice. Conform Constituției, lege organică înseamnă necesitatea a jumătate+1 din voturilor tuturor parlamentarilor, nu doar a celor prezenți într-o anume zi. Majoritatea doar a celor prezenți este folosită pentru legile așa zis ordinare, cele mai numeroase.

Legile organice nu pot fi modificate prin ordonanțe și în general pin nimic în afară de altă lege organică (Constituție).

Rectificările bugetare de la jumătatea anului sunt de obicei minore și pe probleme mai mult psihologice. Nu-mi amintesc exact, dar cred că nu greșesc prea mult dacă spun 1-2 miliarde. Rectificările se fac prin ordonanță, ceea ce este neconstituțional.

Tot pe la jumătatea anului apare de obicei în madia zvonul că nu mai sunt bani. Cunosc metoda asta. Taică-meu făcea așa ca să "frâneze" cheltuielile familiei. Pe la jumătatea intervalului dintre chenzine (erau doi salariați) apărea fenomenul că nu mai sunt bani, se ducea să împrumute, etc.. La un moment dat, apare cu o mașină, o Dacie, nu nouă, dar plătise pe ea (spunea el) 50 de mii. Nu mai sunt bani de pensii, e refrenul pe care-l aud mereu. Psihologie (parșivă), pentru ca oamenii să aibă la ce se gândi.

Nici un leu din cei aproape 400 de miliarde lei (exemplu din anul acesta) nu lipsesc din buget. Nici cei 11 miliarde și jumătate de la Transporturi de anul acesta, care ar ajunge pentru construirea a 400 de km de autostradă, la prețul mediu de 5 milioane euro pe km, sau 1000 km la șes, nici cei 12 miliarde și jumătate rezervați alocațiilor din totalul de vreo 41 de miliarde de la Ministerul Muncii.

Dacă împărțiți 12,5 miliarde la 12 luni și la 300 veți găsi exact suma de 3,6 milioane sau numărul de copii din România. Curios lucru, o sumă doar ceva mai mică a fost prevăzută și pentru anul trecut și anii dinainte. Iată pagina 32 din Bugetul Ministerului Muncii care arată aceste sume în josul paginii. Atenție, se încarcă greu (cel puțin mie aici în SUA, webmaster-ul de la site-ul Camerei Deputaților a ales să limiteze viteza).

La pensii, adică Asigurări Sociale, buget separat votat pe lege separată nu ies la socoteală mult mai multe miliarde, cu zecile. Toate acestea și mult mai multe date le găsiți detaliat în această postare.

Iată pagina 18 din Anexa la legea Bugetului Asigurărilor Sociale care arată suma totală prevăzută pentru 2020 de 84,831 miliarde lei. Dacă împărțim această sumă la 12 și la pensia medie declarată de 1.436 lei rezultă într-adevăr un număr de 5 milioane de pensionari. Dar acel număr este greșit, conform aceleiași Strategii de Guvernare inclusă în Legea Plafoanelor, în România sunt în jur de 3,5 milioane de pensionari (mai jos în pagină, în lege, de pe site-ul Camerei Deputaților, calitatea scanării este sub standard, am pus în schimb pagina din Wikipedia, care arată exact același lucru).

Dar asta nu e tot. La pagina 32 din Bugetul Ministerului Muncii (Bugetul de Stat, nu cel al Asigurărilor Sociale de mai sus, pensii) pe lângă alocații copii, de 12,5 miliarde mai există o sumă de 11 miliarde lei, care eu cred că este suma ce reprezintă misterioasele pensii speciale.

Deci ca să fie treaba imposibil de înțeles, Ministerul Muncii administrează două bugete, sau mai bine zis cel al Asigurărilor Sociale (pensiile) de 87 miliarde dar și o felie de 41 de miliarde din Bugetul de Stat, din care se plătesc alocațiile, 12,5 miliarde, descris mai sus, peste 10 miliarde ajutoare sociale și probabil pensiile speciale de 11 miliarde.

Iată, din Legea Plafoanelor, sumele care compun așa zisul Buget General Consolidat al României, ce include Bugetul de Stat și cel al Asigurărilor sociale.

Nel mezzo del cerchio

Nu, nu o să scriu această postare în italiană. Sunt prea obosit. E mult de când am citit măcar ceva. Nu ştiu să formez fraze impecabile şi decât să scriu ceva care stârneşte zâmbete, mai bine renunţ.

Dacă vrei, poţi!

Era o reclamă la Adidas prin anii 90. Steffi Graff. Adidas Torsion. O modă care a trecut. Steffi Graff care a avut probleme cu fiscul.  Chiar reclama aceea era adresată celor fără bani pe atunci de la noi. Era şi un leu care răgea în clip? A şi reclama cu romul Bacardi, ăla cu liliacul pe etichetă!

Deci prin mai 93, după sfaturile unei persoane din Focşani (ce sfaturi că a fost persuasiune) mi-am cumpărat un bilet la un târg de informatică din Viena, CeBIT sau aşa ceva. Cu gândul să încerc să trec în Italia.

A ce faze s-au întâmplat la târg. Era o tipă de la Microsoft. Mi-a zis că dacă învăţ bazele limbii germane să o sun peste câteva luni că poate îmi dă un job.

Erau multe bufeturi şi mi-era o foame... Dar nu aveam bani să cumpăr nimic.

A doua zi după târg mi-am luat bilet de tren până la graniţa cu Italia. La punctul de frontieră, destinaţia mea de pe bilet, am coborât din tren şi mă gândeam cum să trec graniţa, fără viză. Am mers pe jos şi am văzut chiar fâşia de frontieră cu porţiunea de pădure lipsă. Am ajuns la o staţie de benzină de la care se vedeau benzile autostrăzii care treceau printre nişte stâlpi unde erau grănicerii.

După câteva ore de stat acolo a venit din Italia un tip cu un van probabil să cumpere ceva mai ieftin de la magazinul de lângă staţia de benzină. Angelo. Cu câtă italiană ştiam eu l-am întrebat dacă poate să mă treacă. Vuoi una passeggiata? Aspetta qui. A intrat în magazin şi a stat cât mi s-a părut o veşnicie. Eram obosit, fără bani, nu ştiam ce voi face dacă nu voi trece. Cred că nu aveam bani să mă întorc în România. Viza de Austria îmi expira în seara aceea!

Bine a ieşit din magazin şi m-a invitat pe locul din dreapta. A pornit şi când am ajuns la punctul de trecere l-a salutat pe grănicer. Acela a vrut să treacă prin faţa van-ului spre mine, probabil arătam nefamiliar. Atunci Angelo a ridicat piciorul de pe ambreiaj şi a smucit van-ul şi a blocat motorul. Grănicerul s-a făcut că se sperie şi s-a dat la o parte şi ne-a lăsat să trecem. Nu cred că vroia să-şi strice ziua pentru că dacă spunea cuiva, faza se lăsa cu poliţie, etc.

A fost un minut care mi-a definit viaţa. Deci am intrat în Italia. Când am ajuns în centrul acelei localităţi de graniţă, Tarvisio, era lume adunată şi un accident. Un tip se răsturnase cu motocicleta. C'è il mio nipote! a zis Angelo şi m-a lăsat câteva străzi mai departe.

Am mers pe jos până la ieşirea din Tarvisio. Tot timpul mă uitam înapoi şi mă gândeam că acuşi acuşi o să vină vreun poliţist să mă aresteze. De fapt feeling-ul ăsta l-am avut tot timpul în Italia. (Degeaba, căci după 3 luni adică după ce m-am săturat de Italia, m-am dus la poliţie, LOL, să le spun că sunt ilegal, credeam că or să mă trimită ei înapoi, dar au început să râdă şi mi-au zis să-mi văd de treabă). Mă uitam la calea ferată din vale şi la autostradă şi nu-mi imaginam cum o să ajung la Roma, unde era soţul tipei care m-a convins să plec.

La ieşirea din Tarvisio era un alt benzinaio. Un tip tânăr care nu avea clienţi şi se pregătea să închidă şi a stat de vorbă cu mine. I-am povestit cum am învăţat italiană de la televizor (bine pe fondul francezei care o ştiam binişor din liceu) şi i-am zis că vreau să merg la Roma să caut ceva de lucru.

Tipul la un moment dat a zis că ce dracu, e plină Italia de imigranţi şi criminali, iar eu dacă vreau să caut ceva de lucru mă va ajuta. M-a urcat în maşină şi m-a dus pe autostradă câteva localităţi spre interior.


View Larger Map
Aici pe unul din scaunele astea am petrecut prima noapte în Italia, aşteptând dimineaţa când am luat primul intercity spre Roma. Toată noaptea au circulat maşini, unele cu tobele de eşapament modificate. Când se liniştea un zgomot, apărea altul, maşini, sirene de salvare care eu credeam că sunt de poliţie, etc. Eram terminat de oboseală dar nu aveam cum să adorm pe un scaun din acela. Tipul de la staţia de benzină mi-a dat şi vreo două zeci de mii de lire să stau la barul unde erau scaunele acelea dar barul s-a închis. Probabil aveam suficienţi bani să stau la hotel, dar nici nu am ştiut că era hotel acolo, am ajuns noaptea şi am intrat direct în bar şi am cerut o cafea, după cum mi-a spus el. Mi-a dat barmanul un degetar de cafea şi eu credeam că m-a ghicit că nu am bani şi mi-a dat şi el ce a avut mai ieftin. LOL pe atunci nu ştiam de ristretto şi espresso, ce proşti eram românii pe atunci... La vreo oră după aceea a închis barul iar gara era şi ea închisă, până dimineaţa.

Ok dimineaţa am pornit spre Roma. Trenul mergea poate mai repede decât maximul de atunci din România, 120 kmh, dar din cauza numeroaselor tunele părea că merge mai repede. Am dormit câteva ore.

Am ajuns la Roma pe nişte nori negri, apăsători, iar totul părea întunecat. Prima noapte am dormit-o în autobuz, am mers toată noaptea în autobuz.

Era un birou al Caritas diocesana lângă gara Termini. Am aplicat acolo pentru servicii.

Dar o săptămâna am dormit cu alţi români, pe unde am putut. Prin trenuri în gară. În cimitire de maşini.  Ţin minte într-o noapte am dormit la parter într-o maşină sub alte două. La un moment dat un tip de la etaj s-a p...

OK după o săptămână am ajuns în adăpostul de sub gara Termini. Era un dormitor, erau maşini de spălat şi călugăriţe care ajutau. Unele haine după o săptămână nu se mai puteau spăla.

Am făcut şi o baie şi mi-au dat nişte haine printre care o cămaşă de mătase, gri-mov.

Mi-au zis alţi români cum să caut de lucru. Am luat un autobuz spre zona cu firme din estul Romei pe via Casilina. Bineînţeles, nu puteam să calc codul onoarei românilor, deci nu foloseam bilet de autobuz.

În gară se vindeau cartele de telefon la jumate de preţ. Românii blocau ieşirea cartelei din telefon şi după aceea le recoltau.

Intram, la vreo firmă, spuneam o frază două, sono ingegnere Rumeno, parlo inglese i francese e sto cercando di lavoro.

După câteva zile am intrat la Tormar, la 30 Via dei Ruderi di Torrenova. Marmi i Graniti. Am uitat cum era numele mic al patronului. Ventrella. Avea doi băieţi, Marco şi Maurizio. Pe nevasta lui Maurizio o chema Carla. Mai aveau şi o secretară. Il ragioniere, Legalupo. Aveau un calculator, AS400 pentru baza de date şi contabilitate şi nişte PC-uri. A şi încă un tip am uitat cum îl chema, Ettore.

Dar în prima seară am stat de vorbă cu bătrânul, care era singur la firmă. Am să-i spun Ventrella până îmi amintesc. Vorbea când italiană, când dialectul roman. Când începeau ei să vobească romana între ei nu mai înţelegeam nimic.

Era foarte mişto înăuntru, pe jos granit lustruit eu am crezut că-i dat cu ceară şi mă temeam să nu alunec. PC-uri şi terminale de AS400. Maşină de cafea în holul de la intrare şi un mic slogan în hol deasupra uşei: MARMI I GRANITI SONO PRODOTTI NATURALI!


View Larger Map

Ventrella a desenat un cerc pe o foaie de hârtie su la scrivania şi a pus un punct în mijloc şi a zis: Sei nel mezzo del cerchio!

(Chiar zilele trecute am revizuit nişte simboluri masonice dintre care cercul cu punct în mijloc. Am unul chiar şi acum, în frigider).

După o pauză în care am mai discutat alte chestii, a întrebat: Sai leggere? La care am rămas blocat. Nu ştiam ce înseamnă leggere. LOL.

Până la urmă mi-a zis: Vieni domani e parlerai con i miei figli, vediamo che dicono loro, io no so niente di queste cose come i computer...

OK, gata, mi-a crescut inima, m-am dus la adăpost sub gară şi am venit a doua zi dimineaţa la ora la care mi-au zis, îmbrăcat în cămașa mov de mătase de la Caritas.

Bătrânul m-a luat şi m-a dus în curte. Erau stive de marmora şi granit aşezate vertical pentru a fi văzute de clienţi şi între ele creştea iarbă. M-a pus să smulg iarba dintre ele cu mâna. (Chiar, mai târziu, după vreo lună-două am văzut cum le tăiau cu o maşină cu fir de nailon, chiar nici azi nu am înţeles de ce m-a pus să fac asta). Deci am smuls iarbă toată dimineaţa şi la prânz am venit Marco şi m-a luat înăuntru.

M-a lăsat să mă spăl pe mâni şi mi-a dat un sandviş. M-a aşezat la un terminal de AS400 de care nici nu auzisem şi mi-a arătat cum să introduc nişte facturi. A văzut că pot şi mi-a zis că mă angajează cu 800.000 lire pe lună (cam 800-1000 de dolari pe atunci). A luat ziarul şi a început să caute o gazdă pentru mine. În ziar era un titlu cu litere mari: IMMIGRATI, C'E LA SANATORIA!, o ştire despre un proiect de lege ce trecuse o cameră şi aştepta să treacă cealaltă sau trebuia semnat de preşedinte, nu mai ştiu, care ar fi legalizat toţi imigranţii, chiar ce noroc ar fi fost, dar nu a fost să fie, a căzut la vreo săptămână după aceea.

Aşa a început munca la Tormar.

La prânz luam trenul şi mergeam în centru la Caritas.

Marco mi-a găsit gazdă, mai ales că  şederea mea la adăpost a durat numai trei săptămâni.

Şi aici încep sau poate au început chiar mai înainte coincidenţele stranii. Strada unde stăteam se chema Via delle Gardenie. Nr.35 Sc.C Ap.20. Eu în Bacău am stat pe strada Energiei Nr.35 Sc.C Ap.20. Ambele adrese la etajul 4, ultimul!


View Larger Map
Erau doi studenţi, pe cel care închiria îl chema Stefano diPietro parcă şi era din Campobasso. Mai era un tip, Alarico, alt student, cam beţiv şi declarat comunist. L-am văzut odată beat pe stradă. Al treilea era Davide, un evreu din Bari. Davide cânta la vioară şi la un moment dat a prins un job la un teatru. Deci apartamentul avea 3 camere plus terasa transformată în cameră. Toate aveau marmoră pe jos iar terasa avea fainaţă. Era pe colţ şi avea vedere la stradă.

Pe prietena lui Pietro o chema Angelita, aproape ca pe nevastă-mea.

Multe multe faze îmi amintesc dar una vreau s-o scriu ca să nu o uit.

Într-o zi, am impresia că după ce am pierdut job-ul la Tormar, a venit fratele lui Stefano. Spunea că era arhitect şi avea un birou (studio) de arhitectură în Campobasso. Nu mă vedea cu ochi prea buni. M-a dus la barul din stradă şi mi-a făcut cunoştinţă cu un tip, iar acela a dat din cap că nu.

În ziua acea a apărut şi o brunetă, cam solidă, cu o rochie albă cam sumară parcă din in topit. Fratele lui Stefano mi-a zis i-ar face ceva, un verb pe care încă nu îl ştiam dar fetei îi plac fetele. Când l-am întrebat ce înseamnă ce a zis chiar s-a uitat la mine ca şi cum ar vrea să mă ia la bătaie iar eu i-am zis repede credo che o capito che significa... Tipa cred că semăna cu o cunoscută cântăreaţă care pe vremea aceea o ascultam tot timpul la Radio Dimensione Suono.

La un moment dat a apărut un prieten de-al lui Alarico din America de Sud care avea maşină.

Altă dată, pe la început a apărut o soră a lui Alarico. Era foarte tânără, prietenoasă şi spunea că e studentă la Dublin, Irlanda. Şi ea seamănă cu o celebritate.

Deci hai să repetăm. Eu, un imigrant român, fără bani, zdrenţuros contra o gaşcă de actori şi celebrităţi care eu nu ştiam cine sunt. Au făcut ce au vrut până la un moment dat cineva i-a liniştit şi atunci ei mi-au spus să plec de la job şi eu normal după 3 luni de asemenea viaţă în Italia, am plecat direct la gară... A nu am mai "lucrat" două zile ca să-mi fac bani de tren pentru că toţi banii, un milione, adică o mie de dolari pe vremea aceea tocmai îi trimisesem acasă...

A şi îmi mai amintesc ceva. Am luat-o înapoi pe acelaşi traseu pe care am venit dar la graniţa cu Austria când a oprit trenul un grănicer austriac a venit direct la mine, mi-a spus să cobor, şi a spus cuvântul Trieste. Atât.

Chiar şi la Caritas sub gară eram o gaşcă de trei parcă care după aceea ne întâlneam mereu duminicile când ne plimbam pe via dei Fori dei Imperatori, acolo unde este zidul cu harta Romei care includea şi Dacia, iar unul din cei trei era un tip din Brazilia.

Va urma. (RDS, non c'è e tanti d'altri!)

November 25

1:40 AM Cele mai mari dezinformări vin chiar de la Guvern. Toate cifrele avansate despre deficit sunt false întrucât nu există contabilitate la nivel de ministere, deci dacă nu știm datele la nivel de ministere nu putem vorbi de date centralizate la Guvern iar toate acestea se întâmplă chiar în interiorul guvernului.

6:15 PM 

6:25 Do ears grow?

7:20 For Californians, Santa always comes from Austria.  Or Hungary whatever.

7:21 Are you all shocked yet? Isn't this a bit more than we all 've been expecting? (Ober, über, Avar, who the h... wrote the history?).

Din meandrele bugetului

Pensionarii speciali. Cei cu pensii foarte mari sunt de fapt foștii magistrați. Dacă înmulțim numărul lor cu pensia și 12 luni rezultă 1.7 miliarde lei. Derizoriul emoțional. De remarcat aici că ei chiar dacă nu se pensionează, sunt plătiți tot de la buget (cu același salariu), prin Ministerul Justiției, deci nu contează la deficit. Singurul efect dacă rămân e că va fi o aglomerație de magistrați în justiție.

Să fie aceste pensii și pensionarea devreme o formă de mită acordată de stat magistraților, unii care înțeleg bine toate aceste meandre?

În secțiunea Ministerului Muncii din Anexa 3 la Legea Bugetului de Stat semnată de domnul Ilie Bolojan în calitate de Președinte a Senatului (10 februarie 2025) și de domnul Klaus Iohannis în calitate de Președinte al României (12 februarie) votată bineînțeles de Parlament și publicată în Monitorul Oficial, la pagina 33 avem o sumă propusă pe 2025 de 19.811.740 mii lei (aproape 20 miliarde lei) cu titlul 03 Pensii și Ajutoare Bătrânețe.

Adevăratele pensii speciale?

De asemenea la pagina 1 din aceeași anexă, avem o sumă de 36.643.610 mii lei (36,6 miliarde) cu titlul 51 Transferuri Între Unități ale Administrației Publice iar la pagina 13 avem suma de 60.111.942 mii lei (60 miliarde) sub titlul ASIGURARI SI ASISTENTA SOCIALA.

Pe site-ul Ministerului Muncii există o pagină care explică cheltuielile de Asistență Socială (2024) cu un total de 36.459.397.167 lei (36 miliarde lei).

Aceste cheltuieli sunt folosite în calcularea totalului cheltuielilor bugetare și a deficitului.

Toate astea nu au nici o legătură cu Legea Bugetului Asigurărilor Sociale ("pensionarii sociali"), care este de asemenea administrat de Ministerul Muncii prin Casa de Pensii, semnată și votată în aceleași condiții care are un Total Cheltuieli pe 2025 de 162 miliarde lei sub titlul (greșit de) Asistență Socială (ar fi trebuit Asigurări Sociale). Împreună cu Legea Bugetului de Stat, ea formează grupul de 2 legi denumite Legile Bugetului și care se votează la fiecare început de an.

Această sumă provine în mod exclusiv din contribuțiile pentru pensie ale salariaților de 25% din brut sau CAS pe care le estimez la 199 miliarde pe 2025 (și de asemenea intră în calcularea totalului cheltuielilor bugetare și a deficitului).

În România s-a păstrat prin aceste acronime confuzia din timpul regimului dinainte între CAS și CASS. CAS înseamnă Contribuția pentru Asigurări Sociale (pensiile) și este (acum la 35 de ani de atunci) de 25% din salariul brut iar CASS este Contribuția pentru Asigurări Sociale de Sănătate și este de 10% din salariul brut.

O altă contribuție obligatorie din salariul brut este impozitul pe venit de 10% iar toate 3 fac diferența între brut și net. Sumele ar trebui virate de angajator către ANAF - Agenția Națională de Administrare Fiscală aflată în subordinea Ministerului Finanțelor și a Primului Ministru.

Dacă în cazul CAS angajatorul nu prea poate comite evaziune (adică neplată), fiindcă sumele se duc să alimenteze Bugetul Asigurărilor Sociale de unde se plătesc pensiile în fiecare lună și ar ieși scandal, în cazul celorlalte două, cine poate ști iar un exemplu recent îl avem în față, Dragoș Anastasiu. Această evaziune este o cauză a lipsei banilor din veniturile bugetare.

La fel cum angajatorii nu pot fenta CAS, o altă sursă majoră sigură a veniturilor bugetare este TVA. Am înțeles că toate casele de marcaj din România sunt conectate direct la ANAF.

Am pus mai sus un link la bugetul Ministerului Muncii și aș mai vrea să adaug ceva. Ministerul Muncii este cel mai bogat minister. El administrează două bugete. Unul e Bugetul Asigurărilor Sociale, prin Casa Pensiilor, de 162 miliarde, iar acolo nu se poate umbla, deși apare o discrepanță de aproape 30 miliarde în plus la venitul din contribuțiile salariaților.

Al doilea este felia lui din Bugetul de Stat, de 96 miliarde, din care se pot justifica sigur numai 36.

Totalul este de 162 + 96 = 258 miliarde!

Din cele câteva încercări de dări de seamă, incomplete, la 4 ministere, am văzut că nu există un formular unitar gen balanță contabilă ce ar permite centralizarea acestor balanțe în vederea calculului cheltuielilor bugetare totale ceea ce mai departe nu permite calculul deficitului. Statul român nu are contabilitate!

Estimez că cel puțin 200 miliarde din total 522 (sau 499 conform aceleaiși Legi a Bugetului) dispar. În aceste condiții nu putem vorbi de deficit sau austeritate și în general în acest haos nu mai putem vorbi despre nimic.

November 14

1:08 I'm back at the PC as my laptop now broke. Only one of two USBC charging capable ports was still working and now it's flickering. Like many other things it broke over the weekend, when i was not here.

Was searching for somebody else when i ran into this. A Hungarian synchronized swimmer who committed suicide at 15 or in 2004, strangulating self with a noose. Reading some comments, i figured something else. She was lesbian. Though i don't speak or understand Hungarian, i saw when i translated with google and wanted to make sure. Also note there is no gender for third person pronoun. I knew that since before also by using google translate.

If i wasn't already processed by the guy upstairs who pumped the sewage present from a leak from bathroom fan pipe. He squeaked until he again broke my spirit. Following me everywhere in the apartment. I am positive he is getting some too until he finally leaves through the attic to sleep in a clean place. Nevermind he's back.

Yeah. Check this out.

Was thinking earlier. Ninjutsu is crime rationalized and made efficient.

2:13 Am citit cu câteva luni în urmă un articol despre o actriță româncă de teatru care a vrut întâi să intre în miliție și era prea scundă, înainte de școala de actorie, am căutat în toate felurile în care am știut, și știu destule, am vrut apoi să caut în istoria căutărilor mele și s-a stricat fișierul de pe serverul google, așa că nu mai am istoria căutărilor, tipa îmi amintea de o colegă de serviciu pe care am cunoscut-o în 86 când am început să lucrez la IMU Bacău, care era din București și se putea despărți de accentul ei de bucureșteancă mă rog.

Mai era o tipă tot așa din București cu care am lucrat cot la cot să spun așa, care semăna cu Angela Ciochină și era prietenă cu prima. Gabi Rafailă. Când se întâlneau chiar era amuzant să le auzi vorbind în limba lor latină.

Chiar după ce am început să lucrez acolo ne-au luat și ne-au dus la... câmp la strâns porumb. Toți inginerii din proiectare. Dar asta a fost în 86.

În 87 sau 88 cred în vară am fost la București la un curs de programare (cu toată gașca pe care o strânsesem de pe la proiectare, numai tipe bune, eu eram șeful lor) și acolo am cunoscut și două tipe de la Lugoj, una foarte mișto, o blondă, cu care am și dansat (am făcut noi un party în ultima zi în hotelul ăla foarte mișto din nordul Bucureștiului, ce piscină, era ditamai bazinul de înot) și tipa mi-a făcut o propunere prea directă să nu mă șocheze.

În timp ce dansam cu zeița și mă feream s-o ating măcar ea mi-a spus la ureche "cred că ești un șef foarte bun" la care eu am răspuns vag "nu ai de unde să știi". Tipa semăna cu... Camera lor era lângă a noastră.

Ceilalți erau cazați prin alte camere, mai departe, inclusiv Alex Horovitz din Timișoara de la o fabrică de mașini unelte de pe acolo. ("Fiul profesorului Horovitz care a scris o carte (de mașini unelte)"). Asta fost singura dată când am interacționat cu ea, mai ales că a doua zi am plecat toți acasă.

În camera mea mai era un tip, care semăna cu vocalistul Janos Kobor de la Omega. Al doilea din stânga. Care seamănă cu David Gilmour de la Pink Floyd. Fiica lui Kobor, Lena. Fishe eye effects.

Apropo, al patrulea tip din poză seamănă cu tipul de la Lynyrd Skinnrd. Care au o melodie ciudată, aproape incestuoasă.

Cursul a fost pentru cele două grupe, una din Bacău și una din Tmișoara (și cei trei din Lugoj) și el era echivalentul meu acolo dar erau mai avansați. El mi-a dat niște programe în Basic și apoi am luat tot de la Timișoara și primele calculatoare pentru grupa noastră de proiectare asistată de calculator care se numea chiar așa. SPAC (Sisteme de Proiectare Asistată de Calculator). Clone de Spectrum, cred că se numeau Tim-S.

Când am primit calculatorul mare cu terminale (o clonă de PDP) tot de la ei am luat un program făcut în Cobol pentru generat fișe tehnologice, de un tip Hlușcu care fugise în Germania și care nu a mers. Am făcut eu în schimb un program mult mai simplu și mult mai mișto în Fortran care făcea fișe tehnologice și normare, dar șeful meu l-a aruncat la gunoi (deranja grupa de normatori). Ăla a fost momentul când am început să mă gândesc să mă mut spre salarii/contabilitate.

A mai era și o tipă? Erica? din Timișoara ce părea chiar înotătoare, înaltă, cu musculatură dar cam urâțică și aia se cam lua de mine dar eu o ignoram. M-am mai întâlnit odată cu ea la Timișoara în casa lui Alex la o palincă și atât după care ea "a fugit în Germania". Chiar îmi amintesc ce casă sau apartament într-o clădire din aia veche imperială avea Alex și ce rufos eram eu (de fapt ca și acum).

Îmi spunea Gabi Rafailă, că tipa aia din Lugoj, cu un nume nemțesc, rămăsese gravidă.

Cred că am mai spus că șeful meu de atunci, Cărămidaru semăna mult cu Cristian Țopescu. În timp ce eram noi la București o colegă (aia care semăna cu Julia Roberts, nu aia care semăna cu Olivia Newton John) sună la Bacău și află că și Cărămidaru a fugit în Turcia iar de acolo în Italia și apoi Canada.

11:34 What's draggin the market today, a good way to increase inflation? Good news on inflation, energy and Alexandria Real Estate.

3:55 I can't remember how many times i said before that smell from the bathroom gets in the space between the floor upstairs and our ceiling through a leak in the pipe. This summer actually you could feel the smell from outside. Can't let the fan run too much to push fresh air through the same leak because it blows insulation dust. I had this idea for a few days now but i only tried it today. Apply some vacuum with the vacuum cleaner to see if the pipe is actually clogged with dust buns or something. So i applied vacuum to the fan box for a few seconds and nothing changed.

In the same time i was waiting for the first day alone here to put some high tech stuff on the fiberboard under the sink that gets wet with water when i do the dishes and start stinking. So right after i've done the vacuum thing i applied that water based acrylic under the kitchen sink and then i went in several places.

First to green whatever bottle drop box next to Fred Meyer. But did not have the card with me and waited until somebody came to open the door. Someone as tall as me with big blue eyes and some sort of weird makeup on her face to make her look old and ugly.  Then i went to WinCo, the usual routine, at the self check stands was supervising Gladys, ex Van Dame's wife.

But after that and a walk, i still could not unfog my brain since last night's smoke that was engulfing the building. Angela doesn't let me call the firefighters or something.

Not from holes or anything. I plugged all holes. Plainly from everywhere. Went outside to look and got an even higher dose. Interestingly when that happens nobody is around here. At 10 PM the place seem deserted literally. I guess they don't want to expose their own.

Angela came and looked through the banks and told me at Grande Ronde Shell we got charged 6 dollars on a Capital one for gas, card we don't usually use  for gas. After a while she remembered she bought a hot dog and biscuits and gravy at the CS that tasted like vanilla at like @5 AM or when we left and bought gas from there and i was so hungry after being sick all night. But why did they charge food as gas.

And BTW i figured why i am also sick in the morning. The gas smell.

5:55 Didn't you all know. Girls look more life fathers then mothers. My ears are huge like Buddha's and eyes are brown like my sisters'. My mother had blue eyes and father dark brown. I also have a hook nose.

Marea resetare

postare în lucru, reveniți...

Statisticile, listele, istoria și formularele sunt lucrurile pe care le-am urât cel mai mult în tinerețea mea. Iar acum asta am ajuns să fac, dar nu așa ci în ritm alert, într-o medie de 12 ore pe zi timp de ani de zile, până la blocarea nervilor sciatici de la atâta stat în fața calc..

Nici uneltele nu mai sunt ce au fost. Această gigantică bază de date, internetul, în care supercalculatoarele lui google de mărimea unui stadion cu consum de GW pot face căutări instant în miliarde de pagini.

Sincer, cred că am fost persoana cu cel mai mare număr de căutări pe google în ultimii ani, și am folosit cel mai mult aceste posibilități.

Motivat, măiastru, de pierderea unei stări pe care o puteam numi fericire, înainte de plecarea, aiurea, din România.

Voi include această introducere în postarea de blog la care lucrez, dar n-am mai avut răbdare, însăși senzația unui dialog mă ajută să-mi golesc buffer-ul imediat și să continui.

Iată deci încă două liste pe care vi le propun pentru comparatie.

Lista actorilor români (notabili spune pagina, adică ce au apărut în vreun rol principal în vreun film) și lista actorilor maghiari de origine română, la fel de notabili după acest criteriu.

Ce pot să adaug. Toți actorii români pe care i-am căutat în listele de actori maghiari, i-am găsit. Însă în ansamblul listei de actori români (din România) sunt puțini, este o muncă prea uriașă pentru un singur om de a-i parcurge pe toți.

Am spus cândva că există probabil în Ungaria o comunitate de români nedeclarată foarte mare, probabil de ordinul a milioanelor. După înfățișare, unii chiar după nume.

Numai așa se poate explica acest număr de actori maghiari de origine română (a doua listă). Cineva, un filolog, mi-a spus odată că ungurii sunt de fapt români, și m-am supărat pe el.

Eu vă pun la dispoziție link-urile și dumneavoastră judecați singuri.

Mă voi limita în postarea asta la câteva fraze despre ce am făcut înainte de plecarea din România.

În August 1986 m-am prezentat la IMU, înainte cu o lună față de restul absolvenților repartizați acolo.

Fiindcă inginerul șef de la proiectare (Sămăchiș) nu vroia să mă angajeze, m-am dus la Ovidiu Tășală, tot din Bacău, fost coleg, al cărui tată era colonel de securitate (de fapt la o unitate care era echivalentul la jandarmii de azi), de la care mai luam cursuri care-mi lipseau la examene, care bineînțeles s-a supărat pe Ovidiu în fața mea, fiindcă vroia să plece la mare (uite, alții vor să se angajeze, etc..) dar l-a sunat pe Samachiș care m-a angajat și nu așa ci direct la proiectare, în subordinea lui Cărămidaru, și aici începe show-ul, fiindcă inginerul Cărămidaru, "cel care petrecuse timp în America cu punerea în funcțiune a unor mașini exportate de IMU", era chiar... Cristian Țopescu, care nu a mai putut să comenteze după o afirmație din 1983. Lucru de care habar n-am avut până recent, auzisem vag de Țopescu, nu am fost fan de fotbal, etc.. Și prin generalizare, fiindcă mai recent am ajuns să realizez că de fapt toate persoanele care le-am cunoscut vreodată au fost celebrități.

Și fiindcă am avut de-a face în facultate, la lucrarea de diplomă, și cu alte ocazii, cu programarea, în limbaj Fortran, pe un calculator al catedrei de Mașini Unelte, pe care l-am avut parțial la dispoziție pentru lucrarea mea de diplomă și doctoratul îndrumătorului meu (și aici e o istorie, fiindcă era acolo un tip, programator, (da, cu barbă) care fusese dat afară de la Dacia, ce semăna cu Mark Hamill, tipul care l-a jucat pe Skywalker în Star Wars.

Practic, am avut o carte, care conținea sursa la un program de analiză statistică pe care am introdus-o instrucțiune cu instrucțiune după care am eliminat (în mare parte) greșelile (normal făcute de mine la introducere, sursa având peste 2000 linii de cod în Fortran clasic, din acela cu "go to" la linii de program, adică puțin intuitiv sau nestructurat deci foarte greu de urmărit).

La IMU exista deja un sistem de pregătire a fabricației pe calculator, cel vechi, un  Felix (o copie sub licență franceză a unui IMB 360) ambițioșii de pe vremea lui Ceaușescu, care a fost pilot pe industrie la vremea respectivă și am avut o opoziție foarte mare de la Oficiul de Calcu, care voiau să preia ei și activitatea de proiectare pe calculator. Timpul a dovedit însă că această abordare era greșită, proiectarea pe calculator astăzi se face folosind softuri specializate, gen Autocad, altele, normal de către ingineri și nu de IT-iști.

Deci de bine de rău am reușit, ca stagiar, înființarea acestei secții de proiectare, am adus și calculator (copie PDP-11 a CDC) și aici începe o altă istorie, fiindcă am primit pentru a lucra drept colege doar tipe, divorțate sau necăsătorite, care nu făceau mai nimic, cu mici excepții iar eu făceam restul.

În afară de Iulian Mârț, care putea să fi fost Gregorian Bivolaru (Narcis Tarcău lucra oficial la IMU iar la IPEP peste drum era și Eugen Mârț, pentru confuzie de nume), mai aveam colegă de birou pe Olivia Newton John (Liliana Toma), care totuși a lucrat ceva pe acolo, Angela Ciochină (Gabi Rafailă), la fel, fată muncitoare, Julia Roberts (Rodica), iar în alte birouri, Anda Călugăreanu, care de fapt era foarte sexy deși mititică, Mick Jagger (Mitică), Dida Drăgan (Mutică) și cine mai știe cine. Toți actori sau mă rog cântăreți de prin Ungaria de fapt.

După ce am eșuat implementarea unui program (aplicații li se spune azi) făcut la o firmă de mașini unelte din Timișoara, fiindcă tipul care îl făcuse "a plecat în Germania", am reușit să termin un program similar făcut de mine însumi, care de fapt era un limbaj de descriere pentru produse tipizate, care scotea fișa tehnologică și normarea. Când l-a văzut șeful meu, mi-a mai dat un premiu, pe care l-am băut tot așa cu el pe diferite terase din Bacău, după care tipul mi-a spus să-mi văd de treabă fiindcă intrasem în conflict cu normatorii și toată mafia din IMU.

Acesta a fost unul din motivele pentru care imediat după Revoluție m-am mutat la CPL, unde Angela era șef la contabilitate, și m-am apucat de programe de contabilitate și salarii, ceea ce am reușit, după care am trecut și am lucrat pe cont propriu, ca și contractor, la Direcția Apelor Bacău, Canal Siret și alte firme mai mici private. La CPL se pare că am avut-o ca șefă pe o tipă care semăna cu Madonna, coleg un tip care semăna cu Albano (în realitae un tip destul de mititel dar foarte înfipt), operatoare la oficiu mai erau Romina Power, cu care era și să mă iau la bătaie fiindcă nu lucra și a sărit la mine când i-am reproșat, Bunty Bailey (tipa din videoul AHA, etc..) care m-a scos de pe mâna ei, etc..

În 93 am avut o aventură de 3 luni în Italia pe care, așa cum a fost, nu o regret fiindcă Italia este într-adevăr o țară binecuvântată de Dumnezeu, cu oameni minunați.

În 94 primăvara am văzut simultan în România Liberă și Evenimentul pe care le citeam zilnic un anunț despre Loteria Vizelor în SUA la care am aplicat. Cum să nu merg în SUA. Tot ce era legat de ce făceam, venea de acolo. MS-DOS, PC-Tools, Norton, dBase, Foxbase, mai înainte, Fortran, PDP-11, CDC, RSX. Mă gândeam că acolo probabil este paradisul programatorilor. Prin septembrie mi-a venit rezultatul pozitiv, formularele, pe care le-am completat cu mare grijă. Însă când am mers să le trimit prin DHL, tipul de la DHL mi-a spus că dacă merg fac o greșeală și bineînțeles m-am supărat foarte tare și am început să am îndoieli dacă aplicația mea va ajunge. De fapt a fost un adevărat început de paranoia, ca o obsesie, cea mai mare de până atunci din viața mea. Plătisem confirmare, și m-am dus după câteva zile la el, avea birou într-un hotel în centrul Bacăului, și mi-a spus și numele tipului care a semnat pentru primirea aplicației.

În orice caz, nu am mai auzit nimic până în iulie 1995, când am găsit în cutia poștală la bloc, Energiei 35, o scrisoare de la Ambasada Americană, fără ștampila poștei, în care scria că trebuie să mă prezint la Ambasadă să dau în scris că renunț la aplicație. La care m-am dus imediat la București, am completat restul de formulare, care se pare că s-au pierdut în poștă, sau cineva a încercat să mă împiedice să plec.

La începutul lui August am plecat și am ajuns la New York cu o cursă Tarom Ro13, aceeași ca număr ca a avionului care s-a prăbușit în anul acela la Balotești. Avionul era un vechi DC10 închiriat de la Air Belgia (aprop de DC8, avioanele de aceeași formă dar fără motoare cum le știm noi cu care Scientologia crede că Xenu i-a adus pe tetani pe pământ acum 75 de milioane de ani și i-a îngropat în vulcani). La New York avionul a parcat chiar lângă un Concorde care venise puțin mai devreme.

Am stat o noapte la New York la o tipă, care era o cunoștință a unei rude, iar ea m-a invitat să rămân acolo, a văzut că știu engleză, partenerul ei avea un business de taxiuri, ce să caut eu în Oregon. Însă eu nu prea știam să conduc, vroiam să merg în Oregon, la Iulian Mârț, cu care am fost 4 ani coleg și în care aveam perfectă încredere.

Și fiindcă nu am știut să-mi iau bilet de avion cu cei 600 de dolari pe care-i mai aveam, am ascultat sfatul lui Iulian, cu care am vorbit la telefon, și am plecat cu Greyhound-ul. 3 zile, 2 nopți, 8 șoferi, 5 autobuze și un accident care era să se întâmple, când unul din șoferi a adormit și a fost trezit de negrul din spatele lui, care era singurul treaz din autocar, în afară de mine.

La stația de Greyhound din Salem ne aștepta Veronica, soția lui Iulian, care astăzi cred că este o actriță, Mehes (Albina) Marietta. Care m-a și șocat din prima. M-a îmbrățișat, m-a bătut cu mâna pe spate și mi-a spus cu o voce de reproș. Gigi, Gigi!

Și astfel a început coșmarul meu american, care ține de 26 de ani și merge înainte. Veronica lucra la o firmă taiwaneză din Salem (Oregon, nu Massachusetts) iar Iulian la o firmă japoneză Yamamoto, la 40+ mile distanță unde mergea cu mașina în fiecare zi. Locuiau într-o localitate Dallas, undeva lângă Salem, nu capitala Texasului, într-o casă mică închiriată. Veronica aștepta un test de cancer la sân. Tocmai le veniseră și cei doi copii din România (erau plecați de 3 ani), și o prietenă de-a lor, cu băiatul, tot cu loteria. Mi-a hotărât să merg undeva la o bibliotecă universitară unde erau cărți care te învățau cum să faci un CV (Resume cum se spune în SUA). Mi-am făcut unul, bazat pe al lui în care totul era invers, el înființase proiectarea asistată de calc la IMU, el a fost șeful meu, etc.. Avea un Mac destul de nou, internet, de care nu auzisem și trimisese prin email acel resume la vreo 400 de firme. Ceea ce am început să fac și eu, cu rezultate bineînțeles dezastruoase.

Eu habar nu aveam ce-i cu mine, mă simțeam ca în concediu, într-o zi am vrut să merg la pescuit, ceea ce Iulian a acceptat. Ne-au dus într-un loc pe niște drumuri neasfaltate, la un moment dat am văzut pe o inscripție numele unei străzi, Southfork (multe râuri din SUA au afluenți ce se numesc Southfork sau Northfork), a trecut și mașina șerifului pe lângă noi, foarte neobișnuit pe o asemenea stradă, atunci nu știam, și am poposit într-un loc unde am prins un pește cât o palmă.

Într-o zi a venit în vizită proprietara casei, care semăna cu cine. Cu Linda Ronstadt, cu un album colorat tipărit în România și a început să mă întrebe din el, iar eu nu știam nimic, fiindcă nu vizitasem mai nimic din locurile turistice din România, în afară de câteva, fiindcă nu aveam mașină. La vreo câteva zile după, Iulian și Veronica au primit înștiințare că trebuie să se mute, iar eu am intrat în panică.

Multe alte faze dar într-o zi m-am certat cu Veronica și am sunat pe un tip care a fost prieten cu un fost coleg de-al meu de liceu, Timotei, care mi-a dat adresa lui pe care o aveam de fapt pe formulare, unde mama lui ținea un fel de grădiniță de copii.

El m-a dus la un tip de la biserică, erau pocăiți. Am stat la el vreo săptămână, am fost într-o zi la poștă să fac mutarea fiindcă așteptam cartea verde (green card), aveam viză pe pașaport doar pe un an, Angela a început să plângă și dintr-un colț au venit la noi un tip și o tipă care vorbeau românește. Uca Hălmășanu (pe al am uitat cum îi zicea) care de fapt era Aura Urziceanu și soțul ei din Canada. Recent am înțeles că ea apăruse și ca o vecină de palier la Bacău, țiganca îi spuneam ei, din București, cu soțul care lucra tot la IMU.

Ei ne-au luat și ne-au dus la un restaurant mexican, ne-au dat ceva de mâncare și un Margarita și ne-am trezit acasă pe balcon la John Mladin, prietenul lor, care de fapt era cred tipul acela dr.John, care de fapt se pare că chiar a fost implicat în voodoo. Din balcon avea o priveliște de vis. (Chiar lângă parcul Tryon unde am mers de atatea ori când am stat în Lake Oswego, 2010-2015, la poalele vulcanului Sylvania, unul din puținii vulcani cuprinși într-un oraș în SUA, iar referința la Xenu).

John Mladin avea casă de bătrâni (ca și tipul la care stăteam după ce am plecat de la Iulian) și a angajat-o imediat pe Angela. Spunea că e ortodox, din Focșani. Ce să căutăm noi cu pocăiții. E un tip de business pe care îl practică mii de români în Portland, își cumpără o casă în rate unde îngrijesc până la 5 bătrâni, de obicei cu Alzheimer, chestii din astea, pe bani serioși. De fapt mi-a spus Vlaicu când am plecat de la el. -Crezi în Dumnezeu? căci o să ai nevoie dacă mergi la tipul ăsta.

Ne-a dat o cameră micuță cu o saltea unde era furnalul pentru încălzirea centrală, care mai pornea din când în când, la Mârț am stat într-un garaj care era amenajat ca o cameră.

Da mă șochează și pe mine ce scriu aici, dar se pare că asta a fost. Motivul pentru toate astea, îl voi spune mai târziu. Poate voi mai completa și ce am mai sărit printre aceste paragrafe.

Teoria vechii conspirații a întregului Parlament asupra Bugetului României

"Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră"

(Eminescu, comunist? El a scris Împărat și proletar în 1874, iar Marx a scris Manifestul în 1848).

Bolojan, întreg Parlamentul, a încălcat Legea Plafoanelor din 10 februarie 2025 a cheltuielilor bugetare pe care a semnat-o în calitatea de atunci de Președinte al Senatului și nu a existat nici o opoziție la încălcarea acestei legi din partea nici unui parlamentar, Președinte sau CCR.

Aceste plafoane au fost calculate pentru un deficit de 7% dar 10 zile mai târziu Parlamentul, Bolojan au încălcat această lege prin Legea Bugetului de Stat din 20 februarie 2025 care prevede 70 miliarde mai mult doar pentru Bugetul de Stat și 32 miliarde mai mult pe total Buget General Consolidat.

Recent Bolojan a declarat că deficitul real pe 2025 ar fi fost 10% fără reforme, (care însumează doar câteva miliarde de lei după cun ne-a arătat olimpicul) deși PIB-ul, veniturile sau cheltuielile pe 2025 nu se cunosc încă. PIB-ul este necesar pentru calcularea deificatului. Se scad veniturile bugetare din cheltuieli și se împart la PIB.

După cum vedeți în Legea Bugetului de Stat, Bugetul României este un buget mulți-anual și variabil, cu o infinitate posibilă de versiuni (așa numitele credite de angajament) această frază din lege încălcând Constituția care spune că Bugetul se stabilește anual.

Dacă vă uitați cu atenție în Legea Bugetului apare o sumă pe cheltuieli care se numește Credite de angajament, care nu intră în calculul deficitului, care s-ar mări foarte mult cu această sumă, sumă care se distribuie tot așa pe ministere (mă rog, ordonatori de credit, prima sumă aici), care oricum nu văd prea mult din sumele fantastice atribuite chiar prin "credite bugetare".

Când am adunat cheltuielile bugetare ale ministerelor (ordonatorilor de credite, am ignorat această sumă iar totalul a fost 522 miliarde, mai mare decât chiar în Legea Bugetului, care prevede 499 miliarde. 

Deși nu a explicat nimeni vreodată, din ce știu eu, bănuiesc că este vorba de un buget multi-anual, această sumă fiind disponibilă pe mai mulți ani, la cheremul miniștrilor, și care se pare că nu intră în calculul deficitului în nici unul din acești ani. Din punct de vedere contabil, este o aberație. (Când i-am arătat acum mai mulți ani lu' Angela (fostă șef birou contabilitate până în 95) s-a ridicat de la calc și nu a mai vrut să discute).

După cum am spus mai sus, o aberație și dpdv constituțional.

În versiunea cu credite de angajament, deficitul ar fi mai mult decât dublu.

Conspirația e mult mai vastă, după cum spuneam sumele de cheltuieli din Legea bugetului distribuite pe ministere nu ajung acolo, nici măcar pe jumătate.

Așa zisa opoziție din Parlament, cu 4 moțiuni de cenzură într-o zi în care nu aveau nici o șansă nu face altceva decât să distragă atenția.

Cvorumul pentru trecerea pachetului (și a moțiunii) a fost completat prin online? Încă o bătaie de joc la adresa Constituției care spune că pentru o lege organică jumătate din Parlamentari trebuie să fie prezenți.

November 10

2:51 În legătură cu ce am scris ieri despre "furtul cu bugetul". Din reacțiile care le-am văzut în media, am impresia că românii pur și simplu nu înțeleg sau ignoră că ce primesc ei "bani în mână" este aproximativ egal cu  jumătate din ce plătește patronul (sau statul în cazul bugetarilor), restul (virat de angajator prin bancă) se duce la CAS ca și contribuție pentru pensie și la Bugetul de Stat ca impozit pe salariu. O simplă analiză contabilă a bugetului arată însă că cea mai mare parte din aceste sume imense dispar.

Sume ce ar ajunge din plin la toate proiectele de infrastructură, dublarea alocațiilor, indexarea pensiilor cu inflația, etc..

Bugetul (sau mai bine zis încheierea lui la sfârșitul anului) fiind falsificat sau mai bine zis, "uitat în vâltoarea evenimentelor" (veșnica criză guvernamentală, politică), diferențele pleacă pur și simplu din România.

6:46 Într-o lume relativă...

6:47 Final de operetă
7:10 Dispatched by AI, like anything else. I only went one exit on I5 and met with this.

7:16 Got a bad batch of ground beef in the same time with oven's thermostat malfunctioning (different temperature on same setting). I made meatloaf, i ate a couple of times, got sick every time. Good thing in had Zyrtec, in the meantime i figured why i got it for. It works for both T Gondii and clostridium.

7:34 Doar dacă ne uităm la tabelul din Legea Plafoanelor pe 2020. 109 miliarde lei cheltuite pe salariile bugetarilor. Jumătate din banii aceștia sunt colectați înapoi la buget, ca într-un cerc nevicios. Deci ca să faci cam jumătate din buget (400/2 miliarde), îți trebuie de 4 ori mai mulți salariați pe care să-i mulgi ca să storci 200 miliarde. Am calculat odată, bugetarii (profesori, medici, polițiști, militari) sunt în număr de un milion și ceva. Restul până la 400 miliarde (cheltuieli = venituri sau cât se strânge) pe anul acesta se strâng de la firme. Impozit pe profit. Aproximativ. A și am uitat TVA-ul, suportat tot de oameni. Deci cam iese la socoteală, în mare adică.

Cum sunt acești bani cheltuiți? Asta e altă poveste, altă față a bugetului. 100 miliarde, iar, cheltuieli cu salariile bugetarilor. Restul? 32 de miliarde maximum (contabilitate variabilă, invenție românească) se duc doar la Transporturi. Dar nu știe nimeni exact cât și pentru ce iar noi acum spre sfârșitul anului când ar trebui să vedem o dare de seamă pe ce se întâmplă cu banii noștri lipsă din fluturași avem grija lui Cîțu și a lui Orban și a lui Iohannis și a lui Ciolacu. Și a Ralucăi.

8:42 A mai trecut o lună, încă un incendiu. Ce spuneam despre rotirea trucurilor la anumite intervale?

December 23

8:48 AM Too much money in the circuit? That sounds like inflation to me. 

8:54 Da bine dar asta e tot ce auzim despre buget?

Cât de mare e Bugetul de Stat și deficitul pe 2026? Care sunt bugetele ministerelor?

Cheltuieli prevăzute în Legea Bugetului de Stat pe 2025 (dreapta sus). Care au fost cheltuielile reale?

(Primele două cifre sunt miliarde, la Ministerul Muncii de exemplu au fost 96 miliarde din care 37 justificate, foaia la fel ca sursa (Anexa 3 din lege) e în mii lei, nu încăpeau cifrele în lei, s-au tăiat 3 zerouri. Am găsit contabilitate doar la 5 din ele, coloana Just1).

11:00 Ok m-am prins. Bolojan a spus că la anul vor mai fi concedieri (din bugetari bineînțeles). Ca să-și țină ăia bucetarii gura, chiar dacă au înțeles ce am postat mai sus. De Crăciun Nazare în schimb arată dragoste pentru marile corporații, în plină iepocă a măsurilor fiscale.

11:10 Is that a permanent (built in) wardrobe malfunction?

February 11

6:40 AM De-a lungul anilor, cu multă migală și răbdare B1 (Băsescu Unul), alții, au construit imagini false în mintea românilor, ca apoi nimeni să nu mai înțeleagă nimic.

Nu este Guvernul sau partidele cei care "dau banii". Abia s-a votat Legea Bugetului de Stat în Parlament (nu am prins momentul când a fost promulgată (contrasemnată simbolic de Președinte).

În Legea Bugetului nu se face altceva decât se detaliază sumele pe ministere, până la nivelul plății salariilor, deși nu se specifică proiectele de investiție la ministere ca Dezvoltării, Transporturilor, care sume într-adevăr sunt la cheremul miniștrilor.

Sumele sunt uriașe, de ordinul zecilor de miliarde la unele ministere și nu se văd în nici o realizare. Ministerul Muncii are de exemplu peste 95 miliarde lei și nu știe nimeni pe ce se duc, fiindcă pensiile sunt plătite din alt buget, nu cel de stat.

În Legea Bugetului pe 2025  (link-uri, dreapta sus) care pe site-ul Ministerului de Finanțe se află tot în faza de proiect, la Ministerul Muncii avem 98 miliarde. Transferuri Între Unități ale Administrației Publice, ceva ce apare la toate ministerele și care nu am înțeles niciodată unde se duc (nici Angela, care în România a fost șef serviciu contabilitate, nu poate să-mi spună), 36 de miliarde.

Dacă pleacă la alte ministere, atunci să spună. Să ne explice Bolojan. Sper că sunt pentru un scop decent. 

Cheltuieli cu salariile (ale angajaților ministerului), sub jumătate de miliard. 55 de miliarde, asistența socială.

Pensiile care sunt prinse în Legea Bugetului de Asigurări Sociale care este alimentat în majoritate din contribuția pentru pensii sunt de 154 miliarde (pagina 2-a). Asta înseamnă că în România se cheltuiește pe asistență socială o treime din suma pentru pensii?

8:35 PM OSHA doesn't have a weigh limit regulation instead it recommends to use the NIOSH Lifting Equation but it's just a recommendation. It's got an app and a manual. I downloaded the manual and looked into it. It's very complicated, better use the app. Manual is since 1994 (30 years ago) and i has been recently been updated with minor corrections as per Trump.

There are some limit recommendations in Wikipedia, with a pictogram on the right but those are not age adjusted.

OSHA-EU limit. 30 pounds for women seems reasonable to me but it should be further age adjusted.

Found a sort of manual on IOS press which is age adjusted.

August 24

8:15 Nu e nici un secret că după februarie 1996 eu nu am mai fost ce eram înainte. Ultima ocupație din România a fost de programator, am fost destul de bun, am făcut programe de salarii și contabilitate în timp real, cred că printre primele, uneori îmi place să mă gândesc că am dat un exemplu în direcția asta.

În SUA am nimerit exact pe mâna celor care mă deranjau în România, dar nu am avut habar. Din cauza lor, a trebuit să iau job-uri incredibile, ca de exemplu băiat de pus marfă în rafturi, la Sheridan, dar când și-au dat seama că nu prea au ce face cu mine la nivelul la care eram, s-au hotărât să mă downgrade puțin. Să mă coboare la un nivel inferior, unde să fiu mai ușor de manipulat.

Sub pretextul și sub aparența rasismului care există, dincolo de orice limite, mai ales în statul Washington (a nu se confunda cu capitala), la nord de Oregon, Dan Costan, un tip care cred că e un boxer, pictor și scriitor din Ungaria, m-a dus la o firmă unde m-au pus să lucrez singur într-un colț într-un depozit mare la o mașină care folosea tricloretan (metil cloroform) ca și agent de răcire, o substanță interzisă de OMS, sprayat pe piesele respective. 

Deci practic m-au gazat, dar nu așa ca să mor ci ca să devin o legumă, ceea ce s-a și întâmplat, după vreo câteva zile. Am început să am halucinații, nu mai dormeam, după o săptămână am ajuns la spitalul de nebuni, iar după nu mi-am mai revenit decât parțial. De fapt la câțiva ani după fază, Dan, cu care încă credeam că sunt prieten, mi-a și zis, "gândeai prea repede".

Timp de vreo zece ani după am fost o legumă, au făcut ce-au vrut cu mine, am ajuns să lucrez și ca programator, însă mă uitam la ecran zece minute până scriam o linie. Încă vreo zece ani și mai ales după aceste lungi plimbări în parcuri, unele în păduri cu locuri denivelate, am început să-mi mai revin, deși până în ziua de azi nu 100%, mai ales din cauza apartamentelor mizerabile în care am locuit și care cam anulau toată chestia cu plimbările în aer liber.

De aceea am dificultăți cu html, cu programarea în general, după ce m-am apucat de blogărit și am descoperit chestia cu asemănările, mi-a fost destul de greu să învăț câteva chestii de bază din html. Când am început să mă obișnuiesc cu o anume procedură după care construiam o asemănare din asta, adică în vara anului trecut, google a hotărât să modifice interfața blogger cu care lucram. Mi-au trebuit câteva multe luni să mă obișnuiesc iar, dar chestia m-a încetinit mult.

O postare din asta e o procedură destul de complicată, în afară de căutarea propriu zisă, care este o muncă în sine, o combinație între html și interfața vizuală blogger, nu folosesc alte unelte pentru a nu complica și mai mult situația și mai ales pentru a avea control total asupra postărilor.

Una din modificările pe care le-au făcut, combinată cu ignoranța mea în html a dat naștere unei situații riscante. Dacă uit să pun link-ul la căutarea google, după o deformatare, în atributul href rămâne implicit adresa la www blogger com, iar dacă cineva face clic pe poză va fi trimis la adresa respectivă, unde normal, dacă nu are cont va fi întrebat să-și deschidă unul, ceea ce poate fi șocant pentru cei care nu știu nimic de IT, iar dacă are și nu e logat, va fi întrebat de parolă, ceea ce seamănă cu un atac de phishing. Imediat au apărut în media românească aluzii la hackeri, etc.. Au început să-mi apară în față pe unde merg mașini cu numere gen HAC, etc..

Între timp am reușit să înțeleg mai multe chestii din html ceea ce îmi va permite să schimb procedura aceea riscantă.

Ieri s-a întâmplat faza tocmai la Șoșoaca, mai ales din cauza urii pe care o simt când îi văd fața, dar și din cauza vecinului de sus care s-a apucat de ciocănit în podea și scutura praf de pisică, pe care l-am simțit imediat. Deci am uitat iar să pun link-urile, azi am descoperit absolut din întâmplare, probabil multă lume s-a enervat, îmi cer scuze, am eliminat posibilitatea pentru viitor.

8:58 Nu știu, poate budiștii au descoperit ce e conștiința și se pot conecta la gândurile altora (poate au preluat ceva din hinduism, iar ninja de la budism), poate au alte mijloace, sau pur și simplu ceva tehnologie, dar este sigur faptul că tipul de deasupra se mișcă pe sus în funcție de ce fac sau mai ales ce gândesc eu. Sub pretextul că se pregătește să plece la serviciu (ieri nu a fost, a "party" prea mult, de unul singur, cu muzică și probabil droguri), dimineața (într-o zi am venit din parc când pleca, nouă și ceva, seara vine pe la 5) se mișcă prin casă vreo două ore și scârțâie podeaua, dar nu are nici o legătură cu vreo activitate, ci doar după cum mă mișc sau gândesc eu. Este atât de enervant încât pur și simplu îmi schimb toate ideile, mă influențează în orice vreau să fac (cum poate să existe un bărbat de vreo 30 și, cu înfățișare de brazilian, care să nu aibă nici un prieten sau prietenă, să petreacă tot weekend-ul și tot timpul liber singur în apartament, etc.).

11:35 Am mai dormit două ore, tipul de sus e tot acasă, de 3-4 zile, bursa s-a dus în sus, înăuntru a început să miroase cum miroase a doua zi după ce tipul de sus pune praf de pisică, a ouă clocite adică, am ieșit să văd dacă miroase și afară, adică din pereți, nu știu cum mi-au căzut ochii pe o picătură de ceva pe interiorul roții din dreapta a camionetei care acum e parcată în locul mașinii, m-am dus să văd, era lichid de frână, s-ar părea că nu am strâns bine șurubul de aerisire, m-am dus să iau niște scule, a început să sune o sirenă ca la nebuni, apoi alta, m-am băgat sub mașină și am strâns un pic, probabil va trebui să-l scot și să-l curăț de rugină, de vreo 2-3 ori sau să-l înlocuiesc, am mai pus niște clor cu deodorant în 2 în locuri în apartament, au trecut 24 de ore de când am vorbit cu tipa de la Progressive (asigurare) care spunea că un agent local mă va contacta cu opțiuni în 24 de ore, m-am dus la calc lui Angela (lui Angela, nu sunt de acord cu modificarea numelor pentru a le acorda, ca în maghiară) care e lângă geamul de la alee să verific, pe site, nimic nou, japoneza aia cu 2-3 copii de la clădirea D a trecut pe la geam cu un cărucior, nu știu unde, poate la plimbare, aici lumea nu prea merge pe jos, când trecea între ea și mine, care doar mă uitam pe geam, a trecut un tip de la mentenanță cu un cart electric, etc., iar tipul de sus scârțâie podeaua non-stop. (Când merg pe undeva unde este lume și trec prin spatele cuiva, automat cineva vine și se interpune, asta de ani de zile sau de când mi-am dat seama prima dată, dar... prin geam? sau vor numai impresia subinconștientă, oamenii merg pe impresie, înțeleg în magazine unde sunt camere care pot fi scăpate pe internet, dar aici?).

12:00 Mă uitam pe telefon la conversația cu Progressive, nu sunt deloc obișnuit cu texting, tipul de sus a dat televizorul foarte tare, nu mă puteam concentra, mă gândeam, să sun, să nu sun la Progressive, au fost aproape 4 zile de la accident, mașina e tot aici, apare în spate o tipă în pantaloni scurți cu un copilaș, mă uitam la fața ei, nu la picioare, încercând să-mi amintesc dacă am văzut-o undeva, la care a ridicat instant mâna la față, acoperindu-si jumătate din ea, a făcut stânga-mprejur și a plecat cu tot cu copilaș.

Mai devreme am fost pe la mașină, am văzut un kk de câine, trebuie să merg să-l strâng înainte de a împuți totul pe aici, dar dacă mă duc, mirosul îmi va intra în haine și în plămâni.

8:45 Ultima dată când am schimbat filtrul de benzină la camionetă a fost în jur de anul 2000. Încă era Cindy Dunster manager la Sussex. A fost traumatizant fiindcă nu știam cum să-l schimb, a durat mai mult decât am crezut, a curs benzină în parcare și a mirosit jumătate de zi.

Acu vreo 2-3 ani cred mi-a picat pompa de benzină, m-a costat 900 de dolari s-o înlocuiesc, dar după cum arată, nu au schimbat și filtrul. Până la Hyundai, care m-a înnebunit cu un zgomot datorat presiunii scăzute la benzină, tot din cauza filtrului, care însă este foarte greu de schimbat.

Am comandat pe Amazon (este foarte mișto fiindcă ține "minte" comenzile anterioare, deci la o mașină, știi ce cauciucuri ai cumpărat, filtre, ulei, etc. și data viitoare doar clic și faci o nouă comandă) un filtru și azi l-am instalat. Mi-a curs benzină și praf chiar în ochi, uitasem de un șurub care ține un colier care e legat de niște țevi de benzină, până la urmă m-am descurcat, dar ninja, actorii m-au traumatizat cu gesturile și zgomotele lor din parcare în timp ce. După, am mers pentru un test, am mirost, nu mai miroase nimic din eșapament, sper că a și revenit la un consum acceptabil. Lampa de avertizre pentru catalizator era stinsă pe bord de vreo 2 zile, după ce am mers vreo 100 mile undeva.

Care este teoria. Presiune scăzută la injectoare datorită unui filtru murdar conduce la "picurare". Adică în timp ce injectoarele spray-ază cad și picături de benzină. Acele picături nu contribuie la ciclul ardere/detentă, abia dacă se încălzesc și se evaporă și trec în evacuare și sunt arse în catalizator.

Computerul deschide injectoarele mai mult timp ca să compenseze, iar picăturile reprezintă pierderea.

Consumul este mult mai mare, iar catalizatorul se duce mult mai repede.

Am cumpărat de pe Amazon un filtru similar cu 11 dolari, iar schimbarea a durat o oră. În poză se vede partea "curată" sau de ieșire a filtrului, benzina circulând de la stânga la dreapta.

Urmează mâine să atașez interfața aceasta ELM care am cumpărat-o pe Amazon cu 3-4 dolari, acum e 11, la conectorul de la mașină care se găsește de obicei sub bord în stânga, care se conectează cu computerul mașinii iar prin bluetooth cu telefonul sau tableta sau laptopul, unde pot folosi o aplicație gen torque (Android, versiunea light=gratuită), sau car (Microsoft, pe laptop) pentru diagnosticare mai departe (citire seznori, parametri, timpi injectori, avans, consum etc.).